Dragă cititorule, Am constatat cu surprindere ca timpul curge mai repede decât eram obișnuiți acum ceva ani. Si asta se vede prin prisma faptului că nu mai ai timp să termini un eveniment sau o revistă și constați că trebuie să începi un proiect nou. Anul 2017 a fost un an greu, de reconstrucție, de reașezare în piață a revistei Infomediu Europa – o platformă de comunicare între membrii Federației Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară și partenerii instituționali sau privați din țară sau din străinătate. Și iată că după 11 luni de muncă neobosită putem spune că am început să așezăm baza unui lucru bine făcut. Evident că anul 2017 a adus provocări majore în domeniul protecției mediului și implicit a creat premisele unor dezbateri active în cadrul evenimentelor organizate în parteneriat cu FADI. Anul 2017 a adus un nou concept în realizarea acestor evenimente, transformând dezbaterile din plen în activități concrete de soluționare a problemelor apărute în derularea proiectelor de management integrat al deșeurilor. În paralel am promovat frumusețea și complexitatea peisajelor naturale din România la târgurile de profil din ICM Salzburg, IFAT Istanbul, SMARTGREEN Porto, ICCI Istanbul, PACKAGING DEPOT Chișinău și ECOMONDO Rimini. Și peste toate am continuat și…

Plasticul este materialul minune: deformabil, inert, ușor și extrem de versatil, folosit nu numai în jucării și periuțe de dinți, ci în stimulatoare cardiace, în ceaiuri și nave spațiale. Relaţia noastră cu el este paradoxală și, în nici un caz, una sănătoasă: ne bazăm prea multpe el și îl apreciem prea puțin, considerândul ca fiind ieftin și de unică folosință. Costul devine evident. Planeta noastră este îngropată sub un munte de plastic. Din cele 8,3 miliarde de tone produse între anii 1950 și 2015, patru cincimi se află în depozitele de deșeuri sau în mediul nostru natural. Odată ce ne-am minunat de durabilitatea plasticului acum ne plângem de secolele necesare pentru a se descompune. Impactul asupra oceanelor noastre, a peisajelor și a vieții sălbatice este incontestabil. Dar, în loc să găsim soluţii pentru a reduce consumul, accelerăm producţia: am făcut aproximativ același plastic din 2000. Studii recente au arătat că contaminarea microplastică a fost găsită în probele de apă de la robinet din întreaga lume, 94% din eșantioanele provenite din SUA au fost contaminate și chiar și în țările europene care aveau cea mai mică rată, 72% erau afectate. Alte cercetări au găsit bucăți mici de plastic în fructe de…

Dragă cititorule, Ne aflăm în fața unei decizii foarte importante pentru viitorul sistemului de gestionare a deșeurilor la nivel național. Am avut ocazia în această perioadă să fiu martor al dezbaterilor publice sau al discuțiilor cu ușile închise pe marginea propunerilor făcute de consultantul ce a câștigat licitația organizată de Ministerul Mediului pentru a realiza Planul Național de Gestionare a Deșeurilor. Am citit de asemenea propunerea inițială pusă în dezbatere publică pe site-ul ministerului. Din experiența acumulată în cei 11 ani de presă de mediu pot spune că versul celebrului scriitor William Shakespeare “E ceva putred în Danemarca” se potrivește perfect cu situația actuală a gunoiului din România. Din punctul meu de vedere propunerea consultantului este doar bomboana de pe coliva mormanului de probleme din aceasta zonă. Nici nu știu cu ce să încep mai întâi Lipsa deciziei în ceea ce privește colectarea pe fracții a gunoiului – deși există o lege care spune foarte clar cum trebuiesc colectate deșeurile, în proporție de 90% societățile de salubrizare nu aplică legea. Și FOARTE CURIOS, atît autoritățile publice locale cât și instituțiile de control ale ministerului nu fac nimic pentru a fi aplicată legea!! Ba nu – fac ceva – aruncă vina…

Acum e momentul...Se pare ca in viata unei generatii exista momente cruciale ce fac diferenta de fiecare data.Eu cred ca acesta este momentul generatiei noastre, a ceauşeiştilor asa cum suntem botezati.De ce cred asta? Pentru ca am ajuns oarecum la maturitatea experientelor acumulate in jumatea de veac traita pana acum. Am avut o experienta de 22 ani in epoca comunista si am fost invatati sa ne descurcam prin relatii si pile. Apoi a venit momentul capitalismului feroce cand am fost aruncati fiecare pe unde am putut si a trebuit sa invatam din nou sa ne descurcam prin hatisul noilor reguli capitaliste. S dupa aproape 28 de ani putem spune ca am ajuns sa invatam bine noua ordine romaneasca care surpriza... se bazeaza tot pe vechile pile si relatii. Si da... ACESTA ESTE MOMENTUL NOSTRU. Am avut ocazia in aceasta perioada sa umblu prin tara pentru a demara proiectul EcoAtitudine si am descoperit ca sunt multi dintre cei de generatia mea care incearca sa urneasca aceasta natiune spre o viata mai buna. Eu, Stere Cretu, va pot asigura pe voi, dragii nostri cititori, ca voi incerca sa construiesc impreuna cu aceasta minunata echipa a celor de la Federatia Asociatiilor de Dezvoltare…

Și mai spunem că nu vrem să vedem deșeuri aruncate pe oriunde....Dragă cititorule,De ceva timp încerc în editorialele mele să găsesc partea pozitivă din tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă o să cauți cu atenție se poate... De data asta am ajuns la o dilemă în căutarea mea. Am început de ceva timp Campania Ecoatitudine – ediția 2017 și în cadrul unui proiect pilot încercăm să atragem populația din gospodăriile aflate în mediul rural să colecteze selectiv deșeurile de ambalaje în saci de culori diferite pentru a reduce cantitatea de deșeuri depozitată la gropile de gunoi în funcțiune. De altfel nu facem altceva decât să venim în sprijinul operatorilor de salubritate ce au obligația conform legii 211 să colecteze separat pe fracții aceste deșeuri. Și SURPRIZĂ!!! Marea majoritate a operatorilor de salubritate nu îndeplinesc aceste obligații. Mai mult decât atât nici cei care ar trebui să controleze dacă aceștia își îndeplinesc obligațiile conform legii nu o fac. Am încercat să merg pe firul acestei proceduri și în acest editorial am să vă prezint primele informații culese de mine personal din teren. În marea majoritate a cazurilor prezentarea acestei oportunități de a prelua separat depeurile din gospodării a…

Acum, la începutul unui an care se va dovedi mai greu decât am putea bănui, poate pe măsura gerului cu care ne-am confruntat, mă întreb dacă mai avem măcar dreptul de a spera, câtă vreme nu ne implicăm decis fiecare dintre noi să facem ceea ce putem pentru a readuce lucrurile în făgaşul normalităţii și să oprim agresiunea față de natură. OMUL, la început inofensiv pentru mediu a devenit cel mai înverșunat dușman al său, a inventat tot felul de mijloace de a se lupta cu natura, de a o exploata, de a-i cere un tribut mai mare pe zi ce trece. Omul deschizând ochii a observat cât de frumos este mediul ce îl inconjoara, cât de bogata și darnică este natura fațâ de el, a început să îi mulțumească aducându-i ofrande și pentru o scurtă perioadă traiește în armonie cu ea, luând din natură doar ce îi era strict necesar. Înmulțindu-se, omul a început să exploateze natura din ce în ce mai mult, fapt ce nu avea un efect major asupra mediului deoarece omul utiliza instrumene rudimentare, însa omul păstra un respect sporit față de natura pentru ca era conștient ca ea este sursa lui de hrană și de…

Cred că cei ce aţi trecut de 40 de ani ştiţi la ce mă refer atunci când vă spun că în vremea copilăriei una dintre cele mai mari bucurii, dacă nu chiar cea mai mare din întreg anul, era Crăciunul. În acei ani sub comunism bucuriile erau mai rare, vremurile erau mai grele, mâncarea mai puţină, confortul mai redus, iar Crăciunul era sărbătoarea care ştergea cu buretele tot ceea ce era rău şi, cel puţin pentru o vreme, ne transpunea într-o altă lume decât cea reală.Gândindu-mă la anii pe care i-am lăsat în urmă am încercat să identific de unde venea aceea bucurie cu adevărat mare, greu de comparat cu altă bucurie de-a lungul anului. Mai întâi m-am gândit că trebuie ca această bucurie să provină din faptul că Dumnezeu dă oamenilor un har deosebit în timpul sărbătorii, ceva în genul bucuriei care a fost atunci când îngerii au vestit păstorilor din câmp că Mesia s-a născut. De fapt multă vreme nu am avut nici un dubiu că de aici provine bucuria mare pe care o simt oamenii de Crăciun.

Vine o vreme când te saturi și ți-e acru sufletul de câtă gargara se face în ultima perioadă pe spinarea contribuabilului. Tot acest joc, cu unii care taie taxele înainte de alegeri și alți care vor sa le taie după alegeri, cu unii care măresc salariile înainte și ceilalți care le măresc la 6 luni după ce vor câștiga alegerile, nu face decât să ne demonstreze că tot eșicherul politic a ajuns la fundul sacului cu promisiuni. Eu nu cred în răul mic sau răul mare, cred în bine și rău, doar că în România răul și urâtul nu se mai pot despărți unul de altul și se-nțeleg atât de bine încât și-au făcut mutație permanentă, un fel de chiriași fără acordul cărora nu poți vinde casa. Casa, nu țara, țara e amanetată demult, vândută, răsvândută și niciodată răscumpărată. De ai noștri, ca brazii, aproape aceiași de când votăm noi ”liber și democratic. Mai nou aflăm pe la diverse colțuri că oricum de la anul se vor mări taxele din zona de mediu pe bandă rulantă iar noi, cetățeni cu drept de vot vom aproba cu multă încredere punând ștampila pe ceea ce credem că va fi mai bun. Alegeri…

Dacă ar fi să urmez toate principiile jurnalistice de bază evident că ar trebui să scriu despre această arzătoare problemă a defrișărilor ilegale. Un subiect la zi, impus de sălbăticia cu care timp de 25 ani a fost distrusă pădurea. Cu beneficii enorme pentru toți cei ce au legătură cu această industrie bănoasă a exploatării lemnului. Și ultimele zile scot în evidență faptul că este greu să renunți la ceva ce îți aduce un confort financiar cu care poți cumpăra liniștea din punct de vedere politic, economic sau penal. Cred că aș fi mai tentat să scriu despre buba ce stă să se spargă în legatură cu problema deșeurilor de ambalaje. Atât de “savuroase” sunt aromele în această zonă a deșeurilor încât este greu să te cenzurezi în a degusta din picantele aventuri ale principalilor actori implicate în această scenetă cu iz de Caragiale. Și totuși. Să încercăm să vedem ce se află dincolo de această perdea de fum înecăcios… Să zicem că sunt disponibili 350 de milioane de euro pentru următoarea perioadă prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020. Banii sunt dedicați finanțării proiectelor pentru natura, în special pentru protejarea biodiversității. Ca să vezi…. Dar ce constatăm dacă o să…

Bună Dimineața, dragilor. Așa se salută de cele mai multe ori cei ce fac naveta cu trenul în fiecare zi de la Ploiești la București și retur. Marea majoritate poartă căști în urechi și privirea pierdută ascultând dis de dimineață cine știe ce melodie. Alții trag cu nesaț un ultim fum din țigara pe care nu o vor regăsi decât peste 45 de minute în gara București Nord. Trenul sosește de cele mai multe ori la timp (slavă cerului) și ne urcăm în gramadă ordonată, fiecare încercând să prinda un loc. Și revenim la priveliștea de pe peron. Marea majoritate a navetiștilor își iau în primire telefoanele și butonează de zor sau privesc prin geam cu căștile în urechi, fără să înțeleagă nimic din ceea ce văd afară. În micul nostru grup de navetiști ploieșteni se află de cele mai multe ori cel puțin o persoană care își desfășoară activitatea în zona mediului. Și evident discuțiile ne poartă de cele mai multe ori spre dezbaterea unor subiecte ce au legătură cu mediul. Dar eu am ajuns la concluzia că în acest interval de timp, cât ne aflăm în tren, amintirile deplasărilor externe efectuate recent ne fac să privim pe geam…

În ultima perioadă de timp asistăm cu toții la un fenomen foarte periculos. Aproape în fiecare regiune a globului pământesc se creează conflicte generatoare de violență verbală și fizică. Oamenii nu mai au răbdare să analizeze situațiile create și reacționează fără a mai pune în balanță răul pe care îl produc. Iată că și Europa este lovită de acest fenomen din cauza afluxului de migranți din zonele de conflict din nordul continentului african. Populația din state pe care până de curând le consideram bine ancorate în ideea de civilizație reacționează contrar acestor principii mărind numărul naționaliștilor, mai ales din Germania, Franța, Ungaria, Austria, Cehia. Revenind la ideea inițială a acestui editorial, mă întreb dacă mai suntem în stare să purtăm un dialog civilizat, în Europa în general și în România în mod special. Avem în ultima perioadă de timp un asalt al instituțiilor statului pentru a elibera mediul economic de putregaiurile societății. Foarte bine. De 25 de ani tot așteptăm acest lucru și iată că se întâmplă. Dar această activitate presupune și respectarea valorilor democratice pe care de 25 de ani încercăm să le implementăm în România. Una dintre aceste valori o reprezintă DIALOGUL. Cred că fiecare dintre noi resimțim…

Luna august este reprezentativă pentru marea majoritate a oamenilor. Motivul este simplu – concediul. Anul acesta am încercat să ne rupem un pic de realitatea mioritică și am hotărât să îmbinăm utilul cu plăcutul, organizând o expediție către Nordkapp – cel mai nordic punct al continentului european. Traseul a fost de aproximativ 14.000 de km, parcurși în 20 de zile. Ca și reprezentanți ai Infomediu Europa ne-am străduit să descoperim de ce nordicilor le este ușor să păstreze curățenia, să protejeze mediul, să nu taie pădurile, etc. Prima concluzie a fost una simplă: acești oameni respectă legile. Și nu pentru că nu ar putea să le încalce ci pentru că ei chiar cred în reguli. Ca și exemplu vă pot spune că în Norvegia am mers aproximativ 5.000 de km pe drumurile lor și nu a fost o clipă un șofer tentat să iasă din coloana care mergea constant cu 60 sau 90 km/h și să depășească deși nu venea absolut nicio mașină pe celălalt sens și evident era linie discontinuă. Unii ar spune că motivația o reprezintă amenzile. Ca și participant la trafic vă pot spune că nu am văzut teamă în modul lor de a conduce, ci o…

ADEVĂRUL. Așa cum îl ştim sau așa cum îl construim ca să pară…adevărat. Trăim într-o societate așa cum ne-am construit-o. Încercăm să spunem oamenilor doar ce le place să audă sau le arătăm doar ce le place sa vadă. Și eu trăiesc în această societate și mă conformez regulilor ei. Și o fac cu multă responsabilitate. Am oameni pe care i-am angajat și răspund pentru ei și familiile lor. Am prieteni cu care colaborez și încerc să mă țin de promisiunile făcute. Dar îmi dau seama din ce în ce mai mult că nu acesta este viitorul. După aproape 30 de ani îți dai seama că a venit timpul să schimbi rolul din acela de privitor de pe margine în cel de pacificator. Iar pacea se aduce prin scoaterea adevărului la suprafață, oricât de dureros ar părea. Poate unora o să li se pară o paranoia melodramatică a unuia care a luat-o razna. Nu mă deranjează atâta timp cât nu vor pune piedici în ceea ce vom dezvălui de aici înainte. PENTRU CĂ A VENIT TIMPUL SĂ SPUNEM LUCRURILOR PE NUME. Și pentru că toate au un început o să pornim de la DEȘEURI. De ceva ani se dă o…

Ne aflăm la o răscruce de drumuri. Ieșirea României din criză precum și creșterea economică din ultima perioadă de timp ne duc cu gândul la prosperitate. Pe de altă parte, bilanțul acţiunilor deschise împotriva României, în octombrie 2014, ajungea la peste 70 de proceduri de infringement. Pentru cei care nu știu, această acțiune ajunsă la final obligă statul român la plata unor sume uriașe. Cu alte cuvinte, pe de o parte ne străduim să ieșim din groapa datoriilor și pe de altă parte nu suntem în stare să ne îndeplinim obligațiile asumate în momentul aderării la UE. Suma minimă forfetară va fi 1.809.000 euro, iar penalitățile vor fi între 2.165 euro și 130.000 euro pe zi de la data stabilită de Curtea de Justiție a UE. Deci, stimați cititori, pregătiți-vă de dat bani. Pentru că evident statul nu-i are și în acest caz probabil că noi toți vom plăti. De ce? Pentru că interesele murdare ale diverselor camarile economice nu vor să piardă osul de ros. Și nu mă feresc să spun că zona mediului este cea mai atacată de asemenea haite de profitori. Iată câteva exemple: procedura de infringement împotriva României pentru proiecte de microhidrocentrale demarate pe râurile Munților…

Bună. Eu sunt Stere. Și sunt bolnav. Din cauza mediului nesănătos în care trăiesc. Da, ai auzit bine! Tocmai de aceea eu sunt cel care a avut năstrușnica idee de a prelua o revistă instituționalizată pe care am transformat-o într-o platformă de exprimare a celor ce iubesc natura. Și după aproape opt ani de muncă am ajuns la obiectivul principal: prima revistă de mediu editată integral pe hârtie reciclată 100%. Și? Și ce dacă…. Oare societatea este pregătită pentru acest pas? Companiile care realizează zeci de campanii de împădurire și salvare a mii de hectare de teren de la deșertificare ne întreabă de tiraj sau de acreditare BRAT fără să bage de seamă că noi suntem unul dintre efectele campaniilor lor. Instituțiile publice de mediu preferă să se aboneze la publicații diverse și diversificate fără a mai avea buget pentru un „amărât” de abonament la singura publicație 100% ecologică din România. Așa stă treaba! Însă atunci când am făcut acest pas am luat în considerare și acest scenariu tipic societății românești. Așa că iată-ne la cel de-al treilea număr tipărit pe hârtie 100% reciclată și singura instituție de presă aflată, pentru prima oara în România, la doar un pas de…

Întotdeauna am avut impresia că, în România, proiectele destinate elevilor sunt un mijloc eficient prin care diverse entități mai pun mâna „legal” pe niște sume de bani. În viziunea mea, cineva punea de-un proiect, scria cinci rânduri, își alegea niște școli pe unde avea cunoștințe, atrăgea ceva sponsorizări și iată proiectul! N-aș fi crezut nici în ruptul capului că un proiect implementat în școlile din România poate fi atât de dificil, atât de greu de implementat, dar mai ales atât de greu de întreținut și continuat. Cine spune că munca alături ori de cei mici, fie ei școlari sau preșcolari, e ușoară, se află într-o totală și profundă eroare. Eu una mi-am învățat lecția, participând activ la campania EcoAtitudine, o campanie care învață școlarii din țară să protejeze mediul înconjurător prin colectarea selectivă a deșeurilor. Mi-am spus inițial că va fi „floare la ureche”. Ei, aș! E o muncă a dracului de grea și de complicată. Vă spun numai atât: după două zile de interacționat cu elevii am rămas și fără glas și fără cuvinte. A fost literalmente o provocare. Dar una care a meritat. O provocare pe care aș accepta-o oricând. Însă pentru ca un astfel de proiect să…

2 martie 2015. Într-un loc neconvențional, ales cu multă grijă - o anti cafenea -, o atmosferă de-a dreptul relaxantă și în mijlocul multor prieteni de-ai noștri (ai revistei, evident!), am relansat Infomediu Europa – prima revistă din România tipărită integral pe hârtie 100% reciclată. Inițiativa, primită cu entuziasm de autorități, parteneri, entități financiare, dar mai ales organizații neguvernamentale, avea să fie făcută cunoscută inclusiv președintelui Agenției Europene de Mediu (EEA) Hans Bruyninckx, care s-a arătat de-a dreptul șocat de-o astfel de inițiativă venită dintr-o țară est-europeană. Așadar Infomediu Europa bifează o bilă albă pentru România în domeniul mediului, unul dintre cele mai încercate din ultimii ani, un domeniu în care țara noastră face notă discordantă față de statele membre la toate capitolele. Dar pentru această bilă albă trebuie să mulțumim în primul rând partenerilor noștri financiari, care ne-au fost alături în mai toate proiectele noastre, autorităților de mediu al căror aport s-a resimțit prin acest proiect și tuturor ong-urilor pentru sprijinul lor. Datorită vouă, tuturor, România are prima revistă tipărită integral pe hârtie 100% reciclată.

Da, da, da! Dați-mi voie, vă rog, să mă bucur! În sfârșit, România are prima revistă eco. Se numeşte Infomediu Europa! Este prima revistă din această ţară tipărită integral pe hârtie reciclată 100%. Oh, da, vor fi cârcotași care vor spune că nu-i mare scofală! Dați-mi voie să-i contrazic de pe acum. Este un pas uriaş care a necesitat luni bune de muncă, dar, mai ales, costuri duble. Mai mult - chiar dacă nu vă vine să credeți - hârtia reciclată 100% se găsește greu, foarte greu. Prin intermediul acestui proiect, Infomediu Europa a plecat pe un drum anevoios. Şi asta pentru că marile provocări abia de-acum încep, dar ne asumăm toate riscurile. Iar acest articol nu-i mai lung pentru că nu-i nevoie. Atunci când este vorba despre protejarea mediului, nu vorbele, ci faptele contează. Da, suntem o revistă verde din scoarță-n scoarţă şi este cea mai mare realizare a noastră.

Da, ați citit bine! Infomediu Europa este prima revistă românească, de altfel cred că prima publicație din țară, care se va tipări integral, începând din februarie 2015, pe hârtie sută la sută reciclată. O decizie greoaie, din cauza implicațiilor economice, dar o necesitate în actualul context. Suntem de părere că noua formulă merită orice sacrificiu, chiar dacă eforturile financiare nu sunt tocmai mici. De asta, vă asigur! Nu ne plângem, nu înțelegeți greșit, dar era momentul ca și România să se alinieze statelor europene, în afara granițelor țării existând destul de multe astfel de reviste, eco să le spunem. Altfel cum ai putea avea pretenția că tu, o publicație de nișă, militezi pentru un mediu sănătos și susții orice demers în acest sens, dacă nu ești parte integrantă a acelui proces, demers. Ori Infomediu Europa tocmai pentru acest lucru militează. Mai mult este implicată în proiecte importante de mediu, la rândul ei realizând campanii de educație ecologică. 2015 este pentru Infomediu Europa poate cel mai important an din existența ei. Este un an în care revista va fi implicată în proiecte de mediu de anvergură atât în țară, dar mai ales în afara granițelor țării. Vor fi derulate proiecte care…

De principiu, structural, sunt o naivă, astfel că mi-au trebuit ceva ani, până mi s-au conjugat cei doi neuroni pe care-i am, să înțeleg că toată presa - din lume, nu doar a noastră – e sensibilă la telenovelă, scandal, intruziune în viața privată a machieuzei din colț, senzațional și, evident, vulgaritate. În statele normale, totuși, vulgaritatea sau telenovela, dacă vreți, e tratată ca atare în apariții specializate; la noi, e tratată cu precădere în publicațiile care se vor a fi serioase. Rare sunt acele publicații care nu lasă să se strecoare măcar într-una din paginile ei de divertisment, chiar de-ar fi și ca notă de subsol, o muiere ”la modă”, îmbogățită cu plastic, mai mult decât ar avea un aurolac din gară. E cert: procesul de tabloidizare, la noi, a atins cote alarmante pe toate canalele. Ne aflăm în fața unui fenomen fără precedent: degradarea socială, intelectuală și morală a ajuns un curent la care acced, pe rând, publicații, reviste, orice proiect aflat chiar în fașă. Trăim într-o paralizie cumplită a moralei, a bunei cuviințe, ajunse la rang de cinste, pe care le oferim drept jertfă pentru mântuirea sufletului.  Cititi editorialul integral in Revista Infomediu Europa pe care o…