Politicile “verzi” promovate mai ales în Europa au generat peste ocean o dezbatere cu argumente forte. Replica a venit din partea Atlantic Council, care a produs un raport intitulat  "Natural Gas and the Energy Transition: Security, Equity, and Achieving Net Zero" de Phillip Cornell.

Studiul ar putea avea un impact pe mai multe dimensiuni:

• Politicile energetice: Studiul oferă o analiză a rolului gazelor naturale în tranziția energetică, care poate informa deciziile politice legate de producția, consumul și reglementarea gazelor naturale.
• Investițiile energetice: Studiul evidențiază provocările și oportunitățile legate de finanțarea proiectelor de gaze naturale, ceea ce poate influența deciziile de investiții ale companiilor energetice și ale instituțiilor financiare.
• Dezvoltării economice: Studiul analizează impactul tranziției energetice asupra dezvoltării economice, în special în țările în curs de dezvoltare, ceea ce poate contribui la elaborarea unor strategii de dezvoltare durabilă.
• Discursului public: Studiul oferă o perspectivă echilibrată asupra rolului gazelor naturale în tranziția energetică, ceea ce poate contribui la o dezbatere publică mai informată și mai nuanțată.

Raportul analizează rolul gazelor naturale în tranziția energetică globală către un viitor cu emisii nete zero. Acesta abordează "trilema energetică" - securitatea energetică, accesibilitatea și durabilitatea - și modul în care evenimentele geopolitice, cum ar fi invazia rusă a Ucrainei, au complicat această tranziție. Este vorba evident de o repoziționare a problemei.

Autorul susține că gazele naturale continuă să fie o resursă valoroasă în mixul energetic, în special pentru asigurarea stabilității rețelei electrice și pentru aplicații industriale unde electrificarea directă nu este fezabilă. În plus, gazele naturale sunt mai puțin intensive în emisii decât alți combustibili fosili, cum ar fi cărbunele sau păcura, iar tehnologiile de reducere a metanului și captarea și stocarea carbonului (CCUS) pot gestiona și mai mult emisiile.

Introducerea are un text care nu lasă loc de echivoc in ce privește atitudinea autorului:

Într-adevăr, abordări puriste sau ideologice ale tranziției energetice inevitabil provoacă mai mult rău decât bine. S-ar putea ca prioritizarea decarbonizării rapide fără a lua mod în considerare realitățile socioeconomice ale diferitelor regiuni, având ca rezultat efecte inegale asupra forței de muncă și efectele dăunătoare asupra mijloacelor de trai și asupra economiilor locale. În economiile care se confruntă cu o industrializare rapidă, dintr-o dată abandonarea combustibililor fosili ar putea exacerba sărăcia și inegalitatea. Un accent singular pe anumite tehnologii regenerabile ar putea trece cu vederea nevoile imediate de energie ale celor mai sărace comunități sau ale acelora care nu au acces la energie electrică fiabilă.

În lumea în curs de dezvoltare, creșterea este încă intensivă în carbon, și legarea resurselor limitate de asistență pentru dezvoltare la ținte stricte de decarbonizare pot forța țările să facă alegeri grele despre cei săraci, care generează resentimente....

Abordările înguste ale tranziției riscă să se reducă sursele de energie existente înainte ca alternativele viabile sa fie suficient de scalate și integrate. ...

Raportul evidențiază, de asemenea, importanța nuanței în gestionarea investițiilor în gaze naturale. Eforturile de a reduce oferta prea rapid pot duce la active blocate și la insuficiența alternativelor mai curate. Stabilitatea politică este crucială pentru a încuraja investițiile în soluții de gaze cât mai curate.

În plus, raportul subliniază variațiile regionale în tranziția energetică, recunoscând că nu există o soluție universală. Țările în curs de dezvoltare, în special cele care produc gaze, au circumstanțe și priorități diferite față de țările dezvoltate. Finanțarea tranziției energetice în țările în curs de dezvoltare este o problemă complexă, cu preocupări legate de echitate și bunăstarea populațiilor vulnerabile.

În concluzie, raportul susține că gazele naturale au un rol limitat, dar important, în menținerea stabilității rețelei și a prețurilor în timpul tranziției către un viitor cu emisii nete zero. Acesta îndeamnă la o abordare echilibrată, care să ia în considerare securitatea energetică, accesibilitatea și durabilitatea, precum și nevoile și circumstanțele specifice ale diferitelor țări și regiuni.

Concluziile principale ale raportului sunt:

• Trilema energetică: Tranziția energetică este complicată de necesitatea de a echilibra securitatea energetică, accesibilitatea și durabilitatea.
• Rolul gazelor naturale: Gazele naturale continuă să aibă un rol important în tranziția energetică, în special pentru asigurarea stabilității rețelei electrice și pentru aplicații industriale.
• Variații regionale: Nu există o soluție universală pentru tranziția energetică, iar circumstanțele și prioritățile diferă între țări și regiuni.
• Finanțare: Finanțarea tranziției energetice, în special în țările în curs de dezvoltare, este o problemă complexă, cu preocupări legate de echitate.

Recomandările principale ale raportului sunt:

• Abordare nuanțată: Este necesară o abordare nuanțată a tranziției energetice, care să ia în considerare circumstanțele specifice ale fiecărei țări și regiuni.
• Investiții în gaze naturale: Investițiile în gaze naturale trebuie gestionate cu atenție pentru a asigura o tranziție lină către un viitor cu emisii nete zero.
• Cooperare internațională: Cooperarea internațională este esențială pentru a asigura o tranziție energetică echitabilă și durabilă.

Iată câteva date folosite ca argumente în raportul "Natural Gas and the Energy Transition: Security, Equity, and Achieving Net Zero":

• Ponderea gazelor în consumul energetic: Gazele reprezintă aproximativ un sfert din consumul total de energie în Europa și o treime în Statele Unite.
• Rolul gazelor în reducerea emisiilor: Înlocuirea cărbunelui cu gaze a contribuit la reducerea emisiilor de CO2.
• Potențialul gazelor în sistemele energetice decarbonizate: Gazele pot oferi flexibilitate pentru echilibrarea rețelelor electrice cu o pondere mare de energie regenerabilă variabilă.
• Provocări în decarbonizarea industriei: Decarbonizarea industriilor grele, cum ar fi producția de ciment, produse chimice și oțel, este dificilă din cauza temperaturilor foarte ridicate necesare pentru procesele chimice.
• Costurile reducerii emisiilor: Aplicarea captării și stocării carbonului (CCS) în instalațiile existente poate fi o opțiune de reducere a emisiilor mai ieftină decât alte alternative.
• Inegalitatea emisiilor: Top 10% dintre emitenții de carbon la nivel mondial, majoritatea locuind în țările bogate, au fost responsabili pentru aproape jumătate din emisiile de dioxid de carbon (CO2) legate de energie în 2021.
• Necesitatea finanțării: Chiar și în scenariul IEA NZE, care prevede în mod optimist că nu sunt necesare investiții în noi zăcăminte de petrol și gaze, sunt necesare peste 120 de miliarde de dolari pe an pentru investiții în gaze în amonte până în 2030.
• Accesul la electricitate în Africa: În Africa sub-sahariană, 20% din toate noile racordări la electricitate din ultimii zece ani au fost prin sisteme de energie regenerabilă distribuite și în afara rețelei (DRE), și se preconizează că această pondere va crește la 50% în următorul deceniu.