Pentru că regulamentul privind deșeurile de ambalaje a devenit recent normă obligatorie în statele membre ale Uniunii Europene bun am căutat câteva evaluări care să oglindească realitatea din teren versus ceea ce ne-ar obliga să implementăm 9-a legislație.   Am descoperit o cercetare recentă din 2021 intitulată ” Intended and unintended effects of statutory deposit return schemes for single-use plastic bottles”

Lecțiile învățate din experiența Germaniei, sintetizate de Sebastian Rhein, Katharina Friederike Sträter, ne spun ceea ce cunosteam cu totii mai demult: „Mai multe țări din UE discută despre introducerea unor sisteme de depozit pentru sticlele de unică folosință, în scopul reducerii poluării. Totuși, analiza experiențelor din Germania indică faptul că introducerea unui depozit pentru ambalajele de unică folosință ar putea compromite, în mod neintenționat, eforturile de implementare a unei economii circulare. Astfel de efecte neintenționate trebuie luate în considerare pentru a permite implementarea unei economii circulare care prioritizează reducerea și reutilizarea înaintea reciclării”

Documentul analizează sistemele de returnare a ambalajelor pentru băuturi (BCs) din Germania, concentrându-se pe impactul implementării unui depozit obligatoriu pentru ambalajele de unică folosință din plastic. Iată o sinteză extinsă cu cifre și concluzii relevante:

Context general

• Poluarea cu plastic este una dintre cele mai mari provocări contemporane, în special din cauza ambalajelor de unică folosință și gestionării deficitare a deșeurilor. Aproximativ un milion de sticle de plastic sunt vândute pe minut la nivel global, o mare parte ajungând în oceane.
• Strategia UE pentru o economie circulară și Directivele europene prioritizează reducerea și reutilizarea înaintea reciclării.

Sistemul german de depozit pentru BC-uri

1. Depozit pentru sticle reutilizabile:
   • Introduse voluntar în Germania încă de la începutul secolului XX.
   • Depozite mici, între 0,08 și 0,15 euro, fără reglementări stricte.
   • Sistem bazat pe cooperarea între producători și retaileri, dar cu dificultăți logistice din cauza diversității mari a sticlelor.
2. Depozit pentru sticle de unică folosință:
   • Implementat în 2003, cu scopul de a reduce utilizarea sticlelor de unică folosință și de a sprijini sistemele reutilizabile.
   • Depozit de 0,25 euro, aplicabil sticlelor PET și dozelor pentru anumite tipuri de băuturi.
   • Rata de returnare a crescut la 96% în 2018 pentru sticlele PET de unică folosință.

Impact și rezultate

Pozitive:

• Creșterea reciclării: Sistemele de depozit au îmbunătățit colectarea separată, reducând pierderile de materiale.
• Reducerea poluării: Returnarea sticlelor a contribuit la diminuarea deșeurilor din mediu.

Negative:

• Impact asupra sticlelor reutilizabile:
  • Cota de piață a ambalajelor reutilizabile a scăzut de la 66,3% în 2004 la 41,2% în 2018.
  • Lipsa unei reglementări eficiente pentru atingerea unei cote de utilizare de 70% a ambalajelor reutilizabile.
  • Consumatorii și retailerii preferă sticlele de unică folosință datorită costurilor și logisticii mai simple.
• Efecte neintenționate:
  • Sistemul favorizează reciclarea în defavoarea reducerii și reutilizării, contrar principiilor economiei circulare.
  • Producătorii și retailerii promovează ambalajele de unică folosință datorită avantajelor economice.

Lecții învățate și recomandări

1. Necesitatea unui plan politic clar:
   • Stabilirea unui echilibru între reducere, reutilizare și reciclare.
   • Impunerea unor cote obligatorii pentru ambalajele reutilizabile.
2. Îmbunătățirea sistemului de reutilizare:
   • Standardizarea sticlelor reutilizabile pentru reducerea costurilor logistice.
   • Creșterea atractivității economice și logistice a sistemelor reutilizabile.
3. Cercetări suplimentare:
   • Înțelegerea preferințelor consumatorilor, motivațiilor retailerilor și dinamicii pieței.
   • Analiza impactului taxelor suplimentare pe ambalajele de unică folosință.

Concluzia generală este că sistemele de depozit pentru ambalajele de unică folosință sunt eficiente în reducerea poluării, dar pot submina prioritățile economiei circulare.

Perspectiva consumatorilor

Consumatorii apreciază conveniența/accesibilitatea oferită de ambalajele de unică folosință și sistemele de returnare aferente. În Germania, caracteristicile speciale ale infrastructurii reglementate legal fac mai ușoară returnarea sticlelor PET de unică folosință, deoarece majoritatea retailerilor vând acest tip de sticle și sunt obligați să le accepte înapoi (§ 31(2) VerpackG). Aceasta nu este valabilă pentru sticlele reutilizabile – returnarea lor este mai dificilă, deoarece unii retaileri nu acceptă deloc sticle reutilizabile, iar alții acceptă doar sticlele pe care le comercializează ei. În plus, sticlele PET sunt ușoare și ușor de transportat.

Deși consumatorii sunt în general conștienți de problemele asociate deșeurilor din plastic, această conștientizare nu se traduce în acțiuni concrete, în parte pentru că nu sunt dispuși să accepte inconvenientele asociate sistemelor reutilizabile. Depozitul mai mare pentru sticlele PET de unică folosință (0,25 euro) comparativ cu cel pentru sticlele reutilizabile (mai puțin de 0,15 euro) nu pare să aibă un efect favorabil asupra sistemului reutilizabil. Este necesară mai multă cercetare sistematică pentru a analiza perspectiva consumatorilor.

Organizațiile de mediu germane propun frecvent impozite suplimentare pe articolele din plastic de unică folosință, pe lângă depozite, pentru a reduce consumul acestora și a promova sistemele reutilizabile. Totuși, lipsesc informații despre disponibilitatea consumatorilor de a plăti pentru conveniențele oferite de sticlele de unică folosință comparativ cu cele reutilizabile. Este necesar să se determine dacă există un prag al depozitului pentru sticlele de unică folosință care să încurajeze trecerea la produse reutilizabile, chiar dacă depozitul ar fi rambursat integral.

Perspectiva retailerilor

Pentru retaileri, este mai simplu să vândă doar sticle de unică folosință (PET), deoarece astfel trebuie să accepte înapoi doar aceste tipuri de sticle. Sticlele de unică folosință sunt comprimate imediat după returnare în aparatele automate, economisind spațiu. De asemenea, transportul lor este mai eficient în comparație cu sticlele reutilizabile, în special cele din sticlă. Aparatele automate reduc necesitatea personalului pentru gestionarea returnărilor. Aceste economii de costuri îi încurajează pe retaileri, în special pe cei din sectorul discount, să comercializeze exclusiv sticle de unică folosință.

Puterea tot mai mare a discounterilor și decizia unor lanțuri mari de a produce și îmbutelia propriile băuturi contribuie la ascensiunea sticlelor de unică folosință. De exemplu, Schwarz Group (proprietarul Lidl și Kaufland) produce apă minerală doar în sticle PET de unică folosință, generând economii duble: costuri reduse de producție și evitarea costurilor asociate participării la sistemele reutilizabile. În absența unor reglementări clare, precum o cotă obligatorie pentru utilizarea ambalajelor reutilizabile, este probabil ca depozitele pentru sticlele de unică folosință să conducă la creșterea utilizării lor.

Perspectiva producătorilor

Producătorii preferă adesea ambalajele de unică folosință datorită inconvenientelor asociate sistemului reutilizabil. De exemplu, sticlele reutilizabile individualizate complică procesele logistice, deoarece producătorii primesc frecvent sticle pe care nu le pot reumple. În plus, în perioadele de cerere ridicată, cum ar fi vara, lipsa unui flux suficient de sticle returnate poate genera blocaje.

Producția de sticle reutilizabile (din sticlă sau PET) are costuri mai ridicate decât cele de unică folosință și este eficientă din punct de vedere economic doar dacă ratele de returnare sunt mari. În schimb, sticlele de unică folosință oferă producătorilor independență față de aceste rate și siguranță în aprovizionare. Când prețurile petrolului brut sunt scăzute, producătorii preferă PET virgin în locul materialului reciclat sau al sistemelor reutilizabile pentru a minimiza costurile.

Deci, deși sistemele de depozit au crescut rata de returnare a sticlelor PET de unică folosință la aproximativ 96% în 2018, ceea ce contribuie la reducerea poluării și la creșterea ratelor de reciclare, aceste sisteme oferă o justificare pentru dependența de ambalajele de unică folosință. Ratele ridicate de reciclare reduc percepția publicului asupra impactului negativ al acestora și contravin intenției inițiale de a sprijini sistemele reutilizabile. În plus, acestea pun în pericol obiectivul economiei circulare de a prioritiza reducerea și reutilizarea în fața reciclării.

Concluzia autorilor:

Se pot învăța mai multe lecții din experiențele Germaniei și din încercarea de a oferi o perspectivă holistică asupra problemei.

În primul rând, trebuie să se concluzioneze că discuția despre ambalajele pentru băuturi de unică folosință și cele reutilizabile (la nivelul UE și nu numai) nu are o strategie politică clară. Pe de o parte, există obiectivul general al UE de a implementa o economie circulară, cu un accent clar pe reducere și reutilizare – iar majoritatea statelor membre sunt de acord că „nu putem rezolva problemele legate de plastic doar prin reciclare” (European Plastics Pact 2020, p. 8). Pe de altă parte, evaluările ciclului de viață (LCA) justifică uneori abateri de la prioritizarea reducerii și reutilizării în favoarea reciclării, ceea ce contravine ideilor fundamentale ale economiei circulare.

În plus, discuția despre introducerea unui sistem de depozit pentru ambalajele de unică folosință la nivel european, care are scopul de a reduce gunoiul corespunzător, ar putea accentua atenția asupra reciclării acestor ambalaje, în loc să întărească sistemele reutilizabile, așa cum s-a discutat anterior. Individual, toate aceste idei sunt atât rezonabile, cât și valoroase. Cu toate acestea, luate împreună, ele formează un sistem fragmentat, în care măsurile individuale nu sunt neapărat benefice reciproc și pot chiar să se anuleze reciproc.

Astfel, există o nevoie urgentă de o declarație politică clară care să stabilească ce tip de ambalaj pentru băuturi ar trebui utilizat pentru a atinge obiectivul unei economii circulare în Europa. Aceasta, însă, presupune un acord nu doar la nivel politic, ci și în cadrul comunității științifice.

În al doilea rând, în cazul specific al Germaniei, trebuie concluzionat că perspectivele consumatorilor, retailerilor și producătorilor cu privire la sistemele de depozit pentru ambalajele de unică folosință și cele reutilizabile nu sunt investigate suficient. Este necesară o cercetare suplimentară crucială, nu doar în Germania, ci și în alte țări ale UE. Discuția noastră despre posibile ajustări (vezi secțiunea „Two sides ...” de mai sus) indică însă următoarele: dacă sistemele reutilizabile ar trebui preferate celor de unică folosință (vezi secțiunea „State of research ...”) și, prin urmare, promovate, atunci pare necesar să transformăm sistemul reutilizabil astfel încât să nu mai fie dezavantajat în raport cu sistemele de unică folosință din punct de vedere economic și al beneficiilor legate de comoditate.

În acest sens, o concentrare asupra, de exemplu, sticlelor reutilizabile standardizate (pool bottles), pe care producătorii le individualizează doar prin etichetă, ar putea ajuta la reducerea costurilor de transport și a inconvenientelor legate de returnare pe care consumatorii le întâmpină în prezent.

În concluzie, deși introducerea unui sistem de depozit pentru ambalajele de unică folosință poate contribui la reducerea poluării mediului cauzate de plastic, un angajament clar pentru dezvoltarea și promovarea sistemelor reutilizabile pare a fi o soluție mai potrivită pentru atingerea obiectivului UE de a implementa o economie circulară, în care reducerea și reutilizarea sunt tratate cu seriozitate.