Editorial realizat de Dr.Ing. Stelian Duduș


Vulnerabilităţile caracteristice nivelului actual de dezvoltare al societăţii umane  sunt:

- sărăcia (datorită lipsei de resurse financiare şi materiale, populaţiile sărace au o capacitate mai redusă de a supravieţui pe timpul declanşării unui dezastru, cât şi de a se reface după încetarea acestuia. Sărăcia este factorul predominant, deoarece generează fenomene care duc la manifestarea tuturor celorlalţi factori care sunt menţionaţi mai jos. Astfel, populaţia săracă va încerca să găsească resurse de supravieţuirea în zonele urbane, ducând la aglomerarea acestora sau, pentru a-şi procura aceleaşi resurse, va recurge la război şi violenţă socială.

Kaplan consideră că războaiele viitorului vor fi şi cele ale supravieţuirii comunitare agravate de sărăcie, ca rezultat al insuficienţei accesului la unele resurse cum ar fi apa, pământul cultivabil, pădurile şi pescuitul. Potenţialele victime sunt fie „trecătorul nevinovat”, fie generaţiile viitoare.

- creşterea populaţiei (duce la creşterea numărului de victime datorită dezastrelor, mai ales pentru zonele în curs de dezvoltare. Urbanizarea rapidă (acest fenomen se datorează migrării populaţiei din zona rurală în cea urbană pentru căutarea unor oportunităţi economice şi de securitate, indiferent dacă zona urbană vizată poate fi de risc major. De exemplu, deşi este situată într-o zonă seismică majoră, se estimează că populaţia din Mexico City va creşte de la 17 milioane la 20-30 milioane cuitori în 2025.

- țări în perioade de tranziţie, pe parcursul istoriei, toate populaţiile au fost supuse unor transformări sociale şi culturale continui. Pe lângă efectele pozitive induse de aceste fenomene, cresc proporţional şi efectele negative generate de acestea. De exemplu, introducerea unor noi materiale de construcţii a dus la apariţia unor construcţii care oferă condiţii superioare de viaţă, dar şi a creşterii spectaculoase a riscului de prăbuşire în cazul unor greşeli de proiectare sau execuţie;

- degradarea mediului, în general, degradarea mediului  amplifică efectele unor dezastre. Astfel, defrişarea pădurilor duce la amplificarea efectelor generate de inundaţii sau alunecări de teren iar degradarea solului majorează efectele secetei. Homer-Dixon concluzionează că pe măsură ce degradarea ambientală continuă, dimensiunea izbucnirii sociale potenţiale se va lărgi şi vor apare războaie şi fluxuri de refugiați motivate ambiental. Problemele iau naştere tocmai datorită funcţionării tehnicii şi nu invers, nu întotdeauna tehnica rezolvă problemele ecologice;

- lipsa de informare şi avertizare, acest factor se manifestă acolo unde populaţia, care trăieşte într-o zonă de risc, nu cunoaşte măsurile de protecţie şi intervenţie în cazul declanşării unui dezastru. Cel mai adesea nu se cunosc semnalele de alarmare pe tipuri de dezastre, traseele de evacuare, procedurile de salvare, precum şi organizaţia care trebuie contactată pentru a primi asistenţă umanitară de urgenţă;

- războiul şi conflictele sociale, se datorează competiţiei pentru resursele limitate existente, intoleranţei etnice şi religioase, cât şi datorită contradicţiilor ideologice.

În ceea ce priveşte termenul de hazard, ONU îl defineşte ca fiind:  „probabilitatea de apariţie, într-o regiune şi perioadă dată a unui fenomen cu potenţial distructiv”. 
Hazardurile pot fi:

1. geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren);
2. climatice (cicloane, inundaţii, secetă);
3. de mediu (poluarea mediului, epizootii, deșertificare, defrişare păduri);
4. epidemii
5. accidente industriale.
6. războiul şi tulburările sociale

Hazardurile se  mai pot clasifica ca endogene (variabile dependente de activitatea omului) şi exogene (variabile independente de activitatea omului).

Din punctul de vedere al alianţei politico-militare NATO, hazardele sunt clasificate astfel:      Hazarduri naturale: cutremure, tsunami, erupţii vulcanice, alunecări de teren, cicloane tropicale, inundaţii, secetă, poluarea mediului, defrişarea pădurilor, desertificare, epizootii, epidemii.

Hazarduri tehnologice: accident nuclear la C.N.E., accident chimic şi industrial, accident aviatic, accident feroviar, accident naval, acte de  terorism.

Un alt sistem de clasificare al dezastrelor a fost elaborat în cadrul universităţii Bradford – Anglia. Criteriul de clasificare folosit este numărul de persoane decedate, rezultând şase clase de mărime:

• clasa 1 10 ≤ decedaţi ≤ 99
• clasa 2 10² ≤ decedaţi ≤ 999
• clasa 3 10³ ≤ decedaţi ≤ 9999
• clasa 4 10⁴ ≤ decedaţi ≤ 99999
• clasa 5 10⁵ ≤ decedaţi ≤999999
• clasa 6          decedaţi ≥ 10⁶

În ceea ce priveşte frecvenţa anuală probabilă a dezastrelor, autorii sistemului consideră, de exemplu, că pentru dezastrele din clasa 2 aceasta este de 2-3 ani, iar pentru dezastrele de clasa 3 – de 1-3 ani.                                                                                                                  

Dincolo de munca, fără îndoială, utilă, de a clasifica și încadra în categorii tipurile de dezastre în mod cât mai unitar la nivel internațional, efortul principal pe parcursul derulării oricărei situaţii de urgenţă, rămâne cel al capacităţilor naţionale, rolul celor internaţionale fiind de a le suplini (completa) pe acestea, nu de a le înlocui.