Din octombrie 2024, particulele ultrafine sub 100 de nanometri trebuie măsurate în întreaga Europă, conform directivelor UE, alături de PM10 și PM2.5. Proiectul ULTRAFLEB a fost primul care a investigat sistematic contribuția aeroporturilor majore la poluarea cu particule ultrafine (pe lângă funingine, PM10 și oxizi de azot) - folosind ca exemple aeroporturile berlineze Tegel și BER.

Măsurătorile staționare și mobile (autoturisme, biciclete, drone), precum și modelarea (2019-2023) arată că aeroportul aflat direct la BER contribuie cu peste 50% la poluarea cu particule ultrafine, cu până la 50% în municipalitățile învecinate și cu până la 30% în Berlin-Sud - cu o scădere rapidă spre centrul orașului. Contribuția aeroportului modelată constă predominant din particule volatile și, prin urmare, nu din funingine.

Studiul „Einfluss der Großflughäfen auf zeitliche und räumliche Verteilungen von Ultrafeinstaub kleiner als 100 nm im Großraum Berlin (ULTRAFLEB)” ULTRAFLEB Abschlussbericht, realizat la solicitarea Umweltbundesamt, analizează în detaliu impactul marilor aeroporturi din Berlin asupra distribuției spațiale și temporale a particulelor ultrafine (UFP – sub 100 nanometri), în contextul noilor preocupări europene privind acest tip de poluant.

Ultrafinul reprezintă o categorie aparte de particule: deși contribuie nesemnificativ la masa totală a particulelor în aer (și, deci, la indicatorii clasici PM10 sau PM2,5), ele domină numeric atmosfera în proximitatea surselor intense precum aeroporturile. Studiul pornește de la această discrepanță – între relevanța numerică și lipsa reglementării istorice – și anticipează cerințele noii directive europene privind calitatea aerului, care introduce explicit monitorizarea UFP.

Proiectul s-a desfășurat între 2020 și 2025 și a coincis cu un moment unic: închiderea aeroportului Flughafen Berlin-Tegel (TXL) și deschiderea noului Flughafen Berlin Brandenburg (BER). Această tranziție a permis comparații de tip „înainte–după”, extrem de valoroase atât pentru modelare, cât și pentru studii epidemiologice, în special pentru proiectul BEAR (Berlin Brandenburg Air Study), dedicat evaluării efectelor asupra sănătății copiilor.

Metodologic, ULTRAFLEB a combinat măsurători staționare, mobile (cu autoturism și bicicletă cargo) și verticale, utilizând inclusiv un sistem aerian fără pilot (drona ALADINA), care a efectuat profiluri până la 700 m altitudine în zona BER – o premieră pentru cercetarea atmosferică în zona de control a unui aeroport german activ. În paralel, au fost dezvoltate și integrate modele avansate (LOTOS-EUROS, LASAT, LASPORT), generând hărți cu rezoluții de până la 50 m în zonele aeroportuare și 400 m la nivelul întregii aglomerări Berlin, pentru perioada 2019–2023.

Rezultatele confirmă fără echivoc că aeroporturile sunt surse majore de particule ultrafine, în special sub 40–50 nm. În condiții de vânt dinspre aeroport, concentrațiile numerice de UFP pot domina fondul urban chiar și la câțiva kilometri distanță. În schimb, pentru particule mai mari sau pentru indicatori clasici precum PM2,5, PM10, NO₂ sau carbon negru (black carbon), nu s-au constatat creșteri sistematice asociate direcției vântului dinspre aeroport.

Un rezultat esențial și inovator al studiului privește diferențierea dintre particulele volatile și cele nevolatile. Doar aproximativ 20–30% din particulele generate de aeroport sunt nevolatile – un procent semnificativ mai mic decât în aerul de fond, unde proporția depășește frecvent 60%. Aceasta sugerează că majoritatea particulelor provenite din activitatea aeronavelor se formează secundar, prin procese de condensare și transformare chimică în timpul dispersiei. Distincția este relevantă atât pentru evaluarea riscurilor asupra sănătății, cât și pentru îmbunătățirea modelării emisiilor.

Măsurătorile mobile au arătat că „pluma” de particule ultrafine asociată aeroportului BER poate fi detectată până la aproximativ 7 km distanță, în condiții favorabile de transport atmosferic. Profilurile verticale au evidențiat rolul stratului limită atmosferic, care poate reține concentrațiile ridicate sub 400 m altitudine, influențând expunerea populației.

Modelarea integrată realizată în cadrul proiectului a permis cuantificarea contribuției relative a aeroportului și a traficului rutier. Deși traficul auto rămâne o sursă importantă în ansamblu urban, în proximitatea aeroportului contribuția aviației la concentrația numerică de UFP este dominantă în anumite intervale și zone. În același timp, pentru indicatorii masici clasici, aportul aeroportului este limitat, explicând de ce monitorizarea tradițională nu surprinde acest fenomen.

În concluzie, ULTRAFLEB demonstrează că evaluarea impactului aeroporturilor asupra calității aerului nu poate fi realizată exclusiv prin indicatori de masă (PM10/PM2,5). Particulele ultrafine constituie un poluant distinct, cu dinamică proprie, sensibil la direcția vântului și la procesele de formare secundară. Studiul oferă atât o bază științifică solidă pentru implementarea noilor cerințe europene de monitorizare a UFP, cât și un set de date esențial pentru cercetări epidemiologice și pentru viitoare politici de gestionare a impactului aeroportuar asupra sănătății publice.