Pe la târgurile de ambalaje producătorii de tăvițe PET ocupă standurile cele mai bune. Îi poți vedea promovând propriile tehnologii, de altfel foarte utile în viața unei societăți moderne, orientate spre un consum rapid și igienic al unor produse de cele mai multe ori semipreparate. I-am întrebat de nenumărate ori pe cei care își promovează tehnologiile cum se raportează la noul regulament european pentru ambalaje, dacă îi afectează și mai ales dacă clienții lor, cei care cumpără tehnologiile de ambalare au vreo preocupare în acest sens.

Răspunsul a fost invariabil negativ, spre uimirea mea, pentru că este uneori vorba despre investiții mari în tehnologii care urmează să fie afectate de noile cerințe europene.

Intuitiv, oricine, chiar dacă nu este de specialitate poate vedea că este o mare problemă cu tăvițele de PET. Poți vedea de exemplu mere frumos ambalate în tăvițe de PET prin tot felul de locații de tip „on the go” precum benzinăriile. Este clar că deciziile de marketing cu privire la produsele ambalate în acest fel țin foarte rar cont de aspectele de mediu.  În exemplul de mai sus era vorba în mod evident de supra ambalare.

O problemă mai puțin discutată este însă legată de nivelul de colectare și de reciclare al unor astfel de tăvițe, ca și de reciclabilitatea în ansamblu a acestora, deoarece se poate vedea cum unele culori neagreate de reciclatori sunt folosite pentru ambalare doar din considerente de marketing.

Compozițiile multi-materiale, ratele limitate de colectare și un peisaj competitiv reprezintă de asemenea provocări semnificative pentru reciclarea tăvilor din polietilen tereftalat (PET) în Europa, însă industria lucrează pentru a transforma acest lucru în realitate, deși într-un ritm mai lent decât și-ar dori unii.

Multe mărci doresc să utilizeze mai mult conținut reciclat în produsele lor, fie datorită propriilor obiective voluntare de sustenabilitate, fie pentru că cred că este ceea ce își dorește consumatorul, dar în ultimii ani s-a înregistrat o trecere de la o mentalitate de sustenabilitate la una de economisire a costurilor.

Doar 28% din materialul pentru tăvi PET a fost colectat pentru reciclare în 2022, potrivit unui studiu ICIS. În fața confuziei legate de politici, a importurilor ieftine de rPET și a încetinirii investițiilor, ce se poate face pentru a ne asigura că industria PET își îndeplinește obiectivele PPWR pentru 2030?

Printre problemele cheie care care vor afecta industria și utilizatorii de astfel de ambalaje în viitorul apropiat am putea enumera:

• Îmbunătățirea ratelor de colectare și sortare a tăvilor din PET în statele membre ale UE. Dincolo de această constatare, la nivelul României este foarte probabil ca raportarea a ceea ce se introduce pe piață cât și apetitul reciclatorilor pentru a prelua astfel deșeuri de ambalaje ar trebui revizuite. De altfel ar fi probabil util ca dincolo de analizele de deșeuri care s-au făcut cu mare acuratețe în ultima vreme să vedem unde se duc în lumea reală a gestionării deșeurilor astfel de deșeuri de ambalaje. S-ar putea să avem surpriza că de multe ori acestea merg spre incinerare mai ales ținând cont de gradul lor ridicat de contaminare.
• Avansarea tehnologiilor pentru a face tăvile mai reciclabile și a îmbunătăți randamentele de reciclare
• Unde se încadrează tăvile în legislația europeană?
• Crearea unor condiții de concurență echitabile pentru toate sectoarele de reciclare a plasticului din Europa

Datele ICIS arată că, în 2022, din cele 1.070.000 de tone de PET care au intrat în tăvi în Europa, doar 300.000 de tone au fost colectate pentru reciclare - aceasta reprezintă o rată de recuperare de doar 28%.

Datele de colectare reprezintă o provocare majoră, deoarece doar câteva țări au date disponibile privind volumele de colectare a tăvilor, cum ar fi Franța, Belgia și Portugalia. Până în 2024, multe țări din UE considerau tăvile din PET ca fiind nereciclabile.

Există mai multe proiecte de reciclare a tăvilor aflate în stadiu incipient în Europa, dar din cauza limitărilor privind colectarea și sortarea, aprovizionarea regulată și consistentă cu material reciclat pentru tăvi în Europa este încă limitată și trebuie să crească.

Diferențele dintre sistemele de colectare și sortare din Europa, împreună cu variațiile de calitate și randamente, fac dificilă stabilirea precisă a prețurilor pentru baloții de tăvi și materialele reciclate. Compoziția ambalajelor pentru tăvi și aplicațiile finale prezintă, de asemenea, provocări pentru colectare și sortare.

Tehnologia de sortare trebuie să diferențieze între tăvile monostrat și multistrat, să sorteze tăvile colorate și opace de materialele incolore și tăvile pentru aplicații alimentare de cele nealimentare. Progresele în tehnicile de sortare, cum ar fi inteligența artificială, pot ajuta la facilitarea acestui proces, dar acesta trebuie încă extins.

Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), industria tăvilor ar putea fi confruntată cu cerințe în creștere pentru a îmbunătăți ratele de colectare și sortare pentru a se asigura că pot îndeplini obiectivele de conținut reciclat pentru 2030 stabilite în PPWR, inclusiv 30% pentru ambalajele PET sensibile la contact.

Îmbunătățirea reciclabilității

O provocare majoră constă în delaminarea tăvilor multistrat și multimaterial. Sub pretextul reducerii utilizării plasticului, multe mărci caută aplicații din ce în ce mai subțiri, iar acest lucru duce la o cerere mai mare de folii multistrat, care sunt utilizate pe o gamă largă de ambalaje alimentare.

Dar foliile multistrat sunt mai greu de reciclat, adăugarea de polietilenă (PE) și alcool vinilic etilen (EVOH) ducând la tulburarea și opacizarea materialului reciclat, iar adezivii pentru fixarea straturilor duc la pete de gel și decolorarea materialului rezultat.

Progresele în tehnologia de delaminare pot contribui la îmbunătățirea ratelor de reciclare a tăvilor multistrat, dar acest lucru vine cu un cost și, din nou, această tehnologie trebuie încă extinsă pentru a ajuta la atingerea obiectivelor pentru 2030.

Articolul 6 din PPWR prevede că toate ambalajele introduse pe piață trebuie să fie reciclabile, dar aceasta ar putea fi o problemă majoră, în special în cazul tăvilor multistrat și multimaterial.

Condiții de concurență echitabile

Conversațiile din sectoarele materialelor plastice reciclate se concentrează în prezent pe starea pieței și pe preocupările reale cu privire la competitivitatea europeană în spațiul global de reciclare.

Pe baza textului actual, PPWR permite ca materialele reciclate din afara UE să fie luate în considerare pentru obiectivele de conținut reciclat. Acest lucru a stârnit imediat îngrijorări din partea reciclatorilor că importurile de PET reciclat (R-PET) la prețuri mai mici se vor îndrepta către Europa, subminând reciclatorii din UE, care se confruntă cu costuri semnificativ mai mari pentru materii prime, energie și manoperă/producție.

Reciclatorii europeni doresc ca deciziile de punere în aplicare a PPWR, care nu au fost încă publicate, să stabilească orientări clare pentru importuri, asigurându-se că standardele așteptate și impuse materialelor din UE se aplică materialelor din țări terțe. La fel de important, aceștia doresc ca materialele importate să fie verificate și auditate pentru a se asigura că respectă aceleași standarde pe care materialele europene trebuie să le îndeplinească.

Există și o altă provocare de abordat – poate una dintre cele mai mari cu care se confruntă piața: convingerea mărcilor și a consumatorilor să accepte reciclarea tăvilor.

Piața „tavă-la-tavă” este în creștere într-un moment în care PET-ul virgin (din cauza costurilor) a devenit o opțiune mai atractivă pentru mulți producători de tăvi care nu sunt încă supuși obiectivelor obligatorii de conținut reciclat, precum omologii lor din sticlele PET pentru băuturi.

Reciclatorii de pe piața R-PET se plâng de marje reduse din cauza prețurilor ridicate ale baloților, pe care se luptă să le transfere mai departe în lanț. Baloturile de tăvi monomateriale și multimateriale pot avea un preț mult mai mic decât baloții de sticle în prezent, dar unii vânzători se luptă să găsească achiziții regulate pentru acest material din cauza interesului limitat de cumpărare.

Motivul pare a fi dublu: Cu peste patru ani până la atingerea obiectivului de 30%, o proporție mare de cumpărători din sectorul tăvilor nu simt presiunea de a adăuga mai mult conținut reciclat produselor peste nivelurile actuale. Al doilea este atractivitatea PET-ului virgin, care are adesea un preț mai mic și o calitate mai constantă. Fără un stimulent financiar puternic, cumpărătorii se înclină în prezent spre opțiunea cu cost mai mic în majoritatea cazurilor.

Perspectivele pieței

Dacă cumpărătorii nu doresc să plătească pentru materialul reciclat al tăvilor din cauza calității și costului, cum finanțează reciclatorii investițiile de care au nevoie pentru a îmbunătăți calitatea și a face materialul reciclat al tăvilor mai atractiv și mai produs la scară largă?

Cererea ar trebui să crească între acum și 2030, pe măsură ce tot mai multe mărci înțeleg cerințele PPWR și sancțiunile cu care se confruntă dacă nu reușesc să atingă obiectivele privind conținutul reciclat. Detaliile sancțiunilor urmează să fie stabilite de statele membre, dar se speră că vor fi suficient de semnificative pentru a încuraja utilizarea materialelor reciclate.

Statutul importurilor de R-PET ar trebui să fie stabilit și într-o nouă decizie de punere în aplicare a Directivei privind ambalajele de unică folosință (SUPD), care este în curs de elaborare de către Comisie pentru publicare în trimestrul 4 al anului 2025. Acest lucru va permite reciclatorilor europeni să înțeleagă cum vor fi verificate și utilizate aceste importuri și le va permite să ajusteze planurile de afaceri în consecință.

Mai multe scheme de returnare a garanțiilor (DRS) în Europa în următorii ani ar putea ajuta, de asemenea, la colectarea și sortarea tăvilor PET, deoarece elimină fracția de sticle din flux. Este posibil chiar să vedem apeluri pentru sisteme de colectare similare pentru tăvi în Europa, deși acest lucru așteaptă să fie văzut.

Nu în ultimul rând mai trebuie lucrat mult la designul designul tăvilor PET pentru ca acesta sã îndeplineascã cerințele prevăzute la articolul 6 din PPWR. Piața trebuie stimulată sau obligată prin sancțiuni și un control mai bun, pentru a îmbunătăți reciclabilitatea tăvilor PET în faza inițială de proiectare pentru a le menține pe piață odată ce PPWR intră în vigoare.