Un raport recent realizat de Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Europene, intitulat „Cadrul de monitorizare a sistemului alimentar al UE. De la concepte la indicatori.” prezintă dezvoltarea unui cadru de monitorizare a sustenabilității sistemului alimentar din Uniunea Europeană, bazat pe indicatori de mediu, economici și sociali (inclusiv sănătate).

Principalele aspecte ale raportului

1. Scopul și importanța monitorizării sistemului alimentar
   • Asigurarea securității alimentare, nutriției și siguranței alimentare într-un mod sustenabil.
   • Evaluarea impactului sistemului alimentar asupra economiei, mediului și societății.
   • Oferirea unui instrument de monitorizare a progresului către un sistem alimentar mai echitabil și ecologic.
2. Cadrul conceptual al monitorizării
   • Sistemul alimentar este analizat pe baza a trei dimensiuni principale:
     • Mediul (schimbări climatice, biodiversitate, utilizarea resurselor, poluare).
     • Economie (viabilitatea economică a lanțului alimentar, comerț, dezvoltare).
     • Social și sănătate (acces la alimente sănătoase, incluziune socială, bunăstarea animalelor).
   • De asemenea, sunt analizate două teme orizontale: guvernanța și reziliența sistemului alimentar.
3. Indicatorii de monitorizare
   • Peste 350 de indicatori au fost analizați și evaluați pentru a identifica cei mai relevanți.
   • Acești indicatori sunt folosiți pentru a măsura progresul spre obiectivele UE, precum Pactul Verde European și Strategia „De la fermă la consumator”.
   • Informațiile sunt integrate într-un tablou de bord interactiv, destinat factorilor de decizie politică și publicului larg.
4. Domeniile cheie analizate
   • Schimbările climatice: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, asupra carora vom insista in acest articol, impactul agriculturii asupra mediului.
   • Biodiversitate și utilizarea resurselor: protejarea ecosistemelor, reducerea poluării și a risipei de alimente.
   • Viabilitatea economică: lanțuri alimentare echitabile, digitalizare, comerț echitabil.
   • Alimentație sănătoasă și accesibilitate: reformularea produselor, etichetarea clară, combaterea bolilor legate de alimentație.
5. Perspective viitoare
   • Cadrul de monitorizare va continua să fie îmbunătățit, integrând noi date și metodologii.
   • Se vor dezvolta noi indicatori pentru a acoperi lacunele existente în domeniul sustenabilității alimentare.
   • UE va folosi acest sistem pentru a evalua eficacitatea politicilor alimentare și impactul acestora asupra populației și mediului.

Relația dintre analiza sustenabilității și monitorizarea lanțurilor de aprovizionare

Raportul „Cadrul de monitorizare a sistemului alimentar al UE” pune un accent deosebit pe monitorizarea lanțurilor de aprovizionare, deoarece acestea joacă un rol esențial în securitatea alimentară, sustenabilitatea economică și protecția mediului. Analiza efectuată de Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Europene abordează acest aspect prin mai multe dimensiuni:

1. Importanța monitorizării lanțurilor de aprovizionare

Lanțurile de aprovizionare sunt esențiale pentru:

• Asigurarea continuității și siguranței alimentare – menținerea fluxului de alimente către consumatori, mai ales în perioade de criză (ex. pandemii, conflicte geopolitice, schimbări climatice).
• Evaluarea impactului economic – analiza competitivității sectorului alimentar, echitatea economică în lanțul de aprovizionare și stabilitatea prețurilor.
• Sustenabilitate și impact asupra mediului – reducerea emisiilor din transport, utilizarea eficientă a resurselor și minimizarea risipei alimentare.

2. Cum este monitorizată sustenabilitatea lanțurilor de aprovizionare

Raportul identifică indicatori specifici pentru a evalua performanța lanțurilor de aprovizionare în cadrul sistemului alimentar. Aceștia sunt grupați în mai multe categorii:

A. Indicatori de mediu

✔ Emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul și distribuția alimentelor.
✔ Consumul de resurse – utilizarea apei, solului și energiei pentru producție și transport.
✔ Risipa alimentară în lanțul de aprovizionare – pierderile din timpul procesării, depozitării și transportului.

B. Indicatori economici

✔ Echitatea economică în lanțul de aprovizionare – analiza veniturilor fermierilor comparativ cu marjele de profit ale procesatorilor și retailerilor.
✔ Nivelul de digitalizare și automatizare în logistică pentru a eficientiza distribuția alimentelor.
✔ Impactul comerțului internațional – dependența UE de importuri/exporturi și vulnerabilitatea la șocuri externe.

C. Indicatori sociali și de siguranță alimentară

✔ Accesibilitatea alimentelor pentru consumatori – prețuri echitabile și distribuție eficientă.
✔ Trasabilitatea produselor – implementarea de sisteme pentru urmărirea provenienței alimentelor și respectarea standardelor UE.
✔ Condițiile de muncă în lanțurile de aprovizionare – salarii echitabile, respectarea drepturilor muncitorilor agricoli și din industria alimentară.

3. Lanțurile de aprovizionare și reziliența în fața crizelor

Raportul subliniază importanța construirii unui sistem alimentar rezilient, capabil să facă față provocărilor precum:

• Schimbările climatice – seceta, inundațiile sau alte fenomene extreme care pot afecta producția și distribuția.
• Conflictele geopolitice și crizele economice – dependența UE de importuri de cereale, furaje și alte produse esențiale.
• Pandemiile și șocurile sanitare – impactul asupra logisticii, forței de muncă și lanțurilor de aprovizionare.

În acest context, digitalizarea și automatizarea sunt văzute ca soluții pentru creșterea eficienței lanțurilor de aprovizionare. De exemplu, senzorii IoT și blockchain-ul pot fi utilizate pentru a urmări în timp real traseul alimentelor, optimizând astfel logistica și reducând pierderile. Se pune accent pe trasabilitate, digitalizare și sustenabilitate, pentru a asigura aprovizionarea sigură și echitabilă a consumatorilor. Crizele recente au demonstrat că UE trebuie să își întărească autonomia strategică în domeniul alimentar, reducând dependența de importuri și optimizând lanțurile interne.

Analiza indicatorilor care măsoară amprenta de carbon a lanțurilor de aprovizionare

Raportul "Cadrul de monitorizare a sistemului alimentar al UE" include o serie de indicatori pentru măsurarea amprentei de carbon a lanțurilor de aprovizionare, deoarece acestea contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din sistemul alimentar.

1. De ce este importantă măsurarea amprentei de carbon a lanțurilor de aprovizionare?

🔹 Lanțurile de aprovizionare ale alimentelor sunt responsabile pentru o parte semnificativă a emisiilor de CO₂, în special prin transport, procesare, ambalare și distribuție.
🔹 În UE, transportul alimentelor (atât intern, cât și din import) generează un nivel ridicat de emisii, în special în cazul transportului aerian și rutier.
🔹 Obiectivul Pactului Verde European este reducerea emisiilor nete de GES cu 55% până în 2030 și atingerea neutralității climatice până în 2050.

2. Principalii indicatori pentru măsurarea amprentei de carbon în lanțurile de aprovizionare

Raportul JRC propune indicatori grupați pe mai multe etape ale lanțului de aprovizionare:

A. Indicatori privind emisiile de CO₂ din transport și distribuție

✔ Emisiile de CO₂ per tonă-kilometru transportat

• Măsoară impactul transportului de alimente, comparând diferite mijloace de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian).
• Transportul aerian are cea mai mare amprentă de carbon, urmat de cel rutier.

✔ Ponderea transportului cu emisii reduse în lanțurile alimentare

• Se monitorizează creșterea utilizării transportului feroviar și maritim pentru a reduce dependența de camioane și avioane.

✔ Intensitatea energetică a distribuției alimentelor

• Se calculează energia consumată pentru transport și refrigerare pe unitatea de produs.
• Alimentele perisabile (ex. carne, lactate, fructe tropicale) necesită mai multă energie pentru refrigerare, crescând emisiile.

✔ Transportul global vs. local al produselor alimentare

• Raportul între importurile alimentare și producția internă a UE.
• Alimentele importate pe distanțe lungi (ex. soia din America de Sud, fructe tropicale) au o amprentă de carbon mai mare.

B. Indicatori privind emisiile din procesare și ambalare

✔ Emisiile de CO₂ generate de procesarea alimentelor

• Se monitorizează consumul de energie și emisiile asociate cu diferite tipuri de procesare (ex. pasteurizare, congelare, uscare).

✔ Impactul ambalajelor asupra amprentei de carbon

• Evaluarea materialelor folosite (plastic, sticlă, carton) și a ciclului lor de viață.
• Ambalajele reutilizabile sau biodegradabile au un impact mai redus.

C. Indicatori privind emisiile din comerțul cu alimente și consum

✔ Emisiile de CO₂ asociate cu risipa alimentară în lanțurile de aprovizionare

• Se măsoară pierderile de alimente în timpul transportului, depozitării și distribuției.
• O risipă mai mare înseamnă emisii mai mari de GES din producția inutilă de alimente.

✔ Ponderea produselor cu certificare ecologică și sustenabilă

• Produsele ecologice, locale și cele cu lanțuri scurte de aprovizionare au o amprentă de carbon mai mică.

Acești indicatori sunt folosiți pentru monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare mai sustenabile în UE. Dacă ai nevoie de detalii suplimentare despre un indicator anume, îți pot oferi mai multe informații! 😊

3. Ce măsuri sunt recomandate pentru reducerea amprentei de carbon?

Raportul sugerează mai multe strategii pentru reducerea emisiilor în lanțurile de aprovizionare:

✅ Optimizarea transportului și trecerea la surse de energie mai curate

• Creșterea ponderii transportului feroviar și maritim pentru alimente.
• Utilizarea de vehicule electrice sau cu hidrogen pentru distribuția locală.

✅ Reducerea importurilor de alimente cu amprentă mare de carbon

• Creșterea producției locale de proteine vegetale pentru a reduce importurile de soia (care contribuie la defrișări și emisii).
• Dezvoltarea serelor cu energie regenerabilă pentru producția de legume în sezonul rece.

✅ Reducerea risipei alimentare în lanțul de aprovizionare

• Îmbunătățirea logisticii și depozitării pentru a preveni pierderile.
• Creșterea colaborării dintre retaileri și producători pentru a distribui mai eficient produsele aproape de expirare.

✅ Promovarea agriculturii ecologice și regenerabile

• Agricultura regenerativă contribuie la sechestrarea carbonului în sol și reduce impactul general asupra mediului.

✅ Adoptarea tehnologiilor de trasabilitate și digitalizare

• Blockchain și senzori IoT pentru urmărirea eficientă a alimentelor, reducând risipa și optimizând transportul.
• Inteligența artificială pentru optimizarea lanțurilor de aprovizionare și reducerea consumului energetic.

Concluzii

📌 Lanțurile de aprovizionare sunt un factor major în emisiile sistemului alimentar, prin transport, procesare și ambalare.
📌 Monitorizarea emisiilor de CO₂ este crucială pentru a evalua impactul și a implementa măsuri eficiente de reducere a acestora.
📌 UE vizează reducerea amprentei de carbon prin tehnologii sustenabile, agricultură locală și optimizarea logisticii alimentare.