Ursula von der Leyen a vorbit fără echivoc despre viitorul Green Deal-ului european: „vreau vreau să fiu foarte clară - Uniunea Europeană își va păstra direcția pentru obiectivele Green Deal; acesta este unul dintre atuurile noastre iar noi trebuie să oferim predictibilitate pentru companiile, investitorii și inovatorii din aceste industrii care sunt deja lideri mondiali...”
Afirmația a fost făcută în contextul lansării pe 29 ianuarie a un nou mega proiect al Uniunii Europene, care ar trebui să constituie firul călăuzitor al Bruxelles-ului pentru următorii ani - O „busolă a UE” pentru a redobândi competitivitatea și a asigura o prosperitate durabilă.
Pentru corul de vociferări care se plângeau deja de efectele devastatoare ale Green Deal-ului va fi cu siguranță un duș rece. Nu întâmplător doamna von der Leyen a arătat că va lansa un dialog strategic cu industria auto pentru a o susține în tranziția „adâncă” pe care trebuie să o implementeze. De asemenea, va avea planuri pentru sectoarele cu intensitate energetică mare, de exemplu oțelul, metalele sau industria chimică.
În acest context decarbonizarea va rămâne prioritatea de căpătâi a Uniunii Europene, baza construcției viitorului model economic al Europei.
Singura concesie pe care pare să o fi anunțat șefa Comisiei Europene este legată de „simplificarea” cadrului legal și birocratic al uniunii, pentru a ajuta în acest fel activitatea oamenilor de afaceri care spun că sunt sugrumați de legislația complexă și timpii de așteptare exagerați pentru obținerea avizelor necesare și pentru raportări.
Se mai dorește și ... energie ieftină dar sustenabilă.
În subsidiar, modul cum este concepută ... „busola” ... este în același timp o modalitate de a strânge rândurile printre statele membre ale Uniunii Europene, de a concentra putere financiară și decizională la Bruxelles, de a da birocrației europene noi puteri. Cu siguranță este o abordare foarte diferită de ceea ce se aude cu voce puternică din partea unor politicieni din statele membre, dar și din partea unor sectoare industriale care nu sunt neapărat legate de inerția unor industrii clasice, de exemplu companiile din zona de tehnologie/informatică/digitalizare. Ca să fim expliciți, cea mai mare parte a suveraniștilor europeni critică agresiv Green Deal-ul, de exemplu lideri ai AfD din Germania vituperând împotriva panourilor solare și a centralelor eoliene.
În narațiunea oficială de la Bruxelles rapoartele Draghi și Letta sunt la baza lansării actualei „busole”. De asemenea, „busola” pare a fi un răspuns la criticile formale din partea Băncii Centrale Europene, a cărei șefă, Christine Lagarde, spunea recent la Davos că este nemulțumită de „lenea” instituțiilor bruxelleze.
Diferența esențială dintre doamna von der Leyen și domnul Draghi este cuvântul diplomatic „dacă”, din discursul domnului Draghi la lanasrea propriului raport: “A doua zonă de acțiune este un plan comun pentru decarbonizare și competitivitate. DACĂ obiectivele climatice ambițioase ale Europei sunt susținute de un plan coerent pentru a le atinge, decarbonizarea va reprezenta o oportunitate pentru Europa. Însă, dacă nu reușim să ne coordonăm politicile, există riscul ca aceasta să fie în contradicție cu competitivitatea – și, în cele din urmă, să fie întârziată sau chiar respinsă. Prima prioritate este reducerea prețurilor la energie...” Citind raportul cu atenție rezultă necesitatea unor investiții majore și a finanțării tranziției verzi, iar resursele pentru aceste necesități rezidă în disponibilitatea eventuală a piețelor de a investi. Guvernele, am adăuga noi, se confruntă cu limitări din perspectiva finanțării tranziției verzi mai ales că trebuie să rezolve dezechilibre bugetare și necesitatea de a finanța și securitatea Uniunii Europene.
După cum arată acum narațiunea propusă de Bruxelles va fi necesar un uriaș efort de coordonare, planificare, integrare și finanțare care va avea ca centru instituțiile europene. S-ar fi putut face altfel? Nu știm, pentru că nu ni s-au propus alternative nici dezbateri nu prea au fost și nici costurile pentru cetățeni nu sunt încă explicate. Știm că și în România, ca și în alte state ale Uniunii Europene, se aud voci puternice, inclusiv din zona executivului, care se plâng de sacrificiile pe care le va impune Green Deal-ul; până acum liderii de la Bruxelles nu s-au mai confruntat cu implementarea unor asemenea ambiții în absența unui consens clar. Există în mod evident riscul ca socoteala de la Bruxelles să nu se potrivească cu interesele de la nivelul statelor membre. De urmărit.
