Plasticul este materialul minune: deformabil, inert, ușor și extrem de versatil, folosit nu numai în jucării și periuțe de dinți, ci în stimulatoare cardiace, în ceaiuri și nave spațiale. Relaţia noastră cu el este paradoxală și, în nici un caz, una sănătoasă: ne bazăm prea mult
pe el și îl apreciem prea puțin, considerândul ca fiind ieftin și de unică folosință. Costul devine evident. Planeta noastră este îngropată sub un munte de plastic. Din cele 8,3 miliarde de tone produse între anii 1950 și 2015, patru cincimi se află în depozitele de deșeuri sau în mediul nostru natural. Odată ce ne-am minunat de durabilitatea plasticului acum ne plângem de secolele necesare pentru a se descompune. Impactul asupra oceanelor noastre, a peisajelor și a vieții sălbatice este incontestabil. Dar, în loc să găsim soluţii pentru a reduce consumul, accelerăm producţia: am făcut aproximativ același plastic din 2000. Studii recente au arătat că contaminarea microplastică a fost găsită în probele de apă de la robinet din întreaga lume, 94% din eșantioanele provenite din SUA au fost contaminate și chiar și în țările europene care aveau cea mai mică rată, 72% erau afectate. Alte cercetări au găsit bucăți mici de plastic în fructe de mare și în filtrele de aer din casele oamenilor. Nu știm cum acest lucru afectează sănătatea noastră. Dar știm că există un motiv bun de îngrijorare. Experții se tem de răspândirea nanoparticulelor din plastic, atât de minuțios încât să poată penetra organele noastre. Ei avertizează de asemenea că studiile arată că microplasticele pot atrage bacteriile găsite în canalizare și substanțele chimice toxice,
pe care le eliberează în corpurile animalelor sălbatice. De ce să ne imaginăm că vom fi imuni? Nu ne putem permite să așteptăm rezultatele, pe măsură ce ne uităm cum plasticul cucereşte planeta noastră. Utilizarea în Asia este în creștere: China reprezintă mai mult de un sfert din cererea mondială de sticle de tereftalat de polietilenă. În multe părți ale lumii, apa potabilă curată înseamnă apă îmbuteliată. Majoritatea materialelor plastice sunt reciclabile; dar mai puțin de 10% din cele produse sunt de fapt reciclate. Soluţii? Utilizarea mai largă a ambalajelor reutilizabile, o creștere radicală a reciclării și o mai mare adoptare a ambalajelor din plastic compostabil din punct de vedere industrial. Problema reală nu este plasticul: suntem noi. Nu trebuie să respingem acest material, ci trebuie să învățăm să
îl tratăm ca o comoară în loc de gunoi.