Un funcționar de rang înalt al Comisiei Europene, Théo Aphecetche, a publicat recent în "ECONOMIC BRIEF 081 | SEPTEMBER 2024" articolul intitulat „Provocări fiscale în tranziția verde: O perspectivă globală” (septembrie 2024) , semnificativ fiind ca el explorează implicațiile fiscale ale tranziției globale către neutralitatea climatică. Articolul abordează efectele schimbărilor climatice și ale politicilor de atenuare/gestionare asupra bugetelor guvernamentale, concentrându-se pe cheltuieli, venituri și necesitatea unei strategii fiscale cuprinzătoare în cadrul planurilor naționale de tranziție.

Autorul notează:

" Asigurarea sustenabilității finanțelor publice pe durata tranziției este esențială pentru a atinge obiectivul de emisii nete zero de gaze cu efect de seră la nivel global până la jumătatea secolului. Cu toate acestea, pare să lipsească o discuție semnificativă cu privire la implicațiile fiscale ale schimbărilor climatice și politicile aferente." Cu alte cuvinte, trebuie să vedem în ce condiții ne permitem tranziția verde...mai ales când provocările de securitate bat la ușa Europenilor.

Punctele cheie includ:

1. **Impactul schimbărilor climatice asupra finanțelor**: Schimbările climatice afectează negativ veniturile publice prin recesiuni economice cauzate de evenimente meteorologice extreme și cresc cheltuielile din cauza necesității reconstrucției infrastructurii. Pe de altă parte, taxarea carbonului, dacă este bine concepută, poate genera venituri pe termen scurt.

2. **Costuri și investiții necesare tranziției**: Sunt necesare investiții semnificative pentru atingerea obiectivelor climatice. De exemplu, UE estimează nevoile anuale de investiții în sistemul energetic la peste 3% din PIB în perioada 2031-2050.

3. **Taxarea carbonului și scăderea veniturilor**: Deși taxarea carbonului poate inițial să stimuleze veniturile, acestea pot scădea pe măsură ce emisiile se reduc. În plus, reducerea taxelor pe combustibili fosili, precum accizele, ar putea eroda baza de impozitare. Am adăuga noi, România este într-o situație specială din acest motiv.

4. **Necesitatea unor strategii fiscale mai ample**: Tranziția necesită lărgirea bazei de impozitare și explorarea unor surse inovative de finanțare, în special pentru susținerea acțiunilor climatice în economiile în curs de dezvoltare. Cooperarea internațională, în special între țările G20, este vitală pentru minimizarea riscurilor fiscale și atingerea unei abordări coordonate.

5. **Implicații politice**: Guvernele trebuie să conceapă politici climatice care să ia în considerare impactul fiscal pe termen lung, echilibrând taxarea carbonului, eliminarea subvențiilor/inclusiv pentru combustibili fosili - n.a./ și investițiile în tehnologii verzi.

Acest articol subliniază că tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon, deși esențială, aduce provocări fiscale semnificative care trebuie abordate prin planificare atentă și coordonare internațională.

Ce ar putea învăța politicienii români din articol, având în vedere situația echilibrului macroeconomic?

Politicienii români, având în vedere datoria ridicată a țării, ar putea extrage mai multe lecții esențiale din articol pentru a naviga provocările fiscale ale tranziției verzi, menținând în același timp stabilitatea financiară:

1. **Utilizarea taxării carbonului pentru venituri pe termen scurt**: Articolul subliniază că taxarea carbonului, cum ar fi sistemele de tranzacționare a emisiilor (ETS) sau taxele pe carbon, poate genera inițial venituri semnificative. România ar putea implementa sau extinde mecanismele de taxare a carbonului pentru a finanța tranziția verde. Totuși, politicienii ar trebui să fie conștienți că aceste venituri ar putea scădea pe măsură ce emisiile sunt reduse, astfel încât este necesară planificarea unor surse alternative de venit.

De remarcat, autorul propune și o serie de taxe, unele relevante pentru România:

"Taxele pe extracția și utilizarea resurselor naturale pot stimula eficiența utilizării resurselor, promova reciclarea și sprijini tranziția către o economie circulară. Prin creșterea costului utilizării nesustenabile a resurselor, aceste taxe încurajează conservarea ecosistemelor și gestionarea eficientă a resurselor.

Dincolo de taxele de mediu, sustenabilitatea fiscală poate fi urmărită și prin măsuri alternative, deși potențialul lor de venituri este mai redus comparativ cu sursele tradiționale, cum ar fi contribuțiile la asigurările sociale. Exemple includ: (i) taxele pe automatizare, cum ar fi o „taxă pe roboți”, (ii) taxarea serviciilor digitale și (iii) taxele pe tranzacțiile financiare. Totuși, veniturile estimate din aceste alternative sunt relativ modeste în comparație cu veniturile fiscale existente, inclusiv contribuțiile la asigurările sociale. Alte strategii notabile includ sprijinirea schemelor de pensii prin taxe pe consum și avere, cum ar fi taxele pe valoarea terenurilor, care ar putea lărgi baza de impozitare, afectând minim competitivitatea economică și tendința de a înlocui forța de muncă cu capital."

2. **Eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili**: O modalitate de a reduce cheltuielile este prin eliminarea subvențiilor pentru combustibili fosili, care, conform articolului, poate aduce beneficii atât de mediu, cât și fiscale. România poate redirecționa aceste economii către investiții verzi și programe sociale destinate tranziției pentru grupurile vulnerabile.

Avertismentul este explicit: "Deși taxele pe carbon și sistemele de tranzacționare a emisiilor generează venituri, iar eliminarea treptată a sprijinului pentru combustibilii fosili reduce cheltuielile publice, subvențiile suplimentare pentru alternativele cu emisii reduse de carbon cresc cheltuielile publice. ...Totuși, eliminarea subvențiilor/în special în agricultură - n.a./poate avea impact negativ asupra distribuirii veniturilor, în special asupra celor mai vulnerabile grupuri economic, impact care, în anumite cazuri, poate fi atenuat prin măsuri precum redistribuirea economiilor realizate, toate acestea depinzând de circumstanțele naționale.."

3. **Concentrarea pe investițiile verzi și parteneriate public-private**: Articolul subliniază necesitatea unor investiții semnificative în tehnologii și infrastructuri verzi. Având în vedere povara datoriei, România ar putea căuta să catalizeze investițiile private prin parteneriate public-private (PPP) sau prin utilizarea fondurilor europene, cum ar fi cele din Facilitatea de Redresare și Reziliență, care prioritizează deja proiectele de tranziție verde.

4. **Lărgirea bazei de impozitare**: Pe măsură ce România renunță la combustibilii fosili, baza sa de impozitare ar putea eroda, în special dacă se bazează mult pe accizele pentru combustibili. Politicienii români ar trebui să ia în considerare lărgirea bazei de impozitare, posibil prin taxe de mediu pe resurse, transport sau deșeuri, pentru a asigura o strategie fiscală durabilă.

5. **Explorarea soluțiilor de finanțare inovative**: România ar putea beneficia de cooperarea internațională, așa cum se subliniază în articol, explorând instrumente financiare inovative, cum ar fi obligațiunile verzi sau participarea la discuțiile conduse de G20 privind impozitele de solidaritate globală (de exemplu, pe aviație sau activități maritime). Aceste instrumente pot oferi finanțare suplimentară, împărțind în același timp costurile acțiunilor climatice.

6. **Integrarea strategiilor fiscale în planurile climatice naționale**: Articolul subliniază necesitatea ca planurile naționale de tranziție să includă strategii fiscale. Politicienii români ar trebui să se asigure că planurile climatice sunt responsabile din punct de vedere fiscal și aliniate cu obiectivele macroeconomice mai largi, echilibrând sustenabilitatea datoriei cu obiectivele de mediu.

În concluzie, liderii României ar trebui să se concentreze pe generarea de venituri pe termen scurt din taxarea carbonului, reducerea subvențiilor costisitoare, atragerea investițiilor verzi, lărgirea bazei de impozitare și valorificarea opțiunilor de finanțare internaționale – toate acestea asigurând în același timp că politicile fiscale sprijină obiectivele climatice pe termen lung.