La 2 iulie 2025, Comisia Europeană a propus amendarea Regulamentului (UE) 2021/1119 („Legea europeană a climei”) prin introducerea unui obiectiv intermediar obligatoriu pentru anul 2040. Conform Articolului 4, noua prevedere stabilește reducerea netă a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 90% față de nivelurile din 1990. Această modificare constituie elementul central al pachetului legislativ care trasează traiectoria de la ținta din 2030 (–55%) către neutralitatea climatică în 2050.

1. Fundamentarea țintei și rațiunea legislativă

Conform Articolului 4(3) din Regulamentul (UE) 2021/1119, Comisia avea obligația de a propune un obiectiv pentru 2040. Propunerea actuală se bazează pe:

  • Recomandarea Consiliului Consultativ European pentru Schimbări Climatice (90–95%).
  • Raportul IPCC și concluziile „Global Stocktake” din 2023.
  • Analiza bugetului de emisii 2030–2050, estimat la 16 GtCO₂-echivalent, compatibil cu limitarea încălzirii la 1,5°C.

În termeni juridici, obiectivul de 2040 devine obligatoriu pentru UE, iar statele membre vor fi ținute de cadrul legislativ viitor, care va detalia mecanismele de conformare.

2. Conținutul modificării legislative

Amendamentele propuse vizează în principal:

  • Articolul 1 – introducerea referinței la ținta din 2040.
  • Articolul 4 – definirea țintei (–90%) și stabilirea obligației Comisiei de a revizui legislația UE post-2030 pentru a asigura realizarea obiectivului.
  • Prevederi privind elementele obligatorii în viitoarele propuneri legislative, inclusiv:
    • posibilitatea utilizării, din 2036, a creditelor internaționale de înaltă calitate în limita a 3% din emisiile din 1990 (conform Articolului 6 din Acordul de la Paris);
    • includerea removerilor permanente (BioCCS, DACCS) în ETS;
    • asigurarea principiilor neutralității tehnologice, cost-eficienței și echității între state membre.

3. Instrumente complementare și integrarea cu alte politici

Propunerea nu creează încă măsuri sectoriale, dar anunță o revizuire amplă a politicilor post-2030, în special:

  • Directiva 2003/87/CE (ETS) – pentru integrarea removerilor tehnologice.
  • Regulamentul (UE) 2018/842 (Effort Sharing) – pentru actualizarea țintelor naționale.
  • Regulamentul (UE) 2018/841 (LULUCF) – pentru consolidarea rolului puțurilor naturale de carbon.

În paralel, documentul conectează obiectivul climatic cu strategia industrială prin „Clean Industrial Deal”, care include:

  • Cadru reformat pentru ajutoarele de stat (publicat în iunie 2025).
  • Crearea Băncii pentru Decarbonizare Industrială (100 miliarde EUR).
  • Anunțarea viitorului Industrial Decarbonisation Accelerator Act (IDAA).

4. Mecanisme de conformare și sancțiuni

Deși regulamentul nu introduce sancțiuni suplimentare în această etapă, cadrul actual și viitoarele reglementări vor include:

  • Obligația de raportare și evaluare anuală conform Regulamentului (UE) 2018/1999 (Guvernanța Uniunii Energetice). În caz de neconformare, Comisia poate emite recomandări obligatorii (Articolul 9 din Legea climei).
  • Sancțiuni financiare pentru operatorii ETS, care rămân la 100 EUR/tonă CO₂ neacoperită, indexate.
  • Posibilitatea ca, în viitoarele instrumente post-2030, să fie prevăzută limitarea accesului la fonduri europene sau introducerea unor contribuții compensatorii pentru statele cu abateri semnificative.
  • Consolidarea mecanismului Carbon Border Adjustment Mechanism (CBAM) pentru a preveni relocarea emisiilor (intrare în regim definitiv în 2026).

5. Dimensiunea internațională

Obiectivul din 2040 va fi inclus în NDC-ul UE pentru 2025, înainte de COP30. De asemenea, Comisia continuă să promoveze prețul global al carbonului și mecanismele Articolului 6 din Acordul de la Paris, printr-o strategie de utilizare limitată a creditelor internaționale.

6. Finanțare și sprijin social

Pentru a asigura o tranziție justă, documentul menționează:

  • Fondul Social pentru Climă (86,7 miliarde EUR din 2026).
  • Utilizarea veniturilor ETS (peste 230 miliarde EUR acumulate din 2013) pentru acțiuni climatice și protecția gospodăriilor vulnerabile.
  • Sinergia cu Mecanismul de Redresare și Reziliență și viitoarea Cadrul Financiar Multianual.

7. Concluzie: semnificația juridică și strategică

Propunerea transformă Legea europeană a climei într-un cadru dinamic, cu o traiectorie clară pentru atingerea neutralității până în 2050. Printr-o țintă intermediară obligatorie, mecanisme de conformare, flexibilitate tehnologică și integrare cu politica industrială, UE își consolidează rolul de lider global în guvernanța climatică.