Cifrele principale par substanțiale: 387.588 de intervenții vamale, 205.888 de suspendări și 58.391 de refuzuri. Dar aproape șase miliarde de articole au fost puse în liberă circulație în același an. Prin urmare, rata de control la nivelul UE a scăzut la doar 65 de articole la un milion de unități, în timp ce rata de descoperire a scăzut la 9,7 refuzuri la un milion de unități.

Cel mai important mesaj al raportului nu este că aplicarea legii este absentă, ci că aceasta nu reușește să se adapteze pieței. Loturile cu valoare mică, utilizate ca indicator indirect pentru comerțul electronic, reprezintă acum 91% din articolele puse în liberă circulație. În cadrul controalelor specifice ale UE, mai mult de jumătate dintre jucăriile și electronicele mici examinate au fost neconforme, iar 84% dintre cele testate ulterior în laboratoare s-au dovedit a fi periculoase.

Aceasta nu este doar o problemă de siguranță a produselor. Companiile europene suportă costurile de respectare a unui corp legislativ al UE din ce în ce mai exigent privind produsele. Importurile neconforme pot evita aceste costuri și pot concura la prețuri mai mici, transformând o aplicare slabă a legii într-un avantaj competitiv pentru operatorii care nu respectă regulile.

Raportul expune, de asemenea, o asimetrie gravă în ceea ce privește aplicarea legii în cadrul pieței unice. În 2025, statul membru cu cele mai bune performanțe a înregistrat o rată de descoperire de 384 de ori mai mare decât cel mai slab. Odată ce un produs este pus în liberă circulație, acesta poate circula în întreaga Uniune. Prin urmare, eficacitatea legislației UE privind produsele poate depinde de statul membru prin care un produs intră pentru prima dată pe piață.

Răspunsul propus este din ce în ce mai european și bazat pe date: competențe mai puternice pentru vamă, o autoritate vamală a UE, un hub central de date vamale, identificatori comuni de produs și pașaportul digital al produsului ca sursă de informații structurate privind conformitatea.

Rămâne însă o întrebare fundamentală: cât timp poate UE să solicite întreprinderilor europene să suporte costuri de conformitate din ce în ce mai mari, în timp ce importurile neconforme pot beneficia de o aplicare mai slabă a legii?