Uniunea Europeană (UE) se află în avangarda eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice, asumându-și obiective ambițioase prin Pactul Verde European și angajamentul de a atinge neutralitatea climatică până în 2050. În acest context, introducerea Regulamentului privind Dezvăluirea Finanțării Sustenabile (SFDR) în martie 2021 reprezintă o piatră de temelie a strategiei UE de a mobiliza sectorul financiar privat în sprijinul tranziției către o economie sustenabilă. Studiul realizat de Jiyuan Dai, Gaizka Ormazabal, Fernando Penalva și Robert A. Raney, intitulat „Imposing Sustainability Disclosure on Investors: Does it Lead to Portfolio Decarbonization?”, analizează impactul concret al SFDR asupra decarbonizării portofoliilor fondurilor de investiții din UE care revendică criterii de sustenabilitate. Relevanța acestui studiu pentru UE este multiplă: oferă dovezi empirice privind eficacitatea reglementărilor de dezvăluire în alinierea comportamentului investitorilor cu prioritățile climatice, informează dezbaterea privind necesitatea unor reglementări mai stricte sau mai bine calibrate și contribuie la evaluarea riscului de „greenwashing” – o preocupare majoră pentru credibilitatea pieței financiare sustenabile a UE. Prin demonstrarea faptului că SFDR a condus la reduceri semnificative ale emisiilor din portofolii, studiul subliniază potențialul acestui instrument de a accelera tranziția verde, oferind totodată lecții valoroase pentru alte jurisdicții care urmăresc modele similare. Astfel, lucrarea devine un punct de referință esențial pentru factorii de decizie europeni în rafinarea politicilor de sustenabilitate financiară.

Această introducere poziționează studiul în contextul priorităților și politicilor UE, evidențiind importanța sa practică și strategică. Iată o sinteză a lucrării „Imposing Sustainability Disclosure on Investors: Does it Lead to Portfolio Decarbonization?” de Jiyuan Dai, Gaizka Ormazabal, Fernando Penalva și Robert A. Raney, publicată în decembrie 2023:

Context și obiectiv

Această lucrare analizează impactul Regulamentului UE privind Dezvăluirea Finanțării Sustenabile (SFDR), introdus în martie 2021, asupra decarbonizării portofoliilor de investiții ale fondurilor mutuale. SFDR este primul mandat amplu de dezvăluire a sustenabilității impus fondurilor de investiții, având ca scop reducerea asimetriei informaționale legate de riscurile și impacturile sustenabilității. Studiul investighează dacă această reglementare a influențat fondurile care declară că investesc pe baza criteriilor de sustenabilitate (clasificate ca Articol 8 sau 9 conform SFDR) să-și reducă emisiile de carbon din portofolii.

Metodologie

Autorii utilizează o mostră(pachet) extinsă de fonduri mutuale din Europa, SUA și alte regiuni, comparând emisiile medii ponderate de carbon (Scope 1, 2 și 3) ale fondurilor afectate de SFDR cu cele ale fondurilor neafectate, gestionate de semnatari ai Principiilor ONU pentru Investiții Responsabile (PRI). Perioada analizată acoperă anii dinainte și după introducerea SFDR (2018-2021). Studiul folosește o abordare de tip diferență-în-diferențe, cu multiple teste suplimentare pentru a verifica robustețea rezultatelor și a explora canalele prin care se produc schimbările.

Rezultate principale

1. **Reducerea emisiilor**: Portofoliile fondurilor clasificate ca Articol 8/9 au înregistrat o scădere semnificativă a emisiilor (13,7% pentru Scope 1 și 6,6% pentru Scope 1+2+3) comparativ cu fondurile de control după implementarea SFDR. Tendințele paralele dinainte de reglementare confirmă că efectul este legat de SFDR.

2. **Canalele decarbonizării**: Reducerea emisiilor este atribuită atât modificărilor în deciziile de investiții (fondurile au redus expunerea la firme cu emisii mari și au investit în firme cu emisii mai mici), cât și îmbunătățirilor în performanța emisiilor la nivelul firmelor din portofoliu, posibil datorită presiunii exercitate de investitori.

3. **Variații contextuale**: Efectul este mai slab pentru fondurile deja supuse unor reguli de dezvăluire anterioare SFDR, dar mai pronunțat pentru fondurile cu emisii ridicate înainte de reglementare și pentru cele din țări cu sensibilitate mai mare față de sustenabilitate.

Contribuții și implicații

Studiul contribuie la literatura despre efectele reale ale dezvăluirilor obligatorii de sustenabilitate, fiind primul care examinează impactul asupra fondurilor de investiții, spre deosebire de firmele nefinanciare studiate anterior. Rezultatele sugerează că SFDR poate fi un instrument eficient pentru a alinia declarațiile de sustenabilitate ale fondurilor cu performanța reală, reducând riscul de „greenwashing”. Aceste descoperiri sunt relevante pentru dezbaterile globale privind reglementarea dezvăluirilor de sustenabilitate, inclusiv în SUA și Marea Britanie, unde se explorează măsuri similare.

Limitări și perspective

Deși robustețea rezultatelor este testată prin diverse metode (grupuri de control alternative, excluderea firmelor UE, includerea variabilelor suplimentare), autorii recunosc că nu pot separa complet influența directă (angajamentul investitorilor) de cea indirectă (amenințarea cu dezvestirea). Viitoare cercetări ar putea explora aceste distincții cu date mai detaliate despre implicarea investitorilor.

Impactul asupra emisiilor de Scope 3 este un aspect deosebit de relevant în studiul „Imposing Sustainability Disclosure on Investors: Does it Lead to Portfolio Decarbonization?”, deoarece aceste emisii reprezintă o componentă critică, dar complexă a amprentei de carbon a fondurilor de investiții. Emisiile de Scope 3 includ toate emisiile indirecte din lanțul de valoare al unei companii (atât upstream, cât și downstream), care nu sunt acoperite de Scope 1 (emisii directe) sau Scope 2 (emisii indirecte din energie achiziționată). Iată ce este relevant pentru impactul asupra emisiilor de Scope 3 conform studiului și de ce contează acest aspect pentru Uniunea Europeană și nu numai:

Relevanța impactului asupra emisiilor de Scope 3

1. **Magnitudinea și complexitatea emisiilor de Scope 3**:

   - Emisiile de Scope 3 sunt adesea cele mai mari din amprenta totală de carbon a unei companii, reprezentând, în unele industrii, peste 70-80% din totalul emisiilor. Studiul notează că acestea sunt mai dificil de măsurat și controlat, deoarece implică activități din afara controlului direct al firmei (ex. emisiile furnizorilor sau utilizarea produselor de către clienți).

   - Reducerea lor este esențială pentru atingerea obiectivelor climatice ale UE, dar necesită influență asupra lanțului valoric, unde investitorii instituționali pot juca un rol prin deciziile lor de alocare a capitalului.

2. **Evidenca din studiu**:

   - Rezultatele arată că fondurile clasificate ca Articol 8/9 sub SFDR au redus emisiile de Scope 3 din portofolii cu 6,6% mai mult decât fondurile de control după implementarea reglementării (vezi Tabelul 2, Panel A). Această scădere este semnificativă statistic (p<0,01), deși mai mică decât cea pentru Scope 1 (13,7%).

   - Analiza dinamică (Tabelul 2, Panel B) indică o divergență clară post-SFDR, cu reduceri mai pronunțate în 2020 și 2021, sugerând un efect treptat al reglementării.

3. **Canalele de influență**:

   - **Decizii de investiții (Flow)**: Tabelul 4, Panel C arată că o parte a reducerii emisiilor de Scope 3 (-0,114, p<0,05) provine din ajustări ale portofoliului, fondurile reducând expunerea la firme cu emisii mari și investind în cele cu emisii mai mici.

   - **Presiunea asupra firmelor (Impact)**: Tot în Tabelul 4, Panel C, componenta „Impact” (+0,128, p<0,01) sugerează că emisiile firmelor din portofoliu au crescut mai puțin sau s-au redus datorită influenței fondurilor, deși efectul net este mai puțin clar pentru Scope 3 comparativ cu Scope 1 și 2.

   - Studiul notează că excluderea firmelor UE din analiză (Tabelul 10, Panel C) amplifică efectul (-0,216, p<0,01 pentru „Flow”), indicând că fondurile au influențat și emisiile globale de Scope 3, nu doar pe cele europene.

4. **Variații contextuale**:

   - Tabelul 7, Panel B relevă că fondurile cu emisii de Scope 3 mai ridicate pre-SFDR au înregistrat reduceri mai mari (-0,128, p<0,01), sugerând că reglementarea a fost mai eficientă acolo unde era mai mult spațiu de îmbunătățire.

   - Sensibilitatea țării la sustenabilitate (Tabelul 7, Panel C) nu a influențat semnificativ Scope 3 (-0,014, nesemnificativ), ceea ce poate indica o provocare mai mare în alinierea acestor emisii la prioritățile regionale.

Implicații pentru UE

- **Provocarea decarbonizării globale**: Deoarece Scope 3 implică lanțuri valorice globale, succesul SFDR în reducerea lor arată că reglementarea poate avea un impact dincolo de granițele UE, susținând obiectivele Pactului Verde de a influența sustenabilitatea la nivel internațional.

- **Limitări și greenwashing**: Reducerea mai mică a Scope 3 față de Scope 1 și lipsa unei influențe uniforme sugerează că fondurile ar putea prioritiza emisiile mai ușor de controlat (Scope 1 și 2), ridicând întrebări despre eficacitatea SFDR în combaterea greenwashing-ului pentru aspectele mai complexe ale sustenabilității.

- **Necesitatea standardizării**: Diversitatea și dificultatea măsurării emisiilor de Scope 3 subliniază nevoia unor standarde mai clare în SFDR Level 2 (publicat în 2022), pentru a facilita raportarea și verificarea lor consecventă.

Concluzie

Impactul asupra emisiilor de Scope 3 este relevant pentru că demonstrează capacitatea SFDR de a influența nu doar emisiile directe, ci și pe cele indirecte, mai puțin vizibile, dar cruciale pentru decarbonizarea economiei. Totuși, efectul mai modest și variabilitatea rezultatelor indică faptul că sunt necesare îmbunătățiri în aplicarea reglementării pentru a maximiza impactul asupra acestui segment. Pentru UE, acest studiu subliniază atât potențialul, cât și provocările utilizării dezvăluirilor obligatorii ca instrument de politică climatică, oferind o bază empirică pentru ajustări viitoare ale SFDR.

Concluzia studiului „Imposing Sustainability Disclosure on Investors: Does it Lead to Portfolio Decarbonization?” cu privire la lanțurile de aprovizionare nu este formulată explicit ca o secțiune separată, dar poate fi dedusă din analiza emisiilor de Scope 3, care sunt strâns legate de lanțurile de aprovizionare (upstream și downstream). Iată o interpretare și sinteză a concluziilor relevante pentru lanțurile de aprovizionare, bazată pe rezultatele și discuțiile din lucrare:

SFDR a generat un impact pozitiv, dar moderat, asupra lanțurilor de aprovizionare prin reducerea emisiilor de Scope 3, în principal prin ajustarea deciziilor de investiții ale fondurilor. Fondurile au tendința să evite companiile cu lanțuri de aprovizionare intens poluante, ceea ce poate încuraja indirect firmele să-și optimizeze aceste lanțuri pentru a rămâne atractive pentru investitori. Totuși, influența directă asupra îmbunătățirii performanței lanțurilor de aprovizionare (prin angajamentul fondurilor cu firmele) pare limitată sau mai puțin clară, probabil din cauza complexității și a costurilor implicate. Această concluzie subliniază că, deși SFDR este un pas înainte, sunt necesare măsuri suplimentare – cum ar fi standarde mai precise de raportare sau stimulente directe pentru firme – pentru a accelera decarbonizarea lanțurilor de aprovizionare.

Pentru Uniunea Europeană, acest rezultat evidențiază necesitatea de a consolida reglementările SFDR (ex. prin SFDR Level 2) pentru a aborda mai eficient emisiile din lanțurile de aprovizionare, care sunt esențiale pentru obiectivele climatice globale. Studiul sugerează că dezvăluirile obligatorii pot influența indirect lanțurile de aprovizionare, dar impactul maxim depinde de capacitatea de a implica toți actorii din lanțul valoric, o provocare pe care UE ar putea-o aborda prin politici complementare (ex. reglementări pentru furnizori sau mecanisme de urmărire a emisiilor).