Editorial realizat de Dr.Ing. Stelian Duduș


Scopurile apărării împotriva dezastrelor. Măsuri de: prevenire, protecție, intervenție

Conform legislaţiei interne, prin apărare împotriva dezastrelor se înţelege:
- măsuri de prevenire şi pregătire pentru intervenţie;
- măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări deosebit de grave; 
- măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.

Scopurile apărării împotriva dezastrelor sunt:

- reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile, generate de un dezastru; 
- asigurarea unei asistenţe (medicale de urgenţă, religioase, psihologice, etc.) prompte şi calificate a victimelor;
 - realizarea unei refaceri economico - sociale cât mai rapide şi durabile a comunităţilor afectate. 

etapele apărării împotriva dezastrelor  se  pot  împărţi astfel:

• alarmare (în unele cazuri înştiinţare);
• declanşarea dezastrului;
• intervenţia;
• reabilitarea facilităţilor economico-sociale afectate;
• dezvoltarea societăţii (prevenire a dezastrelor);
• pregătire (protecţie împotriva dezastrelor) pentru limitarea efectelor dezastrelor.

 Sintetic, principalele măsuri de prevenire a dezastrelor cuprind :                                  

• includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în strategiile de dezvoltare ale societăţii la nivel central şi local;
• realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;
• optimizarea activităţii structurilor care asigură conducerea activităţii de apărare împotriva dezastrelor;
• dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.

 Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor sunt : 
  - instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de dezastru;
  - exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei; 
 - pregătirea factorilor cu drept de decizie;
- realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în caz de dezastre. 

Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre : 
 - cercetarea zonei afectate; 
 - coordonarea acţiunilor de căutare-salvare, acordare a asistenţei medicale de urgenţă, etc; 
 - evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu;
 - organizarea şi administrarea taberelor de sinistraţi; 
- distribuirea ajutoarelor umanitare. 

În sinteză, măsurile expuse mai sus au la bază următoarele principii specifice apărării împotriva dezastrelor:                                                                                                                                                         
apărarea împotriva dezastrelor trebuie să asigure, cu prioritate, realizarea unei dezvoltări pe termen lung a comunităţilor, faţă de îndeplinirea unor interese pe termen scurt;

• măsurile de apărare împotriva unui tip de hazard (natural sau tehnologic), într-o zonă dată, trebuie să fie compatibile cu cele pentru alte hazarduri (naturale sau artificiale) specifice aceleiaşi zone;
• toate măsurile de apărare împotriva dezastrelor trebuie să fie finalizate prin realizarea practică a unor proiecte la nivel local;
• fundamentele tuturor activităţilor desfăşurate pentru apărarea împotriva dezastrelor îl constituie identificarea hazardurilor şi evaluarea riscurilor;
• resursele financiare alocate pentru realizarea măsurilor pre şi post-dezastru au efect de multiplicare (de exemplu, 1 euro folosit pentru realizarea măsurilor menţionate mai sus economiseşte 3-5 euro cheltuiţi pentru intervenţie în vederea limitării efectelor unui dezastru);
• implementarea măsurilor de apărare împotriva dezastrelor trebuie să se facă cu implicarea organizaţiilor non-guvernamentale şi private care activează în zonele de risc;
• fiecare entitate (persoană fizică sau juridică) răspunde de alegerea făcută privind nivelul de risc la care doreşte să se asigure prin aplicarea măsurilor de apărare împotriva dezastrelor;
• măsurile de apărare împotriva dezastrelor trebuie să fie compatibile, pentru aceeaşi zonă de risc, cu cele privind protecţia muncii şi a patrimoniului cultural.

 În România, prin noțiunea de dezastre, se înţelege:

1. fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă. În această categorie sunt cuprinse : cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizootiile;
2. evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător provocate de accidente. În această categorie sunt cuprinse : accidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran, avariile la construcţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziile, accidentele majore pe căile de comunicaţii, accidente majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.            

 Spre comparaţie,  Ministerul Sănătăţii şi Bunăstării din Suedia a definit dezastrul ca fiind o situaţie caracterizată prin existenţa unui dezechilibru între nevoile acute necesare limitării efectelor acestuia şi resursele locale disponibile.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte dezastrul ca fiind orice eveniment care cauzează pagube, distrugeri ecologice, pierderi de vieţi omeneşti şi deteriorarea sănătăţii şi a serviciilor în ceea ce priveşte sănătatea, la o scară suficient de puternică, astfel încât să justifice un extraordinar răspuns sau intervenţie din afara comunităţii afectate. Ceea ce este incident minor într-o ţară dezvoltată, poate fi considerat un dezastru într-o ţară cu mijloace de intervenţie mai reduse.

Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (în Internationally agreed glossary of basic terms related to disaster management, UN, IDNDR), prin dezastru (similar catastrofă) se înţelege, gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi refăcută prin resursele acesteia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare – brutale sau agresive,  fie după cauză – naturale sau generate de activitatea umană. Pentru o mai uşoară şi corectă interpretare a definiţiei anterioare, OCHA/ONU mai foloseşte şi următoarea formă alternativă de definire a termenului de dezastru: 
    Dezastrele = Vulnerabilităţi + Hazard