Raportul final al Autorității Bancare Europene (EBA) publicat in ianuarie 2025 oferă îndrumări pentru instituțiile financiare privind identificarea, măsurarea, gestionarea și monitorizarea riscurilor legate de factori de mediu, sociali și de guvernanță (ESG). Aceste riscuri, în special cele de mediu, pot afecta stabilitatea financiară a instituțiilor. Pentru a asigura reziliența acestora, EBA impune integrarea riscurilor ESG în cadrul general de management al riscurilor și în procesele decizionale strategice.

2. Context și Motivație

• Factorii ESG, cum ar fi schimbările climatice și degradarea mediului, afectează economia și sectorul financiar.
• Directiva 2013/36/UE (CRD) și Regulamentul UE 575/2013 (CRR) recunosc importanța gestionării acestor riscuri și solicită integrarea lor în guvernanța și strategia instituțiilor financiare.
• Instituțiile trebuie să analizeze impactul ESG asupra tuturor riscurilor financiare (credit, piață, lichiditate etc.) și să implementeze metodologii solide pentru gestionarea acestora.

3. Principalele Cerințe

• Evaluarea Materialității: Instituțiile trebuie să evalueze periodic materialitatea riscurilor ESG și să le integreze în ICAAP (Internal Capital Adequacy Assessment Process).
• Metodologii de Analiză: Se recomandă utilizarea metodologiilor bazate pe expunere, sector, portofoliu și scenarii pentru a evalua riscurile ESG pe termen scurt, mediu și lung.
• Gestionarea și Monitorizarea Riscurilor ESG: Instituțiile trebuie să dezvolte strategii clare, să stabilească limite de risc și să monitorizeze în mod constant factorii ESG.
• Planuri de Tranziție: Băncile trebuie să pregătească planuri pentru alinierea la obiectivele de sustenabilitate ale UE, inclusiv atingerea neutralității climatice până în 2050.
• Principiul Proporționalității: Cerințele sunt adaptate în funcție de dimensiunea și complexitatea instituției, oferind derogări pentru instituțiile mici și necomplexe.

4. Implementare și Termene

• Ghidul se aplică din 11 ianuarie 2026 pentru toate instituțiile, cu excepția celor mici și necomplexe, pentru care se aplică cel târziu din 11 ianuarie 2027.

Raportul subliniază importanța unei abordări integrate și a unei gestionări eficiente a riscurilor ESG pentru stabilitatea și reziliența instituțiilor financiare în fața tranziției către o economie sustenabilă.

Raportul EBA introduce câteva noutăți esențiale în recomandările privind schimbările climatice în analiza de materialitate a riscurilor ESG:

1. Evaluarea extinsă a riscurilor de mediu

• Instituțiile trebuie să analizeze atât riscurile climatice, cât și alte riscuri de mediu, inclusiv degradarea ecosistemelor și pierderea biodiversității.
• Nu doar schimbările climatice sunt relevante, ci și impactul asupra resurselor naturale și ecosistemelor, ceea ce reprezintă o abordare mai amplă decât în versiunile anterioare ale ghidului.

2. Cerințe mai stricte pentru date și metodologie

• Analiza de materialitate trebuie să fie bazată pe o combinație de date calitative și cantitative, iar instituțiile trebuie să îmbunătățească constant calitatea datelor.
• Se subliniază necesitatea utilizării unor metodologii științifice solide pentru analiza riscurilor climatice, inclusiv:
  • Evaluarea expunerilor la riscuri climatice în funcție de locația activelor și sectoarele economice.
  • Analiza scenariilor climatice bazate pe standarde internaționale (ex. IPCC, NGFS).
  • Portofolio alignment (alinierea portofoliilor la obiectivele climatice ale UE, cum ar fi neutralitatea climatică până în 2050).

3. Integrarea în ICAAP și cerințele de planificare pe termen lung

• Instituțiile trebuie să analizeze impactul riscurilor climatice asupra adecvării capitalului (ICAAP) și să pregătească planuri detaliate pentru gestionarea tranziției ecologice.
• Analiza de materialitate trebuie să ia în considerare un orizont de timp de cel puțin 10 ani, ceea ce marchează o schimbare semnificativă față de evaluările mai tradiționale, axate pe termene mai scurte.

4. Accent pe adaptarea la reglementările climatice

• Instituțiile trebuie să evalueze gradul de aliniere al portofoliilor lor cu obiectivele climatice ale UE și să analizeze riscurile de tranziție asociate noilor politici de mediu (ex. eliminarea treptată a combustibililor fosili).
• Se impune analiza vulnerabilității la schimbările de reglementare, precum și integrarea acestora în procesul de gestionare a riscurilor.

5. Considerarea riscurilor climatice în toate categoriile de risc

• Riscurile climatice trebuie integrate în toate tipurile de risc financiar (credit, piață, lichiditate, operațional etc.), nu doar ca un factor extern.
• Instituțiile trebuie să evalueze impactul potențial al evenimentelor climatice extreme asupra stabilității financiare și capacității de rambursare a debitorilor.

Concluzie

Noile recomandări impun o evaluare mai riguroasă, bazată pe scenarii și date solide, integrată în strategia și guvernanța instituțiilor financiare. Accentul este pus pe orizonturi de timp mai lungi, metodologii mai avansate și integrarea proactivă a riscurilor climatice în procesul decizional.

Noile cerințe pentru evaluarea emisiilor de Scop 3 (inclusiv transporturi)

În raportul final EBA 2025, cerințele privind evaluarea emisiilor de Scop 3, inclusiv cele asociate transporturilor, sunt semnificativ consolidate. Iată principalele noutăți:

1. Colectarea și raportarea mai detaliată a datelor privind emisiile Scop 3

🔹 Instituțiile financiare trebuie să colecteze și analizeze emisiile Scop 3 ale clienților, în special pentru sectoare cu impact ridicat, cum ar fi transporturile, logistica și lanțurile de aprovizionare.
🔹 Datele trebuie colectate la nivel de client și activ, nu doar la nivel de sector, ceea ce impune băncilor să obțină informații mai detaliate de la companiile finanțate.
🔹 Se recomandă utilizarea standardelor internaționale, precum GHG Protocol și Parteneriatul pentru Contabilizarea și Raportarea Emisiilor Financiare (PCAF).

2. Evaluarea dependenței clienților de combustibili fosili

🔹 Pentru transporturi, băncile trebuie să analizeze:

• Tipul de combustibil utilizat (diesel, benzină, biocombustibili, electrificare).
• Planurile de tranziție ale clienților către soluții cu emisii reduse (ex. vehicule electrice, combustibili sustenabili).
• Expunerea la reglementări stricte, precum taxele pe emisii și restricțiile pentru vehicule poluante.

🔹 Instituțiile trebuie să evalueze costurile de tranziție pentru clienți (ex. investiții în vehicule electrice, infrastructură pentru hidrogen) și impactul acestora asupra capacității de rambursare a datoriilor.

3. Integrarea emisiilor Scop 3 în analiza riscurilor financiare

🔹 Emisiile Scop 3 trebuie incluse în analiza riscului de credit, în special pentru firmele de transport și logistică expuse la:

• Creșterea costurilor cu carburanții și taxele de carbon.
• Cerințe de modernizare a flotei pentru conformitate cu reglementările UE.
• Posibilitatea pierderii contractelor cu clienți care își reduc amprenta de carbon.

🔹 Băncile trebuie să integreze aceste riscuri în evaluarea portofoliilor și să ia măsuri precum:

• Ajustarea ratingurilor de credit pentru companiile cu expunere ridicată la riscurile climatice.
• Aplicarea unor costuri de finanțare mai mari pentru firmele cu emisii ridicate.
• Oferirea de incentive financiare pentru adoptarea de soluții verzi (ex. leasing de vehicule electrice).

4. Utilizarea scenariilor climatice și a alinierii portofoliului

🔹 Instituțiile trebuie să folosească analize pe scenarii pentru a testa impactul decarbonizării transportului asupra portofoliilor lor.
🔹 Se recomandă utilizarea de benchmark-uri climatice, cum ar fi scenariile IPCC sau Net Zero Banking Alliance, pentru a verifica alinierea la obiectivele UE de reducere a emisiilor cu 55% până în 2030.
🔹 Băncile mari trebuie să raporteze în mod transparent gradul de aliniere a portofoliilor lor la tranziția energetică.

5. Cerințe mai stricte pentru instituțiile mari

🔹 Băncile mari trebuie să includă emisiile Scop 3 în cadrul lor de risc și de planificare strategică.
🔹 Instituțiile trebuie să analizeze expunerile la transporturi la nivel granular, inclusiv:

Transport maritim și aerian, unde sunt așteptate taxe mari pe carbon. Impactul pentru companiile care cumpără produse de la mari distanțe

Noile cerințe privind emisiile Scop 3 și analiza riscurilor ESG pot avea un impact semnificativ asupra companiilor care depind de lanțuri de aprovizionare extinse, în special cele care importă bunuri de la mari distanțe.

Principalele efecte

1. Creșterea costurilor de transport

• Taxe pe carbon și noi reglementări privind emisiile vor face transportul pe distanțe lungi mai scump:
• Transportul maritim: UE implementează EU Emissions Trading System (ETS) și taxe pe carbon pentru transportul maritim, ceea ce va duce la creșterea costurilor pentru mărfurile importate.
• Transportul aerian: Combustibilii sustenabili pentru aviație (SAF) sunt mai scumpi, iar taxele de mediu vor face transportul aerian mai costisitor.
• Transportul rutier: Tranziția la camioane electrice sau pe hidrogen necesită investiții mari, ceea ce poate duce la tarife mai mari pentru transportatori.

Efect direct: Prețurile produselor importate din zone îndepărtate vor crește, afectând marginea de profit a cumpărătorilor.

2. Restricții asupra furnizorilor cu emisii mari

Băncile și investitorii sunt încurajați să reducă finanțarea pentru companiile cu amprentă mare de carbon, ceea ce poate afecta furnizorii din țările cu:

• Utilizare ridicată de combustibili fosili (ex. China, India, SUA).
• Lipsa unor politici clare de sustenabilitate.
• Procese de producție cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră.

Efect direct: Cumpărătorii ar putea fi obligați să își schimbe furnizorii pentru a respecta cerințele de sustenabilitate ale UE.

3. Creșterea cerințelor de raportare pentru companii

• 🔹 Noile reglementări, cum ar fi CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive), impun companiilor europene să raporteze emisiile indirecte din lanțul de aprovizionare.
  🔹 Dacă un furnizor nu poate furniza date precise despre emisiile sale, cumpărătorii vor trebui să facă estimări sau să caute alternative mai sustenabile.

Efect direct: Creșterea complexității administrative și a costurilor pentru companiile care trebuie să își monitorizeze lanțurile de aprovizionare.

4. Riscuri reputaționale și de conformitate

• Consumatorii și investitorii devin mai atenți la origine și sustenabilitate.
  Companiile care continuă să importe de la furnizori cu emisii mari sau care nu respectă standardele ESG pot fi afectate de:
• Boicoturi și pierderi de clienți.
• Penalizări financiare pentru lipsa de transparență.
• Dificultăți în obținerea de finanțare de la bănci care aplică noile cerințe EBA.

Efect direct: Creșterea presiunii pentru a adopta politici de achiziție responsabilă și transparență în lanțul de aprovizionare.

5. Necesitatea unor strategii de adaptare

• Companiile trebuie să ia măsuri pentru a reduce impactul noilor reglementări:
• Diversificarea furnizorilor spre piețe mai apropiate (ex. reshoring, nearshoring).
• Optimizarea rutelor de transport pentru a reduce emisiile și costurile.
• Negocierea unor parteneriate verzi cu furnizori care implementează soluții sustenabile.
• Investiții în tehnologii verzi pentru reducerea dependenței de combustibili fosili.

Efect direct: Cumpărătorii care se adaptează rapid vor avea un avantaj competitiv, în timp ce cei care ignoră aceste schimbări vor suporta costuri mai mari și riscuri de conformitate.

Concluzie

• Companiile care importă produse de la distanțe mari trebuie să se pregătească pentru costuri mai mari, cerințe de raportare mai stricte și presiuni crescute pentru sustenabilitate. Adaptarea rapidă la noile reglementări ESG va fi esențială pentru menținerea competitivității și evitarea riscurilor financiare și reputaționale.
• Flotele de transport rutier, pentru a evalua riscurile asociate tranziției la vehicule electrice.
• Lanțurile de aprovizionare și costurile indirecte ale tranziției.

Cerințele din raportul EBA 2025 pun o presiune mai mare pe instituțiile financiare să evalueze în detaliu emisiile Scop 3 și riscurile climatice din transporturi. Băncile trebuie să își adapteze strategiile de creditare pentru a sprijini clienții în tranziția către soluții mai sustenabile.

Instrumente de coerciție pentru companiile cu lanțuri lungi de aprovizionare

Companiile care importă produse de la mari distanțe vor fi supuse unui cadru de reglementare strict și unei serii de măsuri coercitive pentru a reduce impactul climatic și pentru a asigura transparența în lanțurile de aprovizionare. Aceste măsuri vor fi aplicate de autorități de reglementare, instituții financiare și investitori.

🔴 1. Sancțiuni financiare și taxe pe carbon

🔹 Taxe vamale și sisteme de tarifare a carbonului

• UE a introdus Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră (CBAM), care impune taxe pe importuri de bunuri cu emisii ridicate, cum ar fi oțelul, cimentul, aluminiul și îngrășămintele.
• Companiile care importă bunuri cu amprentă mare de carbon vor trebui să plătească costuri suplimentare la vamă.
• Este posibil ca în viitor acest mecanism să fie extins la alte produse, inclusiv textile și electronice.

🔹 Extinderea EU Emissions Trading System (ETS)

• Transportul maritim și aerian va fi inclus în sistemul ETS.
• Companiile care depind de transportul internațional vor plăti costuri mai mari pentru emisiile de carbon ale furnizorilor lor.

🔹 Taxe naționale pentru emisii ridicate

• Unele țări europene impun taxe suplimentare pentru bunurile produse în țări cu reglementări slabe privind clima.
• Exemple: Taxe pe plastic, interdicții asupra produselor nesustenabile, penalizări pentru defrișare.

📌 Impact: Creșterea costurilor de import și reducerea atractivității furnizorilor din țări cu emisii ridicate.

🟠 2. Restricționarea accesului la finanțare

🔹 Băncile și investitorii impun criterii stricte de sustenabilitate

• Instituțiile financiare trebuie să integreze riscurile ESG în deciziile de finanțare.
• Băncile vor impune dobânzi mai mari sau chiar refuză creditele pentru companiile cu lanțuri de aprovizionare nesustenabile.
• Fondurile de investiții vor evita companiile cu expunere mare la riscuri climatice.

🔹 Clasificarea ca „active riscante”

• Activele și creditele asociate companiilor cu lanțuri de aprovizionare poluante vor necesita provizioane mai mari, ceea ce va duce la costuri bancare mai ridicate.

📌 Impact: Acces mai dificil la capital pentru companiile care nu își decarbonizează lanțurile de aprovizionare.

🟡 3. Obligații stricte de raportare și transparență

🔹 Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD)

• Companiile mari trebuie să raporteze emisiile Scop 3 (inclusiv cele din lanțurile de aprovizionare).
• Lipsa de transparență sau raportarea incorectă poate atrage amenzi și sancțiuni reputaționale.

🔹 Due Diligence Directive (CSDDD)

• Companiile trebuie să demonstreze că furnizorii respectă drepturile omului și reglementările de mediu.
• Posibile amenzi și restricții comerciale pentru cei care nu respectă cerințele.

📌 Impact: Creșterea costurilor administrative și a presiunii pentru revizuirea lanțurilor de aprovizionare.

🟢 4. Excluderea de pe piețele publice și comerciale

🔹 Interdicții pentru licitațiile publice

• Furnizorii care nu îndeplinesc criteriile ESG nu vor putea participa la contracte guvernamentale în UE.

🔹 Retailerii și clienții impun standarde mai stricte

• Marile lanțuri comerciale cer certificări verzi pentru a accepta furnizori.
• Exemple: Amazon, IKEA, H&M au implementat politici stricte de aprovizionare sustenabilă.

📌 Impact: Pierderea accesului la clienți și la piețele de export.

🔵 5. Riscuri juridice și reputaționale

🔹 Procesări pentru „greenwashing” sau practici nesustenabile

• Companiile pot fi date în judecată pentru afirmații false despre sustenabilitate.
• Organizațiile de mediu și consumatorii vor acționa împotriva firmelor cu practici dăunătoare.

🔹 Boicoturi și pierderea de clienți

• Consumatorii europeni evită brandurile asociate cu defrișarea, poluarea sau exploatarea muncitorilor.
• Social media poate amplifica rapid impactul negativ asupra imaginii unei companii.

📌 Impact: Scăderea vânzărilor și afectarea valorii brandului.

🔴 Concluzie: Ce riscă companiile cu lanțuri lungi de aprovizionare?

✅ Costuri mai mari (taxe pe carbon, transport, finanțare).
✅ Acces mai dificil la credite și investiții.
✅ Obligații stricte de raportare și audit ESG.
✅ Pierderea contractelor publice și private.
✅ Risc de sancțiuni financiare și reputaționale.

Companiile trebuie să își optimizeze lanțurile de aprovizionare, să adopte strategii de reducere a emisiilor și să colaboreze cu furnizori sustenabili pentru a evita penalizările și restricțiile viitoare.