Dacă România a demonstrat în ultimii ani că un sistem de garanție-returnare poate schimba comportamentul consumatorilor în cazul ambalajelor, Europa începe să pună aceeași întrebare într-un domeniu mult mai complicat: ce facem cu hainele pe care nu le mai purtăm?

Răspunsul ar putea fi un nou tip de sistem de garanție-returnare, de această dată pentru textile

Ideea nu mai este doar o propunere teoretică. Uniunea Europeană finanțează deja, prin programul Horizon Europe, proiectul „TexMat – Automated Collection and Sorting Solution for Consumer Textiles”, destinat dezvoltării și testării unui sistem de colectare și sortare automatizată a textilelor uzate. Proiectul are un buget total de aproximativ 7,66 milioane de euro, din care contribuția europeană este de 6,76 milioane de euro, și se desfășoară în perioada octombrie 2025 – martie 2029. Testarea în condiții reale este prevăzută în Finlanda și Spania.

Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul nu discută doar despre necesitatea de a colecta mai multe haine. Se încearcă găsirea unui mecanism prin care consumatorul să fie stimulat financiar să returneze textilele, iar acestea să intre într-un circuit de reutilizare sau reciclare, în loc să ajungă în gunoiul menajer.

16 kilograme de textile pe cap de locuitor

Miza este considerabilă. În 2022, în Uniunea Europeană au fost generate aproximativ 6,94 milioane de tone de deșeuri textile, echivalentul a circa 16 kilograme pentru fiecare european. Din această cantitate, aproximativ 11 kilograme pe persoană nu au fost colectate separat și au ajuns, de regulă, amestecate cu deșeurile menajere destinate depozitării sau incinerării.

Problema nu este însă doar cantitatea de deșeuri

O haină aruncată la gunoi poate însemna pierderea unor materiale care au fost deja produse cu consum de apă, energie și materii prime. În cazul textilelor, economia circulară nu începe în stația de reciclare, ci în momentul în care consumatorul decide să nu arunce produsul în fluxul deșeurilor reziduale.

Aici intervine ideea de garanție-returnare - De la „unde arunc hainele?” la „cât primesc dacă le returnez?”

Modelul TexMat pornește de la un principiu simplu: dacă vrem ca oamenii să returneze textilele, trebuie să facem procesul cât mai ușor și, mai ales, suficient de atractiv.

Proiectul dezvoltă containere inteligente care să poată evalua textilele returnate și să distingă produsele care mai au valoare pentru reutilizare de cele care trebuie direcționate către reciclare sau gestionarea deșeurilor. Consumatorii ar urma să primească un stimulent pentru returnarea articolelor reutilizabile sau reciclabile.

Este o schimbare importantă de paradigmă. În loc să îi spunem consumatorului: „Nu arunca hainele la gunoi pentru că trebuie să fii responsabil” îi putem spune: „Adu hainele înapoi și primești ceva în schimb”

Experiența SGR pentru ambalaje ne-a arătat deja cât de puternic poate fi un stimulent financiar atunci când este asociat unui gest simplu și ușor de înțeles.

Evident, textilele sunt mult mai complicate decât sticlele sau dozele

O sticlă goală este relativ ușor de identificat, are o valoare materială predictibilă și intră într-un flux de reciclare standardizat. O haină poate fi în stare foarte bună, poate fi reparabilă, poate fi reutilizată, poate conține mai multe tipuri de fibre sau poate fi atât de deteriorată încât să nu mai aibă aproape nicio valoare.

Tocmai de aceea, proiectul european nu încearcă să copieze pur și simplu SGR-ul ambalajelor. Încearcă să îl reinventeze pentru textile.

Containerul inteligent ar putea deveni noul „automat de returnare”

Una dintre componentele cele mai interesante ale TexMat este automatizarea colectării și sortării.

Containerele inteligente dezvoltate în cadrul proiectului ar urma să evalueze calitatea textilelor returnate și să colecteze informații despre materialele din care acestea sunt produse. Sistemul este gândit să folosească inclusiv informațiile asociate viitorului Digital Product Passport, pașaportul digital al produsului care urmează să devină o componentă importantă a politicilor europene privind circularitatea produselor.

Această combinație este extrem de interesantă:

textil + identificare digitală + container inteligent + stimulent financiar + sortare automată

Practic, ceea ce astăzi este un tricou fără valoare pentru consumator poate deveni, la returnare, o resursă identificabilă într-un sistem circular.

Iar diferența față de actualele containere de donații este esențială.

Într-un sistem tradițional, consumatorul depune hainele și nu știe întotdeauna ce se întâmplă mai departe cu ele.

Într-un sistem inteligent, traseul poate fi urmărit, iar articolul poate fi direcționat în funcție de starea și compoziția sa către reutilizare, piața second-hand, reparare sau reciclare.

SGR-ul textilelor nu trebuie să însemne neapărat „doi lei pentru fiecare tricou”

Aici este probabil una dintre cele mai importante lecții ale proiectului european. Un sistem pentru textile nu trebuie să copieze mecanic mecanismul aplicat ambalajelor. Garanția sau recompensa ar putea fi diferențiată în funcție de valoarea produsului pentru economia circulară. Un articol în stare foarte bună, care poate fi revândut, are o valoare diferită față de un material deteriorat care poate fi doar reciclat.

Într-un asemenea sistem, stimulentul financiar ar putea fi calibrat astfel încât să recompenseze nu doar cantitatea returnată, ci și calitatea textilelor returnate.

Aceasta ar putea genera un efect secundar foarte sănătos: consumatorul ar avea un motiv suplimentar să nu distrugă produsul înainte de a-l returna. Iar pentru producători, mecanismul ar crea un stimulent suplimentar pentru proiectarea unor produse mai durabile, mai ușor de reparat și mai ușor de reciclat.

România are deja o parte din infrastructura legislativă necesară

Pentru România, ideea este cu atât mai interesantă cu cât colectarea separată a textilelor a devenit deja o obligație...dar practica arată că singura opțiune funcțională este de fapt SGR-ul.

Problema nu mai este, prin urmare, dacă textilele trebuie colectate separat. Întrebarea este cum facem ca oamenii să le colecteze efectiv separat și cum construim suficiente fluxuri economice pentru ca materialele recuperate să aibă o destinație circulară.

Aici poate interveni un sistem de tip SGR.

România are deja experiența operațională a sistemului de garanție-returnare pentru ambalaje. Avem infrastructură IT, experiență de colectare, puncte de returnare, comercianți familiarizați cu mecanismul și, mai important, un consumator care a început să înțeleagă conceptul foarte simplu:

returnez ceva → primesc o valoare înapoi, adică un stimulent economic clar.

Nu ar fi nevoie să reinventăm această filosofie, ar trebui însă să o adaptăm unui produs mult mai complex.

Un experiment european pe care România ar trebui să îl urmărească

TexMat nu este încă un SGR european pentru textile. Este un proiect de cercetare și demonstrare, aflat în desfășurare până în 2029. Obiectivul său este să dezvolte și să testeze tehnologia, modelele de business și instrumentele de politică publică necesare pentru un asemenea sistem.