Directiva privind raportarea sustenabilității corporative (CSRD) impune întreprinderilor mari să raporteze conform Standardelor Europene de Raportare a Sustenabilității (ESRS).

La randul său, Schema de Management și Audit Ecologic (EMAS) este un sistem de management de mediu al UE care necesită raportarea performanței de mediu.

Pentru profesionisti, acest document analizează corespondențele și sinergiile dintre cerințele ESRS și cele ale EMAS pentru a facilita conformitatea și a reduce dublarea raportării.

Pentru clarificare, Directiva privind Raportarea Sustenabilității Corporative (CSRD) reprezintă un pas semnificativ al Uniunii Europene în direcția consolidării transparenței și responsabilității corporative în ceea ce privește impactul asupra mediului, societății și guvernanței (ESG). tată în noiembrie 2022, CSRD extinde și înlocuiește Directiva privind Raportarea Ne-financiară (NFRD), introducând cerințe mai stricte și aplicabile unui număr mai mare de companii.

Obiectivele principale ale CSRD

• Îmbunătățirea calității și comparabilității informațiilor de sustenilitate: CSRD urmește să standardizeze raportarea inforțiilor ESG, asigurându-se că datele furnizate de companii sunt relevante, comparabile și de încredere.
• Extinderea sferei de aplicare: Directiva se aplică unui număr mult mai mare de companii decât NFRD, incluzând atât întreprinderi mari, cât și IMM-uri listate, ceea ce înseamnă că aproximat 50.000 de companiior trebui să respecte noile cerințe, comparativ cu cele 11.000 vizate anterior.
• Introducerea Standardelor Europene de Raportare a Sustenabilității (ESRS) Aceste standarde oferă un cadru detaliat pentru raportarea informațiilor ESG, asigurând o abordare unitară la nivel european.

Calendarul de implementare

• De la 1 ianuarie 2024: Companiile mari de interes public, cu ste 500 de angajați, care deja fac obiectul NFRD, vor începe raportarea conform CSRD, cu primele rapoarte publicate în 2025.
• De ianuarie 2025: Alte companii mari care nu erau anterior supuse NFRD, adică cele cu peste 250 de angajați și/sau cu o cifră de afaceri de 40 de milioane de eurosau active totale de 20 de milioane de euro, vor începe raportarea, cu primele rapoarte în 2026.
• De la 1 ianuarie 2026: IMM-urillistate și alte eiți specificate vor trebui să se conformeze, cu rapoarte publicate în 2027.

Provocări actuale

În ciuda calendarului stabilit, există încă incertitudini în rândul companiilor privind implementarea CSRD. Unele state membre nu au transpus încă directiva în legislația națională, ceea ce creează ambiguități pentru companii în pregătirea rapoartelor de sustenabilitate. De asemenea, complexitatea noilor cerințe și necesitatea integrării datelor ESG în procesele interne reprezintă provocări semnificative.

În concluzie, CSRD marchează o schimbare majoră în peisajul raportării corporative, punând un accent sporit pe transparență și responsabilitate în domeniul sustenabilității. Companiile sunt încurajate să se pregătească din timp pentru a se conforma noilor cerințe și pentru a valorifica oportunitățile pe care le oferă această directivă.

Analiza de Materialitate în Contextul CSRD și ESRS

Analiza de materialitate este un proces esențial în raportarea sustenabilității conform Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD) și European Sustainability Reporting Standards (ESRS). Acest proces ajută companiile să identifice și să evalueze impacturile, riscurile și oportunitățile asociate factorilor ESG (mediu, social și guvernanță), pentru a asigura raportarea informațiilor relevante și conforme. 

Acest proces trebuie evaluat cu atenție, pentru că poate introduce distorsiuni majore în raportare.

1. Tipurile de Materialitate în ESRS

ESRS introduce perspectiva dublei materialități, ceea ce înseamnă că organizațiile trebuie să analizeze atât impacturile asupra mediului și societății, cât și riscurile și oportunitățile financiare.

a) Materialitatea Impactului (Impact Materiality)

• Se referă la modul în care activitățile unei companii afectează mediul, oamenii și economia.
• Un impact poate fi pozitiv sau negativ, actual sau potențial, direct sau indirect.
• De exemplu, emisiile de CO₂ ale unei fabrici afectează mediul prin schimbările climatice și sunt considerate material din perspectiva impactului.

b) Materialitatea Financiară (Financial Materiality)

• Se concentrează pe modul în care aspectele ESG influențează performanța financiară a companiei.
• Include riscuri fizice (ex: inundații care afectează lanțul de aprovizionare) și riscuri de tranziție (ex: noi reglementări privind emisiile de carbon care cresc costurile de operare).
• De exemplu, o companie din industria textilă care folosește resurse mari de apă ar putea avea costuri mai mari pe viitor din cauza reglementărilor privind utilizarea apei.

c) Interacțiunea dintre cele două tipuri de materialitate

• Un subiect poate fi material doar dintr-o perspectivă sau din ambele.
• Dacă o companie identifică un impact major asupra biodiversității, dar fără consecințe financiare directe, acesta rămâne material din perspectiva impactului.
• Dacă un nou regulament despre emisii de carbon crește semnificativ costurile operaționale, acesta este material din perspectivă financiară.
• Dacă un risc ESG afectează atât societatea, cât și performanța financiară a companiei, acesta devine un subiect material dublu.

2. Cum se realizează analiza de materialitate?

Companiile trebuie să parcurgă mai mulți pași pentru a realiza analiza de materialitate conform ESRS:

1. Identificarea subiectelor ESG relevante

• Se analizează impacturile directe și indirecte ale companiei asupra mediului și societății.
• Se iau în considerare riscurile și oportunitățile financiare legate de factori ESG.
• Surse utilizate: reglementări, benchmark-uri din industrie, evaluări interne, dialog cu părțile interesate.

2. Consultarea părților interesate (Stakeholder Engagement)

• Se identifică și implică stakeholderi relevanți: angajați, clienți, investitori, comunități locale, ONG-uri, autorități de reglementare etc.
• Se colectează perspective și așteptări cu privire la sustenabilitate.
• Se pot folosi sondaje, interviuri, workshop-uri pentru a obține feedback.

3. Evaluarea semnificației impacturilor și riscurilor

• Se aplică criterii precum: mărimea impactului, severitatea, durata, probabilitatea, reversibilitatea.
• Se folosesc metode calitative (analize de experți) și cantitative (măsurători, estimări financiare).
• Se identifică subiectele care depășesc pragul de semnificație și trebuie raportate.

4. Documentarea și raportarea rezultatelor

• Se construiește Matricea de Materialitate, unde se vizualizează importanța fiecărui subiect din perspectiva impactului și a materialității financiare.
• Se integrează analiza în raportul de sustenabilitate conform ESRS.

3. Exemple de subiecte ESG considerate materiale

4. Provocări în implementarea analizei de materialitate

• Colectarea și evaluarea datelor ESG: multe companii nu au încă sisteme eficiente de măsurare a impactului ESG.
• Implicarea părților interesate: identificarea și consultarea stakeholderilor necesită timp și resurse.
• Interpretarea reglementărilor ESRS: standardele sunt complexe, iar companiile trebuie să se asigure că respectă cerințele detaliate ale ESRS.
• Monitorizarea și actualizarea periodică: materialitatea poate evolua în timp, necesitând reevaluări regulate.

Analiza de materialitate este un element critic al raportării conform CSRD și ESRS, permițând companiilor să înțeleagă impacturile ESG și să gestioneze riscurile și oportunitățile asociate. Adoptarea unei abordări solide și integrate va ajuta organizațiile să îndeplinească cerințele reglementare, să reducă riscurile și să creeze valoare pe termen lung.

Cum pot influența limitele stabilite o analiză de materialitate?

Limitele stabilite în analiza de materialitate joacă un rol esențial în determinarea domeniului de aplicare al evaluării impacturilor, riscurilor și oportunităților ESG (mediu, social, guvernanță). Aceste limite afectează atât precizia, cât și relevanța informațiilor raportate, influențând deciziile strategice ale companiei.

1. Tipuri de limite în analiza de materialitate

1.1. Limite organizaționale

Se referă la ce părți ale companiei sunt incluse în analiză. Pot exista două abordări principale:

• Limite contabile/consolidate: analiza include doar entitățile controlate financiar de companie.
• Limite operaționale și de influență: includ atât entitățile controlate, cât și partenerii și furnizorii critici (lanțul valoric).

Impact:

• O limită mai restrânsă (ex. doar filialele deținute 100%) poate exclude impacturi relevante din lanțul de aprovizionare sau utilizarea produselor.
• O limită extinsă (incluzând furnizorii și clienții) oferă o imagine mai completă asupra impactului ESG, dar crește complexitatea raportării.

🔹 Exemplu: O companie auto care stabilește limite doar pentru propriile fabrici poate omite emisiile indirecte generate de furnizorii de piese și utilizatorii finali ai vehiculelor (Scope 3).

1.2. Limite geografice

Se referă la regiunile sau țările incluse în analiză.

Impact:

• O analiză limitată la operațiunile dintr-o singură țară poate omite riscuri materiale din alte regiuni.
• Considerarea piețelor globale permite o evaluare mai bună a expunerii la riscuri climatice, sociale și economice.

🔹 Exemplu: O companie din industria modei care analizează doar magazinele proprii din Europa poate ignora impacturile din fabricile sale din Asia (poluare, condiții de muncă).

1.3. Limite temporale

Se referă la orizontul de timp utilizat pentru a evalua materialitatea impacturilor ESG.

Impact:

• Un orizont pe termen scurt (1-3 ani) poate subestima riscuri climatice sau reglementări care se aplică pe termen lung.
• O analiză pe termen lung (5-20 ani) oferă o perspectivă mai strategică, dar introduce incertitudini privind predicțiile.

🔹 Exemplu: O companie energetică care evaluează riscurile ESG doar pe următorii 3 ani poate ignora impactul tranziției către surse regenerabile și creșterea taxelor pe carbon.

1.4. Limite privind lanțul valoric

Se referă la extinderea analizei asupra impacturilor indirecte din lanțul de aprovizionare și utilizarea produselor/serviciilor.

Impact:

• Limitarea analizei doar la operațiunile interne subestimează impactul real al companiei asupra mediului și societății.
• Incluzând lanțul de aprovizionare și utilizarea produsului, se obține o imagine mai realistă, dar colectarea datelor devine mai dificilă.

🔹 Exemplu: Un producător de electronice care analizează doar emisiile generate în fabricile proprii poate ignora impactul minier al extracției de metale rare sau gestionarea deșeurilor electronice.

2. Efectele stabilirii unor limite prea restrânse

📌 Subestimarea impacturilor ESG – Excluderea unor zone esențiale poate conduce la rapoarte incomplete și la o subevaluare a riscurilor.

📌 Risc reputațional – Stakeholderii pot considera raportarea ca fiind neconformă cu realitatea și pot pierde încrederea în companie.

📌 Conformitate insuficientă – CSRD și ESRS cer ca analiza să includă impacturi semnificative, indiferent de poziționarea lor în lanțul valoric.

📌 Pierderi financiare – Riscurile ESG neevaluate pot duce la sancțiuni, pierderi de clienți sau costuri neprevăzute.

3. Recomandări pentru definirea limitelor optime

✔ Corelare cu cerințele ESRS – Asigurarea că analiza de materialitate acoperă atât impacturile directe, cât și cele indirecte semnificative.

✔ Implicarea stakeholderilor – Consultarea investitorilor, ONG-urilor, angajaților și clienților pentru a determina zonele cu impact ridicat.

✔ Utilizarea scenariilor pe termen lung – Integrarea scenariilor climatice și economice pentru a evalua riscurile emergente.

✔ Flexibilitate și actualizare periodică – Ajustarea limitelor în funcție de schimbările legislative și de evoluția impacturilor ESG.

Deci, stabilirea unor limite adecvate este esențială pentru o analiză de materialitate relevantă și credibilă. O abordare echilibrată, care ia în considerare impacturile pe întreg lanțul valoric și pe termen lung, poate contribui la o raportare mai precisă și la o strategie sustenabilă eficientă.

Principalele sinergii dintre ESRS și EMAS

• Structura raportării: Ambele cadre cer un raport anual, specificând dacă este consolidat sau pentru o singură entitate.
• Domeniul de aplicare: ESRS se aplică la nivel corporativ, iar EMAS poate raporta pe site-uri individuale, necesitând un raport consolidat pentru întreprinderile cu mai multe site-uri.
• Angajamentul părților interesate: Ambele cadre solicită implicarea stakeholderilor și transparență în raportare.
• Evaluarea materialității: EMAS analizează impacturile directe și indirecte asupra mediului, similar abordării ESRS privind materialitatea impactului.
• Guvernanță și gestionarea riscurilor: EMAS impune structuri clare pentru managementul de mediu, aliniindu-se cu cerințele ESRS privind guvernanța și riscurile.
• Audit extern: Informațiile raportate prin EMAS sunt verificate de evaluatori autorizați, comparabil cu cerințele de asigurare limitată din CSRD.

Cartografierea cerințelor ESRS cu EMAS

• ESRS 2 (cerințe generale de dezvăluire): EMAS sprijină raportarea privind strategia, modelul de afaceri și evaluarea impacturilor. Totuși, sunt necesare informații suplimentare despre lanțul valoric și impacturile financiare.
• ESRS E1 (Schimbări climatice): EMAS contribuie cu informații despre consumul de energie și emisii, dar ESRS necesită detalii suplimentare despre planurile de tranziție climatică, prețul intern al carbonului și impacturile financiare.
• ESRS E2 (Poluare): EMAS sprijină raportarea despre emisii, dar ESRS cere mai multe detalii despre microplastice și substanțe periculoase.
• ESRS E3 (Apă și resurse marine): EMAS include raportarea consumului de apă, dar ESRS cere o detaliere suplimentară privind reciclarea apei și impactul în zone de stres hidric.
• ESRS E4 (Biodiversitate și ecosisteme): EMAS include date despre utilizarea terenului, dar ESRS cere mai multe informații despre degradarea solului și speciile amenințate.
• ESRS E5 (Economie circulară și utilizarea resurselor): EMAS raportează fluxurile de materiale și deșeuri, dar ESRS necesită detalii despre design circular și surse sustenabile.

Concluzie

• EMAS oferă o bază solidă pentru raportarea conform ESRS, dar sunt necesare ajustări pentru a satisface cerințele ESRS, în special privind impacturile financiare și lanțul valoric.
• Opțiuni de integrare: fie utilizarea EMAS ca bază și completarea cu cerințele ESRS, fie integrarea completă a raportării EMAS în declarația de sustenabilitate conform ESRS.