Raport parțial 4 al proiectului ReFoPlan „Determinarea practicii de sortare și reciclare a ambalajelor în sensul articolului 21 din Legea germană privind ambalajele pentru perioada 2021-2024, recomandări pentru dezvoltarea ulterioară a standardului minim pentru determinarea reciclabilității
Atât Legea germană privind ambalajele (VerpackG), cât și Regulamentul UE privind ambalajele 2025/40 prevăd că ambalajele cu grad ridicat de reciclabilitate ar trebui recompensate financiar. Scopul este ca ambalajele să fie reciclabile nu doar teoretic, ci și în practică. Acest raport oferă o imagine de ansamblu asupra aspectelor practice ale sortării și reciclării ambalajelor supuse participării obligatorii la un sistem de reciclare în 2023/2024, atunci când acestea intră pe traseul de eliminare desemnat (coș galben/sac galben, sticlă uzată, hârtie uzată). Rezultatele au fost obținute prin sondaje ample și servesc drept bază științifică pentru „Standardul minim pentru evaluarea reciclabilității ambalajelor supuse participării obligatorii la un sistem de reciclare” (§ 21 paragraful 3 din Legea privind pachetul de servicii (VerpackG).
Acest raport tehnic, publicat în iulie 2026 de Agenția Federală de Mediu din Germania (Umweltbundesamt), evaluează eficiența reală a sistemelor de sortare și reciclare a ambalajelor pentru anii 2023 și 2024. Scopul său este de a ajusta standardele de reciclare conform legilor naționale și noilor directive europene (PPWR).
1. Campionii reciclării (Infrastructură perfectă)
Anumite materiale ating un grad de sortare și reciclare de 100% (sau aproape), ceea ce înseamnă că infrastructura industrială funcționează perfect pentru ele:
  • Sticla de ambalaj, ambalajele din tablă cositorită (albă) și cele din aluminiu se reciclează în totalitate (100%).
  • Hârtia și cartonul colectate separat prin sistemul clasic (bila albastră) au o rată de succes de 99%.
  • Cutiile de carton pentru băuturi (de tip Tetra Pak) au un grad ridicat de succes, de 95%.
2. Materiale cu reciclare limitată sau dificilă
Pentru alte materiale, infrastructura există, dar succesul este parțial din cauza designului sau a modului de colectare:
  • Plasticul rigid (PP și PE) sub 5 litri (sticle de șampon, pahare, caserole) se reciclează foarte bine, având rate de 89% - 92%.
  • Foliile din plastic ating o rată de 82%, rămânând în categoria materialelor sigure pentru reciclare.
  • Sticlele PET transparente (fără garanție) sunt la limită, cu 79%, din cauza incertitudinilor statistice și a amestecului cu alte deșeuri.
  • Hârtia și cartonul din sacii galbeni (LVP) se reciclează doar în proporție de 52% - 57%. Acestea ajung la fabrici foarte murdare, pline de resturi alimentare, umede și uleioase, ceea ce le face greu de depozitat și inutilizabile pentru industria alimentară.
3. Materialele „Problemă” (Reciclare zero sau marginală)
  • Polistirenul expandat (EPS) colectat prin sacul galben are o rată de reciclare de 0%. Este prea ușor și murdar, fiind trimis direct la incinerare pentru recuperare energetică.
  • Alte plastice speciale (PVC, Poliamidă, plastice compostabile), lemnul, dopurile de plută și porțelanul nu au nicio infrastructură de reciclare prin sistemul de colectare selectivă a ambalajelor ușoare.
4. Tehnologii noi și tendințe industriale
Raportul arată că fabricile încep să adopte soluții moderne pentru a crește calitatea materialelor recuperate:
  • Tehnologia NIR (Infraroșu apropiat): Se folosește tot mai mult în fabricile de sticlă pentru a detecta și elimina dopurile din plastic transparent sau etichetele care păcăleau vechile sisteme optice.
  • Spălarea la cald și sortarea după culoare: În cazul plasticului (PE și PP), spălarea deșeurilor cu apă fierbinte elimină grăsimile și mirosurile neplăcute, crescând valoarea plasticului reciclat.
  • Roboți cu Inteligență Artificială: Au început să fie introduși în fabrici pentru a separa automat ambalajele alimentare de cele nealimentare.
Pe scurt: Germania are tehnologia necesară pentru un reciclare de înaltă calitate, însă există încă un decalaj între capacitatea maximă a utilajelor și realitatea din teren (ambalaje prost concepute sau deșeuri prea murdare aruncate de cetățeni).
Conform raportului, colectarea hârtiei și cartonului prin sistemul de ambalaje ușoare (sistemul galben) în loc de colectarea separată clasică aduce probleme majore din cauza resturilor alimentare și a umezelii. Iată exact cum afectează acest lucru întregul proces de reciclare:
Scăderea cantității de fibră recuperată
Resturile de mâncare care aderă la ambalajele de hârtie (sosuri, grăsimi, resturi lichide) contaminează materialul. În momentul în care ajung în fabricile de hârtie, aceste impurități organice îngreunează procesul de separare a fibrelor și reduc semnificativ eficiența și cantitatea de fibră curată care mai poate fi salvată.
Degradarea rapidă și probleme de depozitare
Deșeurile de hârtie amestecate cu resturi alimentare capătă un conținut foarte ridicat de apă și umiditate. Din această cauză, baloții de hârtie murați și contaminați organic se pot depozita doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp înainte de a începe să se degradeze sau să dezvolte mucegai.
Interdicția de a mai produce ambalaje alimentare din ele
Fabricile de hârtie care produc noi ambalaje destinate sectorului alimentar trebuie să respecte reguli de siguranță extrem de stricte (cum este Recomandarea 36 a Institutului Federal pentru Evaluarea Riscurilor din Germania - BfR). Din cauza contaminării inițiale, hârtia reciclată din sacul galben nu mai poate fi folosită direct pentru ambalarea alimentelor fără eforturi tehnologice masive și costisitoare de curățare.
Poluarea apei din fabrici
Pentru a putea procesa această hârtie murdară, stațiile de epurare ale fabricilor de hârtie au nevoie de echipamente speciale. Apa folosită în procesul de producție devine extrem de încărcată cu substanțe organice provenite din resturile de mâncare și trebuie curățată intens.
Soluția din industrie: „Rețeta” de salvare
Pentru a putea folosi totuși această hârtie contaminată și a-i crește calitatea generală, reciclatorii sunt obligați să aplice o așa-numită „rețetă”: amestecă hârtia murdară cu loturi de hârtie de calitate mult mai bună (colectată curată prin pubelele albastre) pentru a dilua impuritățile și a obține un carton final utilizabil, de exemplu, pentru cutii de transport (wellpappenrohpapiere).