Raportul Națiunilor Unite asupra dezvoltării apei în 2025, publicat de UNESCO în numele UN-Water, dezvăluie măsura în care perturbările climatice, pierderea biodiversității și activitățile nesustenabile transformă mediile montane într-un ritm fără precedent, amenințând resursele de apă de care depind miliarde de oameni și nenumărate ecosisteme. Există acum o nevoie urgentă de cooperare internațională și strategii și acțiuni de adaptare pentru a face față crizei care se desfășoară în munții și ghețarii noștri.

„Indiferent de locul în care trăim, toți depindem într-un fel de munți și ghețari. Dar aceste turnuri naturale esențiale de apă se confruntă cu un pericol iminent”, a declarat Audrey Azoulay, director general al UNESCO. „Acest raport demonstrează necesitatea urgentă de acțiune și că cele mai eficiente soluții necesită o abordare multilaterală.”
„Apa curge în jos, dar insecuritatea alimentară crește. Munții pământului furnizează 60% din apa noastră dulce, dar comunitățile care protejează aceste resurse vitale sunt printre cele mai afectate de nesiguranța alimentară. Trebuie să investim în reziliența lor pentru a proteja ghețarii, râurile și un viitor comun pentru noi toți”, a declarat Alvaro Lario, Președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD) și Președintele UN-Water.

Două miliarde de oameni depind de apele montane

Conform Raportului ONU privind dezvoltarea apei în 2025, munții asigură până la 60% din fluxurile anuale de apă dulce din lume. Peste un miliard de oameni trăiesc în regiuni muntoase și peste două miliarde se bazează direct pe apa provenită din munți pentru apă potabilă, canalizare și mijloace de trai.
Regiunile montane sunt vitale pentru sectoare precum pastoritul, silvicultură, turismul și producția de energie. În țările andine, 85% din energia hidroelectrică este generată din zonele montane. Munții oferă, de asemenea, produse de mare valoare, cum ar fi plante medicinale, cherestea și alte produse forestiere, animale de munte unice și produse agricole de specialitate – toate acestea fiind dependente de apă.

Cu toate acestea, Raportul indică faptul că ghețarii din întreaga lume se topesc cu o viteză fără precedent și că apele de munte sunt adesea primele expuse – și cele mai vulnerabile – la consecințele severe ale perturbărilor climatice și biodiversității.

Astăzi, situația este critică: până la jumătate dintre locuitorii din zonele rurale de munte din țările în curs de dezvoltare suferă de insecuritate alimentară, femeile și copiii fiind cei mai expuși riscului. Mai larg, Raportul dezvăluie că retragerea ghețarilor și scăderea zăpezii în munți vor afecta două treimi din întreaga agricultură irigată din lume și vor avea implicații de anvergură pentru marea majoritate a populației.

Raportul despre Carpați

Regiunea Munților Carpați este împărțită de Cehia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia și Ucraina. Munții Carpați găzduiesc aproximativ 30% din Europa
flora și la cele mai mari populații din Europa de urs brun, lup, râs, zimbri europeni și rare specii de păsări. Habitatele seminaturale, cum ar fi pășunile montane și fânețele sunt de
mare importanță ecologică și culturală. Regiunea Munților Carpați oferă importante bunuri și servicii ecosistemice, cum ar fi alimente, apă dulce, produse forestiere și turism.

Regiunea se scurge în trei bazine hidrografice majore: Dunărea și Nistru, care se varsă în Marea Neagră și Vistula, care se varsă în Marea Baltică (UNEP, 2023a; Climate-ADAPT, 2024). Abandonarea terenurilor, conversia și fragmentarea habitatelor, defrișările și nesustenabile practicile forestiere și agricole duc la creșterea scurgerii și eroziunii și amenință biodiversitatea in munti. Agricultura este principala sursă de poluare a apelor de suprafață și a apelor subterane (Clima-ADAPT, 2024). Schimbările climatice duc la temperaturi mai ridicate și o creștere a frecvenței și intensitatatii valurilor de căldură de vară.

Se preconizează că modelele de precipitații se vor schimba, cu mai puține precipitații în timpul verii, ceea ce duce la reducerea debitelor râurilor și la creșterea deficitului de apă și precipitații mai intense, de scurtă durată, cu un risc crescut de inundații, eroziune și alunecări de teren afectând mijloacele de trai și așezările. Sezoanele de ninsoare vor deveni mai scurte, amenințând turismul de iarnă, dar extinzând sezonul de vegetație pentru agricultură. Topirea zăpezii mai devreme se va reduce debitele râurilor, rezervele de apă potabilă de vară și reîncărcarea apelor subterane și vor crește riscul incendiilor de vegetație (Alberton și colab., 2017).

Retragerea ghețarilor este doar partea vizibilă a amenințării

În timp ce imaginile cu retragerea ghețarilor captează atenția publicului, ele sunt doar un exemplu al schimbărilor rapide care au loc în zonele montane. În multe regiuni, fluxurile de apă dulce depind mai mult de topirea sezonieră a stratului de zăpadă decât de ghețari.

Datorită perturbărilor climatice, schimbările rapide ale cantității, frecvenței și regularității zăpezii perturbă grav aprovizionarea cu apă, creând medii instabile pentru biodiversitate și condiții imprevizibile pentru mijloacele de existență ale oamenilor. În Japonia, de exemplu, calota de zăpadă emblematică de pe Muntele Fuji, un sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, a început recent să apară cu aproape o lună mai târziu decât de obicei.

Aceste schimbări ale precipitațiilor cresc, de asemenea, riscul de dezastre naturale, cum ar fi secetele și inundațiile lacurilor glaciare. Râul Colorado din America de Nord, care deservește aproximativ 40 de milioane de oameni, își primește cea mai mare parte a apei din zăpada din Munții Stâncoși. Bazinul fluvial este în secetă din anul 2000. Situația poate deveni exacerbată de temperaturile mai calde, care fac ca mai multe precipitații să cadă sub formă de ploaie, care curg mai repede decât zăpada de munte.
Perturbarea climei este, de asemenea, resimțită puternic în regiunile muntoase fără ghețari sau topirea zăpezii, unde fluxurile de apă provin în schimb din precipitații. În regiunile tropicale, cum ar fi Madagascar, schimbările în apele de munte au un impact asupra irigației producției de cacao, orez și fructe - unele dintre cele mai importante exporturi agricole ale națiunii insulare.

Soluțiile de impact sunt multilaterale

În ciuda rolului lor esențial, raportul evidențiază faptul că regiunile muntoase au lipsit în mare parte din agendele globale. Politicile naționale pentru apă, agricultură, industrie și energie tind să favorizeze zonele de bazine hidrografice mai populate, în timp ce munții primesc, în general, mult mai puțină atenție – sau sunt adesea considerați doar surse pentru utilizatorii din aval.

Anul acesta marchează lansarea primei Zile Mondiale a Ghețarilor, pe 21 martie, subliniind necesitatea unor eforturi internaționale imediate și coordonate, aliniate cu Ziua Mondială a Apei din 22 martie. UNESCO co-conduce Ziua împreună cu OMM, precum și Anul internațional 2025 al conservării ghețarilor, o inițiativă globală de mobilizare a resurselor și angajamentelor pentru conservarea ghețarilor și Deceniul de acțiune pentru științe criosferice (2025-2034) pentru a promova înțelegerea științifică și soluțiile politice.

Aceste evenimente majore trebuie să dea naștere unui nou impuls pentru cooperarea internațională pentru protecția ghețarilor și a apelor montane. Multe lanțuri muntoase și serviciile lor ecosistemice sunt de natură transfrontalieră: tratatele sau acordurile pot îmbunătăți cooperarea prin schimbul de date și informații, pot ajuta la completarea lacunelor în capacitatea tehnică umană și instituțională și pot promova și încuraja dialogul și diplomația.
Inspirându-se din proiectele de cooperare existente.

Ca răspuns la criza în creștere subliniată în Raport, există o nevoie urgentă de a se adapta la această nouă realitate și de a consolida securitatea apei la nivel mondial prin cercetare științifică, coordonare a politicilor și acțiuni concrete pe teren.

În Asia Centrală, UNESCO a mobilizat recent 12 milioane USD pentru a reduce riscurile de dezastre și pentru a spori cooperarea științifică, inclusiv un nou sistem regional de monitorizare a ghețarilor desfășurat anul acesta în masivele glaciare transfrontaliere ale regiunii. UNESCO stabilește, de asemenea, un sistem de avertizare timpurie a inundațiilor în Kazahstan, Kârgâzstan și Uzbekistan, care va ajuta la protejarea a peste 100.000 de oameni expuși riscului de inundațiile lacurilor glaciare.

În Africa, UNESCO conduce proiectul „Deblocarea turnului de apă din Kilimanjaro”, finanțat cu 8 milioane USD de la Global Environment Facility. De aceasta vor beneficia peste 2 milioane de oameni din Tanzania și Kenya, care depind direct de apele celui mai înalt vârf din Africa. Experții din ambele țări vor cartografi sistemele acvifere din regiune și vor oferi altor 100.000 de persoane acces direct la apă potabilă. Acestea vor îmbunătăți stocarea și alimentarea cu apă subterană în timpul sezonului uscat. Această inițiativă va restabili, de asemenea, 400 km² de păduri de nori degradate și va pune peste 17.000 km² de zone protejate sub management consolidat.

Despre UNESCO

Cu 194 de state membre, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură contribuie la pace și securitate prin conducerea cooperării multilaterale în domeniul educației, științei, culturii, comunicării și informației. Cu sediul la Paris, UNESCO are birouri în 54 de țări și are peste 2300 de angajați. UNESCO supraveghează peste 2000 de situri din patrimoniul mondial, rezervații ale biosferei și geoparcuri globale; rețele de orașe creative, de învățare, incluzive și durabile; și peste 13 000 de școli asociate, catedre universitare, instituții de formare și cercetare. Directorul său general este Audrey Azoulay.

„Deoarece războaiele încep în mintea oamenilor, în mintea oamenilor trebuie să se construiască apărarea păcii” – Constituția UNESCO, 1945.

Mai multe informații: www.unesco.org 

Despre UN-Water

UN-Water este mecanismul de coordonare inter-agenții al Națiunilor Unite pentru toate problemele legate de apa dulce, inclusiv salubritatea. Reprezintă 36 de agenții, fonduri și programe ONU și 49 de organizații internaționale care lucrează împreună pentru a aborda natura transversală a problemelor legate de apă și canalizare, pentru a identifica lacunele și oportunitățile și pentru a maximiza acțiunile coordonate la nivel de sistem la nivel global, regional și național și pe pilonii Națiunilor Unite.

Mai multe informații: https://www.unwater.org/

Despre Raportul ONU privind dezvoltarea apei în lume

Raportul Națiunilor Unite asupra dezvoltării apei în lume este publicat de UNESCO în numele UN-Water și producerea acestuia este coordonată de Programul mondial de evaluare a apei UNESCO. Raportul oferă o perspectivă asupra principalelor tendințe privind starea, utilizarea și gestionarea apei dulci și canalizare, pe baza activității membrilor și partenerilor ONU-Apă. Lansat împreună cu Ziua Mondială a Apei, raportul oferă factorilor de decizie cunoștințe și instrumente pentru a formula și implementa politici durabile privind apa. De asemenea, oferă exemple de bune practici și analize aprofundate pentru a stimula idei și acțiuni pentru o mai bună administrare în sectorul apei și nu numai.