Editorial realizat de Dr.Ing. Stelian Dudus
Mult timp, relaţia directă care exista între dezastre şi dezvoltarea socială a fost ignorată sau minimalizată. Se considera că managementul dezastrelor este atributul exclusiv al organizaţiilor de asistenţă umanitară. Astfel că, cei care planificau dezvoltarea societăţii pe ansamblu (dar şi sectorial), nu au luat (cel mai adesea) în calcul efectele dezastrelor asupra realizării proiectelor necesare creşterii bunăstării populaţiei.
Se ignoră astfel efectele pe termen lung, care sunt cele cu influenţa negativă cea mai puternică asupra dezvoltării. Se întâmplă aşa şi datorită faptului că măsurile pre şi post-dezastru sunt privite ca un domeniu prea puţin important pentru a justifica schimbări instituţionale profunde sau a promova programe de dezvoltare pe termen lung. Atenţia se focalizează, mai ales, asupra limitării efectelor dezastrelor pe termen scurt. Stabilitatea este ca un picior cu trei scaune, unde dacă lipseşte unul din ele (disciplina militară, politica sau dezvoltarea economică) nu poate exista o pace de durată. În figura de mai jos, se pot observa tipurile de relaţii care pot să apără între dezastre şi dezvoltare:
Partea dreaptă a figurii reprezintă aspectele pozitive ale relaţiei dezastre/dezvoltare, iar cea stângă reprezintă aspecte negative ale acesteia. Astfel, fiecare dintre cele patru cadrane definesc un tip specific de relaţie dezastre/dezvoltare, astfel:
- cadranul stânga-jos = dezastrele duc la întârzierea realizării planurilor de dezvoltare (de exemplu o inundaţie distruge reţele de utilitate publică sau drumuri care tocmai au fost modernizate);
- cadranul dreapta-jos = reconstrucţia obiectivelor economico-sociale şi culturale afectate de un dezastru este considerată ca o oportunitate de a iniţia programe de dezvoltare în zona afectată (nu de a reface doar obiectivele afectate, la acelaşi nivel, cum erau înainte de dezastru);
- cadranul stânga-sus = programele de dezvoltare pot creşte vulnerabilitatea unei comunităţi (astfel, un program de creare a noi locuri de muncă sau de creştere a salariilor poate determina creşterea masivă a populaţiei în zonă);
- cadranul stânga-sus = programe de dezvoltare care reduc vulnerabilitatea unei comunităţi la efectele dezastrelor (de exemplu, introducerea unor tehnologii de fabricare a unor materiale de construcţii mai uşoare, dar la fel de rezistente, duce la reducerea greutăţii acestora şi a efectelor cutremurelor).
Una dintre concluziile ce pot rezulta din analiza tipurilor de relaţii dezastre/dezvoltare prezentate mai sus este că limitarea efectelor dezastrelor cere măsuri adecvate, uneori cu caracter de paradox (de vreme ce resursele sunt limitate). Un astfel de exemplu a dat Sir Bernard Crossland, expertul care a anchetat cauzele incendiului care s-a declanşat în metroul londonez în 1987 şi care a dus la moartea a 31 de oameni. După ani de zile – adică în 2003 – acesta a ajuns la concluzia că cei 450 milioane de dolari investiţi pentru ridicarea nivelului de securitate al metroului londonez ar fi fost mai bine folosiţi pentru instalarea unor detectoare de incendiu în fiecare casă din ţară. Aceasta deoarece în timp ce un incendiu în metroul londonez are o probabilitate de unul la 30-40 de ani, incendiile din mediul fondului locativ provoacă anual circa 500 de morţi. Unii chiar susţin că operaţiunea costisitoare de curăţire a poluării generate de scurgerea de petrol din vasul Exxon Valdez a fost mai periculoasă pentru mediul ambiant decât dacă am fi lăsat natura să se descurce singură. Tot ei susţin că problema este la nivel politic, unde aleşii prin vot direct vor să justifice votul primit, printre altele, făcând „lucrurile mai sigure” pentru populaţie, repede şi cu orice preţ. Evenimentele au dovedit deja că teoria soluţiilor extreme este falsă. Rezultă clar importanţa relaţiei dezastre/dezvoltare. Analiza modului concret prin care dezastrele afectează orice program de dezvoltare, prezintă următoarele coordonate:
- Pierderea de resurse, se manifestă prin:
- reducerea inventarului şi stocului de capital;
- reducerea producţiei şi prestărilor de servicii datorită, în special, creşterii costurilor şi întreruperii proceselor tehnologice;
- reducerea rezervelor monetare, creşterea inflaţiei, dezechilibrarea balanţei de plăţi, creşterea cheltuielilor la bugetul de stat;
- pierderea unor resurse umane foarte bine instruite profesional.
- Întreruperea sau renunţarea la unele programe de dezvoltare:
- din cauza pierderii unor resurse sau a modificării priorităţilor (pe timpul fazei de intervenţie la dezastre), unele programe de dezvoltare pot fi abandonate total sau parţial.
- Impactul asupra mediului investiţional
- dezastrele, mai ales atunci când produc efecte periodic, la un interval destul de scurt de timp, au un impact negativ asupra stimulării investitorilor de a promova afaceri în zona afectată. Aceştia caută o zonă caracterizată printr-un climat de siguranţă şi stabilitate care să îi determine să-şi rişte banii. Ori, dezastrele au un efect de descurajare asupra investitorilor prin scăderea cererii pe piaţă şi pierderea unor locuri de muncă.
- Destabilizarea ordinii sociale
- poate să apară atunci când organismele guvernamentale nu reuşesc să coordoneze în mod satisfăcător acţiunile de limitare a efectelor dezastrelor sau cele de reabilitare a facilităţilor de utilitate publică afectate. În acest caz, membrii comunităţii afectate pot să-şi manifeste nemulţumirea (justificată sau nu) şi prin forme de protest violente. De asemenea, creşterea oportunităţilor economice într-o zonă, poate determina conflicte etnice sau religioase din cauza creşterii numărului de imigranţi.
În concluzie, efectele generate de dezastre trebuie privite mai curând ca o oportunitate pentru iniţierea unor programe de dezvoltare zonale, decât ca un rău absolut. Dezastrele trebuie privite ca o ocazie favorabilă pentru a implementa schimbări sociale şi economice profunde. De exemplu, după un dezastru se pot promova programe de reformă agricolă, introducerea unor noi tehnologii sau modernizarea infrastructurii existente. De asemenea, dezastrele pot ajuta comunitatea respectivă să solicite ajutoare pentru dezvoltarea pe termen lung de la diverşi donatori (interni sau externi).