Postarea recentă a Veolia/CIRCPACK ridică o serie de întrebări legitime cu privire la intenția guvernului olandez de a include sticlele de lactate în sistemul de garanție-returnare. Pot RVM-urile existente să primească sticle de lapte? Ce se întâmplă cu reziduurile de produs? Nu crește contaminarea fluxului de reciclare? Nu vor fi necesare operațiuni suplimentare de sortare și spălare?
Toate aceste întrebări sunt pertinente. Problema este însă că ele sunt prezentate într-un mod care poate lăsa
În ultima vreme circulă tot mai multe avertismente potrivit cărora noul Regulament european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje – PPWR – ar putea determina micii comercianți, în special pe cei din e-commerce, să renunțe la vânzările transfrontaliere. Replica este aproape la fel de categorică: „nu dați vina pe PPWR; obligațiile de răspundere extinsă a producătorului, EPR, existau deja în majoritatea statelor membre”.
Ambele afirmații conțin câte o parte de adevăr. Problema este că
Există un moment în orice mare proiect european în care principiile frumoase se întâlnesc cu realitatea. În cazul Regulamentului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje – PPWR –, momentul pare să fi venit chiar acum. Regulamentul se aplică, în general, din 12 august 2026, iar obiectivele sunt, desigur, cât se poate de rezonabile: mai puține deșeuri, mai puține materii prime virgine și mai multă reciclare.
Doar că, odată ajunși la întrebarea „bine, dar cum calculăm?”, lucrurile devin ceva
