Revenim cu o sinteză extinsă a studiului Le rôle de la REP dans l’économie circulaire (martie 2025), elaborat de EC2027 care reflectă stadiul actual al dezbaterii de politică publică în Franța cu privire la politicile adecvate în materie de economie circulară.

1. Context general și obiective

Documentul analizează în profunzime rolul sistemului de Responsabilité Élargie du Producteur (REP) în implementarea economiei circulare în Franța și Europa. Economia circulară este prezentată ca un model alternativ celui liniar („extrage, produce, consumă, aruncă”), având ca scop reducerea consumului de resurse și a impactului de mediu.

REP transferă responsabilitatea de gestionare a deșeurilor de la autorități către producători, în ideea că aceștia sunt cei mai în măsură să controleze întreg ciclul de viață al produselor lor. Este de menționat că Franța are unul dintre cele mai extinse sisteme de răspundere extinsă a producătorului din Europa deci poate trage concluzii adecvate după o implementare de multe decenii asupra multor categorii de produse.

2. Politici publice și cadre de reglementare

La nivel european:

• Pactul Verde (Green Deal) urmărește neutralitatea climatică până în 2050 și sprijină circularitatea ca mijloc esențial de atingere a acestui obiectiv.
• Planurile de acțiune pentru economia circulară (PAEC) pun accent pe eco-design, responsabilizarea consumatorilor și transformarea deșeurilor în resurse.

La nivel național:

• Legea AGEC (2020) structurează economia circulară în cinci axe: eliminarea plasticului de unică folosință, informarea consumatorilor, reducerea risipei, lupta împotriva obsolescenței programate și o mai bună producție.
• Planul Național de Prevenire a Deșeurilor (PNPD) 2021–2027 susține obiectivele Strategiei Naționale de Decarbonare și ale Planului Biodiversitate.

3. Domenii-cheie ale economiei circulare analizate în raport

a. Eco-conception/eco-design:
Producătorii trebuie să elaboreze planuri de prevenire și eco-concepție (PPEC) pentru a reduce impactul de mediu și a crește reciclabilitatea produselor.

b. Extinderea duratei de viață a produselor:
Se promovează repararea, recondiționarea, remanufactura, vânzarea de produse second-hand și retrofittingul. Producătorii sunt obligați să alimenteze fonduri dedicate reparației și reutilizării, gestionate de un observator național (ORRR).

c. Gestionarea deșeurilor:
REP este responsabilă pentru întregul lanț – de la colectare la reciclare și valorificare. Se subliniază importanța triului la sursă și a colectării selective.

d. Alti piloni ai economiei circulare:

• Aprovizionare durabilă: include și aspecte sociale și etice, precum respectarea drepturilor muncii.
• Economie de funcționalitate: accent pe vânzarea de servicii în locul bunurilor.
• Consumul responsabil: se vizează toate categoriile de actori – cetățeni, companii, stat.

4. Performanțe, disfuncționalități și recomandări

Puncte tari:

• Franța are 24 de regimuri REP și este lider mondial în implementarea acestora.
• S-au dezvoltat fonduri și instrumente concrete (eco-modulații, PPEC, platforme digitale etc.).

Disfuncționalități remarcate:

• Guvernanța eco-organismelor este dominată de „metteurs en marché”, ceea ce poate crea conflicte de interese.
• Sistemele de incitare sunt slab orientate către obiectivele de durabilitate.
• Diferențe majore de maturitate și performanță între sectoare.

Recomandări:

• Reforma guvernanței eco-organismelor.
• Creșterea transparenței și a obligativității raportării.
• Extinderea obligațiilor REP la noi domenii și intensificarea cerințelor privind eco-concepția.
• Promovarea parteneriatelor pe lanțurile valorice și integrarea obiectivelor de circularitate în achizițiile publice.

5. Exemple de aplicare și cazuri concrete

• În sectorul textil, s-au impus penalizări pentru neutilizarea materialelor reciclate.
• Citeo, eco-organism din domeniul ambalajelor(OIREP), a contestat în instanță aceste măsuri, dar fără succes.
• Se dezvoltă soluții digitale (AI, optimizare stocuri) pentru a preveni supraproducția, de exemplu în fashion.

Merită detaliată ceea ce studiul identifică drept limite ale sistemului REP (Responsabilitatea Extinsă a Producătorului), așa cum sunt identificate în Tome 1 și Tome 2 din studiul realizat de EC2027 privind economia circulară. Sinteza evidențiază atât aspectele structurale, cât și cele operaționale, documentate cu citate relevante:

1. Guvernanță dominată de producatori(metteurs en marché): conflict de interese

Unul dintre cele mai critice puncte evidențiate în ambele volume este structura de guvernanță a eco-organismelor:

„La gouvernance des éco-organismes est assurée par les metteurs en marché [...] Mais aujourd’hui, la capacité de metteurs en marché à concilier l’intérêt général environnemental [...] et les intérêts privés, est questionnée.”

Această problemă generează:

• lipsa de transparență;
• lipsa de implicare a altor actori (asociații, colectivități, reciclatori);
• dificultăți în orientarea eco-contribuțiilor către obiectivele de durabilitate.

Deși legea AGEC a introdus consultări în cadrul Cifrep, opiniile sunt „consultative” și participanții sunt ținuți la „confidențialitate”, ceea ce limitează impactul lor.

2. Insuficiența stimulentelor și a eco-modulațiilor

Raportul IGF notează că sistemul actual:

„privilégie le niveau des éco-contributions plutôt que l’atteinte des objectifs et entre en contradiction directe avec la priorité donnée à la durabilité, au réemploi et à la réparation.”

În loc ca eco-organismele să penalizeze produse poluante sau nereparabile, ele preferă să mențină contribuțiile scăzute, afectând obiectivele de prevenție și eco-concepție.

3. Lipsa armonizării între filiere și concurența dezorganizatoare

Mai ales în noile fluxuri/filiere (ex: mobilier, materiale de construcții), apar probleme serioase:

„Ecomaison, Valdelia et Valobat se font concurrence” – ceea ce fragmentează sistemul, complică traseul pentru utilizatori și reduce eficiența colectării și reciclării.

Această „concurență” între eco-organisme poate împiedica sinergiile și compromite obiectivele colective.

4. Deficiențe operaționale și lipsă de capacitate reală de intervenție

Deși REP acoperă financiar gestionarea deșeurilor, se preocupă mai ales de conformitate, în discuție fiind capacitatea sa de a influența piețele, care este limitată:

„La REP n’a pas de rôle au-delà de cette conformité [...] contrairement aux réglementations ou outils fiscaux”.

Exemplele includ:

• lipsa de impact în stimularea achizițiilor publice durabile;
• lipsa unui cadru eficient pentru remanufacturare și recondiționare (niciun caiet de sarcini nu le vizează direct);
• ecarturi uriașe de performanță între filiere.

5. Lipsa de trasabilitate și interoperabilitate digitală

Schmbul de date între actori este fragmentat și deseori ineficient:

„l'absence de projet de mise en place d’un outil unique conjoint pour assurer la traçabilité des déchets [...] complexifie la tâche des metteurs en marché.”

Aceste lacune digitale împiedică:

• gestionarea unitară a fluxurilor de materiale;
• trasabilitatea geografică;
• transparența performanțelor.

6. Inegalitate teritorială și infrastructură insuficientă

Chiar dacă unele filiere și-au atins țintele de acoperire, disparitățile rămân:

„la disparité entre le nombre de points de reprise accueillant des déchets inertes et les autres types de déchets reste importante.”

Accesul la colectare, reutilizare și reparare nu este uniform pe întreg teritoriul, ceea ce reduce participarea publicului.

7. Slaba integrare în alte politici publice

REP nu este conectat eficient la:

• achizițiile publice;
• strategiile teritoriale de economie circulară;
• fiscalitate ecologică.

Se menționează că:

„Les filières REP ne sont pas sollicitées sur [l’Écologie Industrielle et Territoriale] [...] alors qu’elles pourraient être mobilisées plus régulièrement.”

Concluzia generală: REP pare un sistem promițător, dar încă dezechilibrat. Evaluarile converg spre următoarea idee: REP este un pilon esențial al economiei circulare, dar în forma sa actuală, este încă prea orientat spre conformitate minimă și prea puțin spre transformare structurală.

Transformarea conceptuală a sistemului REP (Responsabilité Élargie du Producteur), așa cum este propusă în Tome 1 și Tome 2, presupune o schimbare de paradigmă – de la un sistem centrat pe conformitate și gestionarea deșeurilor către un instrument strategic, sistemic, integrat în economia circulară. Această transformare se articulează în jurul a patru axe conceptuale majore, dezvoltate cu exemple și citate din studiu:

1. De la “gestionarea deșeurilor” la “gestionarea resurselor”

Concept actual (criticabil): REP este văzut în primul rând ca un mecanism de colectare și reciclare la sfârșitul ciclului de viață al produsului.

Transformare propusă: REP trebuie să devină un instrument care acționează pe întregul ciclu de viață al produsului – de la design și aprovizionare, până la reparație, reutilizare și reciclare.

„Il est temps de repenser la REP non pas seulement comme un mécanisme de gestion des déchets, mais comme un levier de gestion des ressources et de transformation des modèles économiques.”

Aceasta presupune:

• Integrarea REP în strategiile de ecoconcepție și prevenție;
• Finanțarea reparației și reutilizării în mod prioritar față de reciclare;
• Valorificarea materiilor secundare în logică de economie de buclă închisă (boucle fermée).

2. De la conformitate la performanță: REP ca instrument de transformare economică

Concept actual: REP funcționează pe logica atingerii unor obiective minime, adesea cantitative (ex. % reciclat).

Transformare propusă: REP trebuie să devină un instrument de pilotaj al performanței circulare, contribuind la obiective mai ambițioase: neutralitate climatică, decarbonare, suveranitate industrială.

„La REP doit devenir un levier économique stratégique, au service de la sobriété, de la résilience et de la compétitivité des filières.”

Aceasta implică:

• Eco-modulații mai puternice și orientate pe impact real;
• Indici de performanță care măsoară eficiența resurselor, emisiile evitate, durabilitatea produselor;
• Armonizare între REP și standarde ESG / de taxonomie verde.

3. De la eco-organisme opace la platforme colaborative de guvernanță

Concept actual: guvernanța REP este dominată de interesele producătorilor, cu participare limitată a altor actori (colectivități, reciclatori, societate civilă).

Transformare propusă: se cere reformarea profundă a guvernanței REP, pentru a o face:

• Pluripartită, cu participare reală și decizională din partea tuturor actorilor;
• Transparentă și responsabilă;
• Aliniată la interesul general și nu la cel economic pe termen scurt.

„Il est proposé de rééquilibrer la gouvernance des éco-organismes par un renforcement du rôle des pouvoirs publics et des parties prenantes non commerciales.”

4. De la instrument sectorial la angrenaj sistemic în economia circulară

Concept actual: REP este adesea un instrument izolat, slab conectat cu alte politici publice.

Transformare propusă: REP trebuie integrat într-o viziune sistemică și transversară, în interacțiune cu:

• Politicile de achiziții publice verzi;
• Planurile industriale și de suveranitate;
• Fiscalitatea ecologică;
• Educația, inovarea și digitalizarea.

„Il s’agit de repenser la REP comme une interface entre les politiques industrielles, environnementales, sociales et territoriales.”

Exemplu sintetic de nou model propus:

Un model ideal de REP ar:

• Co-finanța centre de reparații și remanufactură locale;
• Impune contribuții variabile în funcție de durata de viață a produsului și de conținutul reciclat;
• Utilizeze o platformă digitală de trasabilitate deschisă tuturor actorilor;
• Colaboreze cu administrațiile pentru campanii de educație și schimbare comportamentală;
• Raporteze anual indicatori de circularitate, emisii evitate și economie de resurse.

Perspective și concluzii?

Trecerea la un model de economie circulară presupune:

• O regândire profundă a modelului economic și de producție.
• O reformă a sistemului REP pentru a deveni cu adevărat un motor al circularității.
• Mobilizarea tuturor actorilor: producători, consumatori, autorități.

Documentul subliniază că, deși REP este un instrument-cheie, el trebuie consolidat, armonizat și integrat într-o strategie de ansamblu coerentă, însoțită de politici publice ambițioase și participative.