Operatorii de gropi de gunoi care acceptă deșeuri netratate ar putea fi sancționați mult mai dur, potrivit unei inițiative legislative depuse în Parlament de parlamentarii USR din comisiile de mediu si de Presedintele Comisiei de Mediu din Senat, Glad Varga. Proiectul introduce sancțiuni proporționale cu cantitatea de deșeuri gestionate neconform: administratorii depozitelor vor fi amendați cu dublul tarifului încasat pentru deșeurile acceptate ilegal, în timp ce autoritățile locale riscă amenzi între 30.000 și 70.000 de lei dacă nu își respectă obligațiile privind gestionarea corectă a deșeurilor.
„Obligația ca deșeurile să fie tratate înainte de depozitare există în legislația din România de foarte mult timp. Problema este că nu se respectă. În practică, pentru mulți operatori este mai ieftin să ducă gunoiul direct la groapă și să plătească o amendă decât să investească în tratarea deșeurilor. Propunerea legislativă pe care am depus-o introduce sancțiuni reale și mecanisme de control care să facă aplicabilă această obligație. Dacă vrem mai puțină poluare și mai puține comunități sufocate de gropi de gunoi, regula trebuie nu doar să existe în lege, ci să fie și respectată”, a declarat senatoarea USR Cynthia Păun, membră a comisiei pentru mediu din Senat.
Inițiativa instituie obligația verificării conformității deșeurilor la intrarea în depozit prin documentația privind tratamentul aplicat, în vederea asigurării trasabilității acestora și impune persoanelor juridice din domeniul gestionării deșeurilor amenzi proporționale cu cantitatea de deșeuri gestionate neconform, exprimată în tone.
”E nevoie de o schimbare de paradigmă. Nu orice materie trebuie să ajungă deșeu la groapă. Vorbim de cantități importante de resurse care pot fi revalorificate ca materie prima pentru industrii sau combustibil pentru încălzire și generarea de energie electrică. Astăzi sunt îngropate și umplu gropile de gunoi cu viteze record când ar putea fi folosite cu rost. Ce ajunge la groapă trebuie să fie sortat, valorificat și, cel mai important: tratat” susține deputatul Adrian Giurgiu.
De asemenea, autoritățile locale vor fi obligate să asigure realizarea investițiilor necesare pentru creșterea gradului de colectare separată și a capacității de tratare a deșeurilor înainte de depozitare, în conformitate cu planurile de gestionare a deșeurilor, neîndeplinirea lor urmând a fi sancționată.
”Pe termen scurt, măsurile propuse pot genera costuri și taxe suplimentare pentru operatorii depozitelor de deșeuri și pentru unitățile administrativ-teritoriale care nu dispun de infrastructură adecvată de tratare. Pe termen mediu și lung, însă, măsura va conduce la stimularea investițiilor în infrastructura de tratare și la încurajarea unităților administrativ-teritoriale în dezvoltarea serviciilor de management ale deșeurilor, pe scurt: la un mediu mai curat” spune și senatorul USR Aurel Oprinoiu.
Nu în cele din urmă, inițiativa lasă UAT-urilor care nu dispun de instalații de tratare autorizate 24 de luni pentru a se conforma, derogarea fiind condiționată de prezentarea către Administrația Fondului pentru Mediu a unui calendar ferm de implementare a investițiilor necesare pentru realizarea capacităților de tratare sau pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii activității de tratare.
Propunerea legislativă analizată vine pe fondul unei realități incomode, dar bine documentate: în România, depozitarea rămâne metoda dominantă de gestionare a deșeurilor municipale, în ciuda obligației legale de tratare prealabilă. Deși cadrul normativ există deja, aplicarea sa este fragmentată, inegală și adesea ocolită în practică. În acest context, inițiativa legislativă urmărește să transforme o obligație formală într-una efectivă, introducând mecanisme mai stricte de control, responsabilizare și sancționare.
În esență, nucleul propunerii îl constituie întărirea obligației ca deșeurile să fie tratate înainte de a ajunge la depozit. Astfel, operatorii depozitelor nu vor mai avea voie să accepte deșeuri netratate, această interdicție fiind formulată explicit și fără echivoc. În paralel, se introduce obligația verificării riguroase a conformității deșeurilor la intrarea în depozit, inclusiv prin documente care să ateste tratamentul aplicat și trasabilitatea acestora. Practic, se încearcă închiderea unei „portițe” sistemice prin care deșeurile ajungeau la groapă fără a respecta pașii anteriori necesari.
Un alt pilon important al propunerii este redefinirea regimului sancționator. Amenzile nu mai sunt fixe sau simbolice, ci devin proporționale cu cantitatea de deșeuri gestionate neconform. Mai mult, pentru depozitarea ilegală, sancțiunile sunt corelate direct cu tariful de depozitare și cantitatea efectivă, ceea ce le poate transforma într-un instrument real de descurajare. Această abordare marchează o schimbare de paradigmă: de la sancțiuni generale, relativ ușor de absorbit, la penalități cu impact economic direct și semnificativ.
Propunerea nu se limitează însă la operatori, ci vizează și autoritățile publice locale, care sunt aduse explicit în centrul responsabilității. Acestea sunt obligate să dezvolte infrastructura necesară pentru colectare separată și tratare, în linie cu planurile naționale și locale de gestionare a deșeurilor. Nerespectarea acestor obligații devine contravenție, sancționată cu amenzi consistente. În mod implicit, se transmite un semnal clar: lipsa infrastructurii nu mai poate fi invocată la nesfârșit ca justificare pentru neconformare.
Totuși, legiuitorul recunoaște decalajele reale din teritoriu și introduce o perioadă de tranziție de până la 24 de luni pentru unitățile administrativ-teritoriale care nu dispun încă de instalații de tratare. În acest interval, depozitarea fără tratare rămâne posibilă, dar condiționată strict: autoritățile trebuie să prezinte un calendar clar de investiții și să plătească o contribuție dublă pentru deșeurile depozitate neconform. Această soluție de compromis încearcă să evite blocajele operaționale, dar și să mențină presiunea pentru investiții rapide în infrastructură.
Din perspectiva impactului, măsurile propuse pot genera pe termen scurt costuri suplimentare pentru autorități și operatori, în special acolo unde infrastructura lipsește. Pe termen mediu și lung însă, logica intervenției este una de corectare structurală: stimularea investițiilor, creșterea ratei de tratare și reducerea dependenței de depozitare. În plus, o mai bună conformare ar reduce riscurile de sancțiuni la nivel european, un aspect deloc neglijabil în contextul obligațiilor asumate de România.
În concluzie, propunerea legislativă nu aduce neapărat concepte noi, ci încearcă să facă funcțional ceea ce deja există pe hârtie. Este, în fond, o intervenție de disciplinare a sistemului: mai puțină toleranță pentru neconformare, mai multă presiune pe investiții și o legătură mai clară între responsabilitate și sancțiune. Rămâne însă întrebarea esențială: dacă problema a fost până acum lipsa de reguli sau, mai degrabă, lipsa de aplicare a lor.