Industria bioplasticelor continuă să se dezvolte rapid, pe fondul cererii tot mai mari de soluții ecologice și a reglementărilor europene stricte privind gestionarea deșeurilor de plastic. Conform raportului European Bioplastics (EUBP) prezentat la EBC24, capacitatea globală de producție a bioplasticelor va crește de la 2,47 milioane de tone în 2024 la 5,73 milioane de tone în 2029. Bioplasticul nu doar că oferă alternative sustenabile pentru materialele plastice convenționale, dar sprijină și obiectivele de reducere a amprentei de carbon și de accelerare a tranziției către o economie circulară. Cu aplicații diverse, de la ambalaje și produse de larg consum până la componente auto și produse agricole, bioplasticele devin un pilon esențial în dezvoltarea durabilă globală. Această creștere este susținută de inovații în polimerii biodegradabili și biobazați, precum PLA, PHA și polietilena bio-bazată, dar și de politici europene care promovează utilizarea ambalajelor compostabile și crearea unei piețe unice pentru reciclatele din plastic.

Bioplasticele sunt materiale plastice fabricate parțial sau integral din resurse regenerabile, cum ar fi amidonul din porumb, zahărul din trestie de zahăr, uleiurile vegetale sau alte biomase. Spre deosebire de materialele plastice convenționale, care sunt obținute din combustibili fosili (petrol și gaze naturale), bioplasticele pot avea o amprentă de carbon mai redusă și pot fi biodegradabile, compostabile sau reciclabile, în funcție de compoziția lor chimică.

Tipuri de bioplastice

  1. Bioplastice pe bază de biomasă – obținute din materii prime regenerabile (de exemplu, PLA – acid polilactic derivat din amidon de porumb).
  2. Biodegradabile – pot fi descompuse de microorganisme în condiții naturale (de exemplu, PHA – polihidroxialcanoate).
  3. Combinarea celor două caracteristici – unele bioplastice sunt atât pe bază de biomasă, cât și biodegradabile.

Avantaje

  • Reducerea dependenței de petrol.
  • Amprentă de carbon mai mică în comparație cu materialele plastice tradiționale.
  • Compostabilitate (în unele cazuri), ceea ce contribuie la gestionarea deșeurilor.

Dezavantaje

  • Costuri de producție mai mari decât materialele plastice convenționale.
  • Confuzie privind reciclarea – nu toate bioplasticele sunt biodegradabile.
  • Impact asupra agriculturii – utilizarea terenurilor agricole pentru biomasă în loc de producția de alimente.

1. Creșterea producției globale de bioplastice
EUBP a prezentat raportul de piață pentru 2024 în cadrul EBC24, confirmând creșterea continuă a capacităților de producție a bioplasticelor la nivel global. Conform datelor, capacitatea globală de producție a bioplasticelor va crește de la aproximativ 2,47 milioane de tone în 2024 la aproximativ 5,73 milioane de tone în 2029. Creșterea se datorează cererii mai mari pentru soluții ecologice și apariției unor aplicații mai avansate, dar și conștientizării tot mai mari a consumatorilor cu privire la impactul plasticului asupra mediului.

Hasso von Pogrell, director general al EUBP, a subliniat că această creștere reflectă nu doar reziliența industriei, ci și rolul esențial al bioplasticelor în tranziția către soluții mai durabile.

2. Dezvoltarea materialelor bioplastice
Produsele din bioplastic sunt dezvoltate pe baza polimerilor biobazați și biodegradabili, precum:

  • Acidul polilactic (PLA)
  • Polihidroxialcanoații (PHA)
  • Polietilena bio-bazată (PE)
  • Polipropilena bio-bazată (PP)

Acești polimeri permit realizarea unor produse inovatoare, care pot înlocui materialele plastice convenționale în aproape orice aplicație. Creșterea producției acestor materiale va continua semnificativ în următorii 5 ani.

3. Principalele segmente de piață
Bioplasticul este utilizat într-o gamă largă de aplicații, printre care:

  • Ambalaje (45% din piața totală în 2024, adică 1,12 milioane de tone)
  • Fibre
  • Produse de larg consum
  • Industria auto
  • Produse agricole

Ambalajele rămân cel mai mare segment de piață pentru bioplastice, ceea ce subliniază importanța acestora în tranziția către un model de economie circulară.

4. Utilizarea capacității de producție
Capacitatea de producție a bioplasticelor a atins 2,47 milioane de tone în 2024, dar producția efectivă a fost de doar 1,44 milioane de tone, reprezentând un grad de utilizare de 58%. Gradul de utilizare variază în funcție de tipul de polimer, între 35% și 100%.

Potrivit lui von Pogrell, atingerea unui nivel de producție mai apropiat de capacitatea totală depinde de reglementările europene recente, cum ar fi regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), care ar putea stimula producția.

5. Opțiuni de gestionare a sfârșitului de viață(end-of-life) al bioplasticelor
Conform poziției oficiale a European Bioplastics, bioplasticul oferă numeroase opțiuni pentru gestionarea deșeurilor, în conformitate cu ierarhia de deșeuri a UE. Aceste opțiuni sunt:

  • Prevenire – Se promovează reducerea consumului de plastic și utilizarea materialelor mai eficiente din punct de vedere al resurselor. Bioplasticele contribuie prin reducerea cantității de materiale necesare și prin dezvoltarea de ambalaje care prelungesc termenul de valabilitate al produselor alimentare.
  • Reutilizare – Produse din bioplastic, cum ar fi pungi reutilizabile, recipiente alimentare și cești de cafea, pot fi reutilizate de mai multe ori.
  • Reciclare – Reciclarea bioplasticelor se face prin metode mecanice, organice și avansate.
    • Reciclarea mecanică este viabilă pentru bioplastice precum biobazate PE și PET, care sunt identice chimic cu materialele plastice convenționale și pot fi reciclate în fluxurile existente. Polimeri precum PLA și PEF pot fi, de asemenea, separați și reciclați mecanic.
    • Reciclarea organică se realizează prin compostare industrială sau digestie anaerobă. Produsele compostabile se descompun în compost utilizabil, iar digestia anaerobă produce biogaz și îngrășământ.
    • Reciclarea avansată (chimică) implică metode precum piroliza sau depolimerizarea, unde polimerii sunt descompuși la nivel de monomer și pot fi reutilizați în fabricarea de noi produse.
  • Recuperarea de energie – Dacă reciclarea nu este fezabilă, bioplasticele pot fi incinerate pentru a produce energie regenerabilă. Spre deosebire de materialele plastice convenționale, incinerarea bioplasticelor nu adaugă carbon suplimentar în atmosferă, deoarece carbonul eliberat provine din surse biogene (plante).
  • Depozitarea la groapa de gunoi – Aceasta este considerată opțiunea cea mai puțin dezirabilă. EUBP sprijină eliminarea treptată a depozitării deșeurilor de plastic în gropile de gunoi, promovând în schimb reciclarea și valorificarea energetică.

6. Avantajele bioplasticelor în economia circulară

  • Reducerea emisiilor de carbon – Bioplasticele nu contribuie la emisiile de carbon fosil la sfârșitul ciclului de viață, spre deosebire de materialele plastice convenționale.
  • Creșterea colectării deșeurilor organice – Produse precum plicurile de ceai compostabile (93% în 2023) și padurile de cafea (97% în 2023) permit colectarea mai eficientă a deșeurilor alimentare, transformându-le în compost.
  • Economie bio-circulară – Bioplasticul păstrează carbonul biogenic în buclă mai mult timp, contribuind la economia circulară prin utilizarea resurselor regenerabile și reducerea dependenței de resursele fosile.

7. Recomandări pentru legislație
EUBP solicită legislației europene să sprijine dezvoltarea bioplasticelor prin:

  • Recunoașterea conținutului bio-bazat ca fiind echivalent cu conținutul reciclat în atingerea obiectivelor de reciclare.
  • Promovarea utilizării plasticului compostabil certificat pentru aplicații asociate alimentelor (plicuri de ceai, capsule de cafea, etichete de fructe etc.).
  • Stabilirea unor obiective realiste de reciclare pentru materialele plastice inovatoare.
  • Crearea unei piețe unice pentru reciclatele din plastic, pentru a susține reutilizarea și reciclarea materialelor plastice la nivel european.

Concluzie
Bioplasticele joacă un rol esențial în tranziția către o economie circulară, oferind soluții ecologice pentru reducerea dependenței de resursele fosile, reducerea amprentei de carbon și crearea de produse durabile. Cu o capacitate de producție globală în creștere, multiple opțiuni de sfârșit de viață și sprijin legislativ din partea UE, bioplasticul reprezintă o soluție importantă pentru provocările de mediu ale secolului XXI.