Mare supărare în rândul celor implicați în raportarea ESG din cauza „Inițiativei Omnibus”! Redăm mai jos un rezumat al principalelor implicații, dar eu aș face mai întâi un comentariu de bun simț. Eu aș fi mai deranjat de faptul că rapoartele nu erau citite mai de nimeni, unele dintre ele fiind doar un „inuendo” de ode aduse ADN-ului (brusc devenit) verde al respectivelor companii. Nu cred că le verifica nimeni cu atenție și băncile cred că le considerau mai curând o povară și o modalitate de a restricționa capacitatea lor de a oferi împrumuturi; de altfel raportarea ESG fost criticată de foarte mulți oficiali, inclusiv din perspectiva frânelor în calea finanțării securității europene sau a rezilienței sale energetice.

Deci, despre ce discutăm? Inițiativa Omnibus a Comisiei Europene reprezintă un set de propuneri legislative menite să optimizeze și să simplifice cadrul juridic al Uniunii Europene (UE), abordând diverse domenii de politică și asigurând o mai bună coerență și eficiență în implementarea legislației europene.

Contextul Inițiativei Omnibus

Inițiativa Omnibus a Comisiei Europene a apărut în contextul necesității de a simplifica și eficientiza cadrul legislativ al Uniunii Europene (UE). Această necesitate a fost determinată de evoluțiile economice, sociale și politice din UE, care au impus actualizarea și consolidarea anumitor reglementări pentru a răspunde provocărilor contemporane.

În calitate de organ executiv al UE, Comisia Europeană deține monopolul inițiativei legislative, având responsabilitatea de a propune noi acte normative care să servească intereselor Uniunii și cetățenilor săi. Acest rol unic este esențial pentru asigurarea coordonării și coerenței legislației la nivel european.

Deși Comisia are această prerogativă exclusivă, atât Parlamentul European, cât și Consiliul UE pot solicita Comisiei elaborarea unor propuneri legislative în domenii specifice. Cu toate acestea, Comisia are autoritatea de a accepta sau refuza aceste solicitări.

În cazul Inițiativei Omnibus, aceasta a fost inițiată de Comisia Europeană însăși, ca parte a eforturilor sale continue de a îmbunătăți funcționarea internă a UE și de a asigura o mai bună aplicare a legislației europene. Scopul principal al acestei inițiative este de a reduce complexitatea juridică și de a facilita aplicarea uniformă a legislației de către statele membre, în beneficiul cetățenilor și al mediului de afaceri.

Așa cum a anunțat, Comisia UE a publicat proiectul pentru primul pachet Omnibus privind raportarea de sustenabilitate pe 26 februarie 2025. Proiectul a fost prezentat la conferința de presă de după reuniunea Comisiei de la Bruxelles de cei doi comisari Maria Luís Albuquerque și Valdis Dombrovskis și prevede ajustări ample la cerințele de reglementare asociate cu Corporate Sustainability Reporting și Directiva UE de raportare de sustenabilitate corporativă (Corporate Sustainability Reporting) și Directiva UE Directiva privind diligența (CSDDD). Rezumăm conținutul de bază și cele mai importante schimbări planificate pentru dvs.

Odată cu publicarea proiectului primului pachet Omnibus, sunt acum cunoscute efectele specifice planificate ale inițiativei de simplificare asupra obligațiilor de raportare în domeniul raportării de sustenabilitate. După cum a fost anunțat, modificările sunt de amploare și relevante pentru toate companiile care au fost supuse reglementărilor anterior. De remarcat aici că acesta este inițial doar un proiect de lege care trebuie să treacă printr-o procedură legislativă corespunzătoare înainte de a intra în vigoare.

Ce modificări specifice prevede primul pachet Omnibus?

​Limitarea grupului de utilizatori al CSRD »

Amânarea obligației de raportare pentru prima dată »

Restricționarea grupului de utilizatori din Regulamentul UE privind taxonomia »

Reducerea obligațiilor de raportare pentru IMM-uri »

Restricționarea obligațiilor de due diligence față de partenerii de afaceri direcți și limitarea răspunderii civile »

Eliminarea obligației de a introduce standarde specifice sectorului și simplificarea standardelor existente »

Modificări la auditul rapoartelor de sustenabilitate »

Restricționarea grupului de utilizatori pentru companii cu societăți-mamă în țări terțe »​

1. Limitarea grupului de utilizatori al CSRD

În timp ce CSRD în forma sa actuală obligă succesiv toate companiile mari (din exercițiul financiar 2025 cel târziu și din anul financiar 2024 dacă sunt orientate spre piața de capital și au peste 500 de angajați) și toate IMM-urile orientate către piața de capital (din exercițiul financiar 2026 cu opțiunea de amânare până în 2028, la raportul european de sustenabilitate, în conformitate cu raportul european de sustenabilitate) (ESRS), proiectul Omnibus prevede acum o restricție semnificativă a grupului de utilizatori: în viitor, vor fi supuse obligației de raportare doar companiile cu peste 1.000 de angajați și fie o cifră de afaceri anuală netă de cel puțin 50 de milioane de euro, fie un bilanț total de cel puțin 25 de milioane de euro (indiferent dacă sunt sau nu companii orientate spre piața de capital). Grupul de utilizatori al CSRD trebuie astfel adus mai aproape de grupul de utilizatori al CSDD. Pentru companiile sub aceste praguri (inclusiv IMM-urile orientate spre piața de capital), dintre care multe au început deja pregătirile pentru pregătirea unui raport de sustenabilitate conform CSRD pentru prima dată, obligația de raportare ar fi renunțată în mod corespunzător. Potrivit Comisiei UE, acest lucru se aplică pentru aproximativ 80% dintre companiile afectate inițial.

2. Amânarea obligației de raportare pentru prima dată

În ceea ce privește termenele limită pentru raportarea pentru prima dată în cadrul CSRD, Comisia a prezentat o așa-numită propunere „stop-the-clock”. Aceasta prevede o amânare a introducerii obligației de raportare cu doi ani pentru companiile care trebuie să raporteze pentru prima dată începând cu exercițiul financiar 2025 (adică raportarea pentru prima dată în 2028 pentru exercițiul financiar 2027). Amânarea nu s-ar aplica companiilor din așa-numitul „val 1” (companii orientate spre piața de capital cu peste 500 de angajați); ar trebui, de asemenea, să raporteze pentru exercițiul financiar 2025, așa cum o fac deja pentru 2024. Se subliniază că colegislatorii UE (inclusiv Consiliul și Parlamentul) ar trebui să acorde prioritate propunerii de amânare a termenului, astfel încât companiile să beneficieze de certitudine juridică cu privire la termene cât mai repede posibil.

3. Restricționarea grupului de utilizatori din Regulamentul UE privind taxonomia

Obligația de a dezvălui în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul UE privind taxonomia mergea anterior mână în mână cu obligația de a întocmi un raport de sustenabilitate și, prin urmare, se aplica aceluiași grup de utilizatori. Prin urmare, reducerea planificată a grupului de utilizatori ai CSRD ar modifica și grupul de utilizatori ai Regulamentului UE privind taxonomia. Cu toate acestea, pachetul Omnibus face un pas mai departe și propune ca aplicarea sistemului de clasificare să fie voluntară pentru companiile cu mai puțin de 1.000 de angajați și cu o cifră de afaceri mai mică de 450 de milioane de euro. Propunerea prevede următoarele:

Companii cu mai puțin de 1.000 de angajați și cu o cifră de afaceri netă mai mică de 450 de milioane de euro:

Raportarea taxonomiei se realizează pe bază voluntară.

Companii cu peste 1.000 de angajați, dar cu o cifră de afaceri netă mai mică de 450 de milioane de euro: Raportarea taxonomiei este voluntară; dacă are loc raportarea, trebuie depuse cifra de afaceri și KPI CapEx; raportarea privind KPI OpEx este voluntară.

Companii cu peste 1.000 de angajați și peste 450 de milioane de euro venit net: Obligația de a dezvălui toate cifrele cheie ale taxonomiei; excluderea KPI OpEx este posibilă numai dacă proporția cifrei de afaceri eligibile pentru taxonomie este mai mică de 25% din veniturile totale.

Proiectul de modificări ale Regulamentului delegat privind raportarea taxonomiei UE care însoțește pachetul Omnibus oferă, de asemenea, mai multă flexibilitate și simplificare în colectarea KPI-urilor taxonomiei, inclusiv prin introducerea de praguri de semnificație. Aceasta înseamnă că companiile vor trebui să evalueze doar acele activități care sunt semnificative din punct de vedere financiar pentru modelul lor de afaceri. Activitățile care reprezintă mai puțin de 10 % din cifrele cheie relevante în total ar fi considerate „nemateriale” și, prin urmare, nu ar trebui să fie supuse unei analize mai detaliate în ceea ce privește eligibilitatea și alinierea taxonomiei lor. Scopul general este de a face raportarea taxonomiei mai pragmatică și de a se concentra pe domeniile cheie de afaceri. Ca parte a acesteia, a fost lansată o consultare publică cu privire la modificările planificate la taxonomia UE și se va desfășura până pe 26 martie 2025.

4. Reducerea obligațiilor de raportare pentru IMM-uri

Conform proiectului Omnibus, obligațiile de raportare pentru IMM-uri urmează să fie reduse la minimum. IMM-urile orientate spre piața de capital nu ar mai face parte din grupul de utilizatori CSRD. În plus, companiile mari nu ar mai avea voie să solicite informații suplimentare despre sustenabilitate de la companiile cu mai puțin de 500 de angajați, care depășesc ESRS special pentru IMM-uri (standarde VSME), care urmează să fie aplicate voluntar, cu excepția cazului în care sunt necesare informații suplimentare specifice din motive întemeiate. Acest lucru are scopul de a atenua așa-numitul efect de scurgere, care, în condițiile actuale, face ca companiile mai mici de-a lungul lanțului valoric să fie supuse unor obligații de raportare din ce în ce mai mari care nu le-au fost inițial destinate.

Standardele VSME deja adoptate și prezentate de Grupul consultativ european de raportare financiară (EFRAG) urmează să servească drept bază pentru ca Comisia UE să emită un standard proporțional corespunzător pentru companiile care nu raportează ca act delegat.

5. Restricționarea obligațiilor de due diligence față de partenerii de afaceri direcți și limitarea răspunderii civile

De asemenea, UE plănuiește simplificări semnificative ale obligațiilor de due diligence, care sunt impuse în primul rând de CSDDD, dar care trebuie deja raportate în mod transparent în raportul de sustenabilitate pe baza CSRD. Spre deosebire de planificat anterior, conform proiectului, analiza riscurilor de sustenabilitate ar trebui să se limiteze în primul rând la partenerii de afaceri direcți (așa-numiții furnizori Tier 1) și nu ar mai trebui să acopere neapărat întregul lanț valoric. O obligație extinsă de diligență pentru partenerii de afaceri indirecți ar trebui să se aplice numai dacă există indicii plauzibile de riscuri sau efecte negative (de exemplu, prin rapoarte din mass-media sau ONG-uri). Cu toate acestea, companiile ar trebui să își aplice Codul de conduită de-a lungul lanțului valoric și să ia măsurile adecvate în cazul unor riscuri sau impacturi negative identificate cu partenerii de afaceri. Frecvența evaluării obligatorii a caracterului adecvat și eficacității măsurilor de diligență necesară va fi redusă de la anual la fiecare cinci ani.

În plus, proiectul prevede eliminarea răspunderii civile la nivelul UE prevăzută în CSDDD și obligația de a implementa un plan de tranziție climatică (acesta ar trebui doar întocmit, obligația de a lua măsuri imediate nu s-ar mai aplica).

Pentru a limita sarcina birocratică asupra companiilor, data primei aplicări a CSDDD urmează să fie amânată cu un an până la 26 iulie 2028.

6. Eliminarea obligației de a introduce standarde specifice sectorului și simplificarea standardelor existente

Potrivit CSRD, pe lângă primul set de ESRS deja publicat în 2023, ESRS specific sectorului ar trebui să fie adoptat și definit prin act delegat până la 30 iunie 2026 (inițial 30 iunie 2024). Primele proiecte de standarde specifice sectorului au fost deja pregătite și publicate de EFRAG. Potrivit proiectului Omnibus, obligația de a introduce standarde specifice sectorului urmează să fie acum eliminată din CSRD pentru a nu crește și mai mult numărul de puncte de date prescrise pentru companii.

Primul set de ESRS, care a intrat în vigoare în 2023 și trebuie aplicat integral de companiile care fac deja obiectul cerințelor de raportare CSRD, urmează să fie analizat cuprinzător în ceea ce privește opțiunile de simplificare. În acest scop, un act delegat de revizuire a primului set de ESRS urmează să fie adoptat cât mai curând posibil, cel târziu la 6 luni de la intrarea în vigoare a directivei privind simplificarea obligațiilor de raportare.

Scopul este de a simplifica și eficientiza ESRS prin reducerea semnificativă a numărului de puncte de date. Acest lucru va fi realizat prin eliminarea acelor puncte de date obligatorii ESRS care sunt considerate cel mai puțin importante pentru raportarea generală de sustenabilitate și prin acordarea de prioritate punctelor de date cantitative față de textul narativ. În plus, ar trebui făcută o distincție și mai mare între punctele de date obligatorii și cele voluntare.

7. Modificări la auditul rapoartelor de sustenabilitate

Conform versiunii actuale a CSRD, rapoartele de sustenabilitate sunt inițial supuse unui angajament de asigurare limitată, care urmează să se transforme într-un angajament de asigurare rezonabilă pe termen mediu. Standardele de audit uniforme pentru asigurarea limitată urmau inițial să fie adoptate de Comisia UE până la 1 octombrie 2026.

Această obligație urmează să fie acum modificată, astfel încât, în schimb, Comisia să emită orientări specifice pentru audit până în 2026. Această abordare va permite Comisiei să se ocupe mai rapid de problemele emergente care pot reprezenta o povară inutilă pentru companiile raportoare. Opțiunea de a trece de la o misiune de asigurare limitată la o misiune de asigurare rezonabilă în viitor urmează să fie eliminată. Această schimbare este justificată în special de evitarea viitoarelor creșteri ale costurilor de audit și, astfel, de siguranța în planificare pentru companii.

8. Restricționarea grupului de utilizatori pentru companiile cu mamă companii din țări terțe

Potrivit CSRD, companiile-mamă cu o cifră de afaceri de peste 150 de milioane de euro în UE sau cu o filială în UE care intră ea însăși în domeniul de aplicare al CSRD ar trebui să prezinte și rapoarte detaliate de sustenabilitate în conformitate cu propriul ESRS pentru companiile din țări terțe („Non-EU ESRS”) începând cu exercițiul financiar 2028. Domeniul de aplicare urmează să fie ajustat și, conform proiectului, acum include doar companiile cu un prag de cifră de afaceri de 450 de milioane de euro sau mai mult din UE.

Outlook: Ce urmează și ce înseamnă schimbările planificate pentru companii?

Multe companii din grupul anterior de utilizatori ai directivei au început deja pregătirile pentru raportarea în conformitate cu CSRD și cu taxonomia UE sau chiar au publicat deja un raport de sustenabilitate conform ESRS (în ciuda implementării unor CSRD la nivel național). Cu toate acestea, restrângerea domeniului de aplicare prevăzută în pachetul Omnibus ar însemna că multe companii nu ar mai fi obligate să raporteze în conformitate cu CSRD și taxonomia UE.

Cu toate acestea, companiile în cauză ar trebui să fie conștiente de faptul că eforturile depuse până în prezent pentru a îndeplini obligațiile de raportare preconizate nu au fost în zadar. Miezul raportării de sustenabilitate, evaluarea dublei semnificații, rămâne totuși o abordare importantă, care este, de asemenea, ancorată în pachetul Omnibus și poate continua să ofere potențial pentru strategia corporativă pe termen lung. Deși cadrul de reglementare este probabil să se schimbe fundamental odată cu inițiativa Omnibus, chiar și companiile care nu mai intră în domeniul de aplicare al CSRD revizuit nu ar trebui să subestimeze relevanța ridicată a subiectului durabilității.

Comisia UE subliniază, de asemenea, că managementul durabil va continua să joace un rol central pe piață ca element strategic important. Acest lucru este valabil mai ales având în vedere faptul că multe dintre companiile care nu ar mai fi supuse obligațiilor de raportare de reglementare ca urmare a noilor valori-prag se află totuși în lanțul valoric al companiilor supuse cerințelor de raportare și, prin urmare, trebuie să le furnizeze informații cu privire la anumite puncte cheie de date ESG. Aplicarea voluntară a standardului VSME ar putea asigura pe viitor că companiile îndeplinesc atât cerințele părților interesate, cât și beneficiază pe termen lung de avantajele asociate unei strategii corporative orientate spre sustenabilitate. Exemple în acest sens includ creșterea competitivității, loialitatea mai mare a angajaților, acces mai bun la oportunități de finanțare sau o imagine mai pozitivă în rândul clienților și partenerilor de afaceri.

Întrucât pachetul Omnibus este încă în faza de proiect, rămâne de văzut cât de repede și în ce măsură vor fi implementate modificările planificate de către Comisia UE. Ca și în cazul actualei versiuni a CSRD, regulamentul trebuie să treacă mai întâi printr-o procedură legislativă la nivel de UE și apoi să fie publicat în Jurnalul Oficial înainte de a intra în vigoare. Nu este neobișnuit ca în cursul procedurii să fie aduse modificări textului legislativ, ceea ce înseamnă că propunerile publicate acum pentru simplificarea obligațiilor de raportare nu trebuie în niciun caz înțelese ca lege existentă. Proiectul prevede, de asemenea, ca statele membre să li se acorde 12 luni de la intrarea în vigoare pentru implementare la nivel național. Prin urmare, este recomandabil să așteptați și să vedeți cum evoluează lucrurile și să nu vă grăbiți în ajustările avute în vedere în prezent. Vă vom ține la curent cu toți pașii următori.

Implicațiile Inițiativei Omnibus

Adoptarea Inițiativei Omnibus are multiple implicații:

• Simplificarea legislației: Prin consolidarea și actualizarea mai multor acte normative într-un singur pachet legislativ, se reduce complexitatea juridică, facilitând atât aplicarea uniformă a legislației de către statele membre, cât și înțelegerea acesteia de către cetățeni și mediul de afaceri.
• Eficientizarea procesului decizional: Un cadru legislativ mai coerent permite instituțiilor europene să reacționeze mai prompt la provocările emergente, asigurând o implementare mai rapidă și eficientă a politicilor UE.
• Întărirea încrederii cetățenilor în instituțiile europene: Transparența și claritatea legislației contribuie la creșterea gradului de încredere al cetățenilor în capacitatea UE de a le proteja interesele și de a răspunde nevoilor lor.

Pașii următori în implementarea Inițiativei Omnibus

Procesul de adoptare și implementare a Inițiativei Omnibus implică mai multe etape:

1. Propunerea legislativă: Comisia Europeană elaborează și prezintă propunerea de act legislativ, fundamentată pe consultări cu părțile interesate și evaluări de impact.
2. Examinarea de către Parlamentul European și Consiliul UE: Propunerea este supusă dezbaterii și aprobării în cadrul celor două instituții legislative, care pot propune amendamente și ajustări.
3. Adoptarea actului legislativ: După obținerea unui consens între Parlament și Consiliu, actul legislativ este adoptat oficial și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
4. Transpunerea și implementarea: Statele membre au responsabilitatea de a transpune dispozițiile actului legislativ în legislația națională și de a asigura aplicarea efectivă a acestora.

Este esențial ca, pe parcursul acestui proces, să se mențină un dialog constant între instituțiile europene, statele membre și societatea civilă, pentru a asigura o implementare coerentă și eficientă a măsurilor propuse prin Inițiativa Omnibus.