📉Revenim cu un articol analitic bazat pe raportul final al Gărzii Naționale de Mediu (GNM) privind stadiul aplicării măsurilor de gestionare a deșeurilor municipale, cu accent pe capacitatea și voința autorităților (centrale și locale) de a impune respectarea legislației. Citind raportul este foarte ușor să adopți o perspectivă legalistă, în care legislația trebuie respectată fără a aprofunda condițiile în care aceasta trebuie implementată; în prima parte a articolului aceasta va fi esența analizei. Evident perspectiva autorităților este cea din raport, care arată cu degetul către tot felul de cauze. Acestea le vom reflecta pe larg mai jos.

Trebuie totuși spus din capul locului că gestionarea deșeurilor necesită voință politică inclusiv la nivel central, o finanțare adecvată și eficientă și înțelegerea limitărilor în ce privește capacitatea administrativă a autorităților locale oricum împovărate cu tot felul de sarcini și atribuții pentru care există resurse insuficiente.

În ciuda multitudinii de critici și dezamăgiri evidente din raport în ce privește situația actuală trebuie totuși spus că au fost progrese că acestea sunt vizibile de la an la an și că de fapt corect ar fi să remarcăm o evoluție pozitivă deși poate nu în ritmul așteptat. Există probabil un decalaj foarte mare între obiectivele pe care ni le-am asumat și capacitatea administrativă și financiară necesară pentru a progresa mult mai repede. Este de asemenea de remarcat că la nivel central autoritățile sunt la rândul lor supuse unor presiuni venite inclusiv de la Bruxelles și atunci acestea sunt forțate să facă o analiză poate prea aspră.

Personal cred că tendința și evoluția ar trebui în primul rând notate; de asemenea ar trebui continuat efortul autorităților în primul rând la nivel central pentru adoptarea treptată și alinierea la politicile publice din legislație.

Acum să revenim la felul în care poziționează raportul problema.

Un paradox al autorităților române în materie de mediu este că, deși au mecanisme, proceduri și legi solide, eficiența aplicării acestora rămâne fragmentată și inegală. Cel mai recent raport al Gărzii Naționale de Mediu (GNM) scoate la lumină nu doar disfuncționalități în sistemul de gestionare a deșeurilor, ci și lipsa cronică de voință – instituțională și politică – de a le corecta.

🧩 Control de proporții, rezultate… relative

În perioada august-decembrie 2024, GNM a efectuat 3.220 de controale la UAT-uri, consilii județene și ADI-uri, un efort remarcabil de acoperire națională. Totuși, doar 71 de UAT-uri (din peste 3.000) au reușit să atingă ținta legală de reciclare de 50%, iar peste 3.000 au fost în afara legii. Asta, în ciuda a zeci de milioane de lei cheltuiți anual pe salubrizare.

Cu alte cuvinte, doar 2% dintre autoritățile locale respectă o obligație-cheie din legislația deșeurilor.

Rezultatele explicate în raport chiar din perspectiva obiectivelor de politică publică sunt următoarele:

În ceea ce privește managementul deșeurilor, și anume, referitor la cantitățile generate, tratate, depozitate, repectiv procentul de atingere a țintei, deviere de la depozitare și de deșeuri netratate la depozitare situația este următoarea:

- la nivelul anului 2023, conform datelor raportate de UAT-uri și colectate de comisarii de mediu a fost colectată o cantitate totală de 5,689,691.25 tone cu 364.028,03 tone mai mult decât în 2022

- din cantitatea totală colectată, o catitate de 2.507.263,16 tone a fost tratată (cu 44.426,15 tone mai puțin decât 2022) astfel: o cantitate de 926. 373,57 a fost sortată, (cu 468.442,48 tone mai puțin decât în 2022) o cantitate de 102.870,40 tone a fost compostată, (cu 36.582 tone mai mult decât în 2022 ) iar o cantitate de 1.478.020,19 tone a fost tratată în TMB (cu 387.434,94 tone mai mult decât în 2022instalații de tratare mecano-biologică)

- din cantitatea totală tratată o cantitate de 532.838,65t a fost reciclată (cu 155.241 tone mai puțin decât în 2022) iar o cantitate de 478.723,49 t a fost valorificată (cu 78.189,5 tone mai mult decât în 2022) cu precădere în instalații de valorificare energetică.

- din totalul colectat, o cantitate de 4.377.843,80 t a fost depozitată (mai mult cu 150.794,25 tone mai mult decât în 2022) în depozitele conforme existente în România

- din totalul cantității depozitate o cantitate de 2,773,973.91 tone a fost depozită fără tratare(cu 402.302,82 tone mai mult decât în 2022), ceea ce reprezintă un procent de aprox 72,55%, în creștere cu 6,93 procente Trebuie făcută precizarea că este permisă doar depozitarea deșeurilor ce au trecut, în prealabil, printr-o operație de tratare, însă în lipsa instalațiilor sau funcționării celor existente această obligație nu poate fi îndeplinită. Din păcate România se află în infigement pe acest aspect, și anume Cauza nr 2020_2355, cunoscută și sub numele de Cazul Mallagrota.

- referitor la cantitatea totală reciclată raportat la cantitatea totală colectată, în anul 2023 a fost atins un procent de aprox 9,36% , în scădere cu 3,5 procente față de 2022 în condițiile în care minimul de 50% ce trebuia atins din 2020.

- referitor la cantitatea totală depozitată raportat la cantitatea totală colectată, în anul 2023, de deviere de la depozitare a fost de aprox 23%, în creștere cu aprox 2,5 procente față de 2022. Trebuie menționat că la nivelul anului 2035 trebuie atins un nivel de 90% deviere de la groapă

⚠️ Infrastructură există, dar e (ne)folosită

GNM notează că multe dintre SMID-uri (Sisteme de Management Integrat al Deșeurilor) sunt parțial funcționale, defecte sau pur și simplu ocolite de UAT-uri. Unele județe nici nu au instalații de tratare sau compostare, deși legislația o cere explicit.

🚨 Autorități care „mimează” legalitatea?

Raportul face o remarcă îngrijorătoare: există APL-uri și operatori care „mimează” eficiența, raportând date eronate, evitând tratamentele necesare pentru deșeuri sau aplicând tarife minime de depozitare, deși alternativele legale ar reduce cantitatea de deșeuri depozitate. Reticența în aplicarea corectă a legislației pare uneori mai degrabă o strategie tacită decât o eroare de neînțelegere.

🧷 Sancțiuni aplicate? Da. Eficiență? Îndoielnică.

GNM a aplicat:

• 804 amenzi în total (CJ, ADI, UAT)
• 15.3 milioane RON numai la UAT-uri
• 11.800 avertismente

Însă doar 4% dintre ADI-uri și 14% dintre UAT-uri au aplicat la rândul lor sancțiuni operatorilor care nu-și respectă obligațiile. Ba mai mult, nicio reziliere de contract nu a avut loc, deși neregulile sunt evidente și sistematice.

„Putem spune că avem o problemă de sistem” – spune sec raportul, referindu-se la pasivitatea ADI-urilor în relația cu operatorii.

🔍 Voință administrativă sau haos controlat?

Deși raportul recunoaște existența unor eforturi de instruire și conștientizare, problemele persistă în lanț: de la neînțelegeri legislative, la lipsă de personal calificat, absența unor instrumente clare de monitorizare și, mai ales, neaplicarea sancțiunilor prevăzute de lege.

Rezultă un cerc vicios: legislație avansată > aplicare deficitară > controale recurente > sancțiuni simbolice > nicio schimbare structurală.

💡 Recomandări strategice din raport

GNM propune modificări legislative punctuale, precum:

• delimitarea clară a atribuțiilor între OUG 92/2021 și Legea 101/2006,
• reguli mai clare pentru PAYT („plătește pentru cât arunci”) doar acolo unde e fezabil,
• clarificări pentru tratarea, compostarea și reciclarea deșeurilor,
• educație pentru economie circulară și conștientizare comunitară.

Însă chiar și aceste recomandări sunt formulate într-un ton administrativ, consultativ, nu imperativ.

📌 Concluzie: de la procedură la voință

Acest raport este un diagnostic lucid și tehnic, dar fără o doză reală de acțiune coercitivă. Statul român are toate uneltele – dar încă le folosește cu mănuși. Iar autoritățile locale rămân, în multe cazuri, pasive sau depășite, preferând raportări formale în locul asumării responsabilității legale.

Și totuși  de ce nu se ajunge la o implementare corecta a legislației? — Întrebarea este una esențială pentru înțelegerea „blocajului sistemic” din domeniul gestionării deșeurilor (și nu numai). Pe baza raportului Gărzii Naționale de Mediu și a experienței comparative cu alte state, iată cele mai plauzibile cauze pentru care nu se ajunge la o implementare corectă a legislației în România:

1. Lipsa de voință politică reală la nivel local

„Autoritățile mimează conformarea.” – spune chiar raportul.

Mulți primari și președinți de consilii județene văd politicile de mediu ca fiind obligații birocratice, nu priorități electorale. Aplicarea strictă a legii poate însemna costuri suplimentare pentru cetățeni (ex. taxe de salubrizare mai mari), ceea ce duce la pierderea de voturi. Deci… se preferă stagnarea.

2. Capturarea instituțională a ADI-urilor și relația netransparentă cu operatorii

Niciun ADI nu a reziliat vreun contract, în ciuda performanței slabe a multor operatori.

Aici de exemplu nu putem să nu ne punem întrebarea care ar fi alternativa în astfel de situații? Evident răspunsul este de la caz la caz dar trebuie să ne întrebăm dacă rezilierea este cu adevărat o opțiune.

ADI-urile ar trebui să funcționeze ca „gardieni ai performanței”. În realitate, multe sunt slabe, lipsite de personal calificat și, în unele cazuri, capturate de interese locale sau operatori influenți economic. Ele nu sancționează, nu controlează, nu intervin.

3. Lipsa de personal calificat și resurse în primării

Mulți funcționari publici din UAT-uri mici nu înțeleg pe deplin legislația complexă din domeniul deșeurilor. Uneori, nu există nici măcar o persoană desemnată care să coordoneze acest domeniu. În alte cazuri, posturile există doar pe hârtie.

4. Fragmentarea și confuzia legislativă

GNM cere clarificări între OUG 92/2021 și Legea 101/2006, și identifică probleme de aplicare legate de PAYT, CLO, compost etc.

Cadrul legal e vast, dar adesea lipsit de metodologii aplicabile concret, cu norme insuficient armonizate. Fără ghiduri clare, autoritățile locale preferă să evite riscurile sau să nu facă nimic.

5. Infrastructură incompletă sau nefuncțională

Chiar și acolo unde legislația e înțeleasă, infrastructura de tratare, compostare sau colectare separată lipsește sau e sub standarde (ex. SMID-uri nefuncționale, stații de sortare închise, instalații defecte). În acest caz, aplicarea legii este imposibilă sau ineficientă.

6. Slabă capacitate coercitivă a statului

Deși GNM aplică mii de avertismente și amenzi, efectul lor e redus, mai ales în lipsa următoarelor elemente:

• forță juridică reală (contestații blocate în instanță)
• lipsa precedentelor de tip „naming & shaming”
• absența unei presiuni constante din partea societății civile

7. Inexistența unor indicatori publici de performanță

Dacă un primar gestionează prost deșeurile, nu există consecințe reputaționale vizibile. Niciun site public care să arate cine respectă țintele și cine nu, cine plătește amenzi și cine trage de timp. Fără transparență, nu există responsabilitate.

8. Presiunea scăzută din partea cetățenilor

În lipsa unei culturi a responsabilizării și conștientizării, cetățenii nu cer autorităților să respecte legea – iar presiunea politică dispare. Puține UAT-uri au platforme eficiente de comunicare privind salubritatea, reciclarea sau depozitarea necontrolată.

Concluzie:

Legislația există, dar nu există „ecosistemul” care să o impună. De la lipsa de voință, până la carențe instituționale, tehnice și de capital uman, toate contribuie la o spirală a neconformării tolerată tacit.

Întrebarea-cheie rămâne:

Când vom avea nu doar mecanisme, ci și curajul instituțional de a le impune? Opinia mea este că trebuie să avem perseverență, răbdare și prioritizare a problemei; să nu uităm, în statele vest europene astfel de sisteme s-au construit pe parcursul a zeci de ani. În condițiile României, a crede că noi putem realiza un salt similar în doar 10-15 ani este, cred eu, nerealist.