Multă vreme taxa pe plastic a fost aproape un subiect tabu. Statul român a plătit o din bugetul statului sume care au crescut de la an la an, ajungând până la circa 250 de milioane de euro pe an. Discuțiile, uneori aprinse, s-au purtat în spații închise departe de dezbaterea publică.
În primul rând a fost o controversă acerbă în ce privește corectitudinea datelor calculate poate prea conservator și raportate mai apoi către Eurostat de către ANPM. Nici astăzi nu sunt complet clarificate cantitățile de plastic raportate ca reciclate către Eurostat în condițiile în care datele Administrației Fondului pentru Mediu arată una, An iar ceea ce raportează și acceptă ca raportat Comisia Europeană de către ANPM arată o discrepanță considerabilă.
Dincolo însă de controversele inter instituționale putem presupune că până acum a fost o reticență din partea autorităților centrale în a transfera producătorilor sarcina asumării plății acestei taxe. Iată însă această opțiune de politică publică a fost pusă pe masă în mod neașteptat de către organizațiile patronale. Redăm mai jos integral solicitarea lor.
Dacă propunerea se adoptă nu avem decât să ne cumpărăm popcorn și ceva băutură răcoritoare pentru că producătorii vizați cu siguranță nu vor sta cu brațele încrucișate când vor vedea cum se colectează datele de către ANPM, cum se interpretează acestea și cum se trimit mai departe cu nonșalanță datele catre Bruxelles.
Prin prezenta, Organizația Patronală și Profesională REMAT — OPP REMAT, cu sediul în Municipiul București, Str. Intrarea Călușei nr. 4, membră a Biroului Internațional al Reciclării (BIR) – Bruxelles și a Confederației Europene a Industriilor de Reciclare (EURIC) – Bruxelles, reprezentată legal de dl. Cristian-Paul Dumitru, în calitate de președinte, în vederea reducerii cheltuielilor bugetare cu aproape 1 miliard de euro, vă propunem implementarea urmatorului mecanism financiar, astfel:
Descrierea situației actuale
România are obligații financiare față de Uniunea Europeană în ceea ce privește taxa pe plastic nereciclat, cunoscută oficial ca, „Contribuția Națională pentru Plastic”. Aceasta a fost introdusă la 1 ianuarie 2021 și presupune ca fiecare stat membru să plătească anual 0,80 euro pentru fiecare kilogram de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate (800 euro/tona/an).
Cum funcționează taxa
Contribuția se calculează pe baza cantităților de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate raportate de fiecare stat membru. Scopul principal este de a stimula reciclarea și reducerea deșeurilor de plastic, dar și de a genera venituri pentru bugetul UE, estimate între 6 și 8 miliarde de euro anual .
Impactul asupra României
Contribuția se plăteste direct de la Bugetul de Stat, aceasta nefiind recuperată. Până în prezent, România a plătit aproximativ 1 miliard de euro către bugetul UE pentru această contribuție. Această sumă reflectă dificultățile întâmpinate în atingerea obiectivelor de reciclare a deșeurilor de ambalaje din plastic.
Propuneri
Obligația României de a plăti taxa pe plastic nereciclat către Comisia Europeană reprezintă atât o provocare financiară, cât și un stimulent pentru îmbunătățirea sistemului național de gestionare a deșeurilor. Reducerea acestei contribuții depinde de eficiența măsurilor adoptate pentru creșterea ratei de reciclare a ambalajelor din plastic.
Aplicarea în regres a taxei UE pe plastic nereciclat asupra producătorilor care introduc plastic pe piață este o opțiune logică și discutată în mai multe state membre. În esență, ar însemna ca statul să nu suporte integral costul contribuției, ci să îl recupereze (în tot sau în parte) de la actorii economici responsabili de punerea în circulație a ambalajelor din plastic — în special a celor nereciclabile sau dificil de reciclat.
Prin Fondul pentru mediu, se poate institui un mecanism legislativ privind aplicarea in regres a contribuției Romaniei la taxa UE pe plastic, prin care toți operatorii economici care introduc pe piața națională plastic să fie raspunzători de reciclarea acestuia, in cazul in care nu realizează aceste activități de colectare si reciclare au obligația să suporte contribuția la UE. Acest mecanism poate funcționa similar celor care funcționează astăzi și sunt reglementate prin Ordonanța de urgență 196/2005 privind Fondul pentru mediu, cu modificările si completările ulterioare, respectiv contribuția pentru ambalaje, echipamente electrice și electronice, anvelope și baterii.
Justificare juridico-economică pentru aplicarea în regres
1. Principiul „poluatorul plătește”, consacrat în dreptul UE (art. 191 alin. 2 TFUE) și în legislația națională (Ordonanță de urgență 92/2021 privind regimul deșeurilor), impune ca responsabilitatea financiară pentru impactul negativ asupra mediului să fie suportată de entitatea care îl generează.
2. Responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR), impusă de Directiva 2008/98/CE și detaliată în Directiva 2018/851/UE, susține clar că producătorii trebuie să suporte costurile legate de colectarea, sortarea și reciclarea ambalajelor puse pe piață.
3. Aplicarea regresivă a taxei se poate realiza printr-un sistem de contribuții sau penalități aplicabile producătorilor care nu îndeplinesc țintele de reciclare sau care pun pe piață ambalaje.
Având in vedere cele mai sus menționate, precum și faptul că de la bugetul de stat se consumă anual o sumă considerabilă, care nu se recupereză din taxe, impozite si contribuții, vă propunem instituirea unui mecanism de recuperare a acesteia.