România reușește, cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, să fie campioana absolută a absurdului administrativ. În timp ce o Europă întreagă pompează miliarde de euro în ecologizare, renaturare și salvarea biodiversității, la Tulcea se poartă un altfel de război. Un război de uzură al ștampilelor împotriva naturii, în care autoritățile județene asistă impasibile — dacă nu cumva complice — la transformarea Deltei Dunării în tarlale de porumb.

Subiectul fierbinte al zilei, adus în atenția publică de jurnalistul Lucian Mîndruță, se numește Mahmudia - Carasuhat. O zonă care, printr-o minune a naturii și o viitură binecuvântată, s-a încăpățânat să redevină ceea ce a fost înainte de delirul ceaușist: oază de biodiversitate, cuib de păsări, crescătorie naturală de pește și, cel mai important, o sursă de pâine pentru un sat întreg care a învățat să trăiască din ecoturism, nu din subvenții agricole dubioase.

Ce fac stimabilii conducători ai județului Tulcea și ai instituțiilor care ar trebui să protejeze această rezervație unică în lume? Ridică din umeri. Se ascund în spatele unor hârtii, invocă hotărâri judecătorești obținute de marii „băieți deștepți” ai agriculturii intensive și se pregătesc să dea drumul pompelor de desecare.

Să privim cifrele grotescului: 97% dintre localnici strigă disperați că vor ca apa să rămână acolo. Oamenii vor Deltă, vor bărci, vor turiști, vor un viitor sustenabil pentru copiii lor. În replică, autoritățile locale par să asculte de un procent insignifiant: cel al concesionarilor care vor să bage tractoarele pe 2.500 de hectare abia renăscute. Pentru județul Tulcea, ecuația pare simplă: mai bine un pământ stors de vlagă prin pesticide, dar care aduce profit câtorva firme, decât o comunitate prosperă și o Deltă vie.

WWF-România aduce argumente tehnice, economice și sociale critice împotriva secării zonei Mahmudia-Carasuhat din Delta Dunării, subliniind impactul negativ asupra ecoturismului local și a biodiversității protejate Natura 2000. Organizația solicită Guvernului României să intervină prin declararea zonei de interes public și restaurare ecologică.

Liniștea asurzitoare de la Consiliul Județean Tulcea și de la Prefectură miroase a complicitate politică și indolență. În loc să bată cu pumnul în masa Guvernului, să ceară emiterea de urgență a unei ordonanțe pentru declararea zonei ca utilitate publică și restaurare ecologică — despăgubind legal acei agricultori —, domnii în costume calcă pe urmele inginerilor comuniști.

Este de o ironie strigătoare la cer ca în 2026, într-o Rezervație a Biosferei protejată de UNESCO, prioritatea administrativă să fie secarea apei. Să ucizi pelicanii ca să treacă combina. Să gonești turiștii ca să încaseze cineva subvenția pe hectar de la APIA.

"Agricultura in Deltă nu înseamnă doar bani pentru câțiva șmecheri, înseamnă substanțe fitosanitare interzise, îngrășăminte chimice interzise, adică dezechilibru biologic și poluare nutrițională și colmatare prin eutrofizare. Rezultatele controlului demarat de prefect cu 14 instituții în concesiunile din Pardina, Sireasa, Tătaru au rămas în sertare, ministerul Mediului nu a trimis corpul de control, corpul de control al primului ministru nu s-a urnit în sprijinul prefectului USR. Ai PSD la Consiliul Județean, ai PNL la primăria Tulcea, adică USL. Partida cu Delta e pierdută, te agiți degeaba, doamna Buzoianu nu va calca pe acolo" spune un comentator pe pagina lui Lucian Mandruta.

Dacă Mahmudia va fi secată, domnilor din administrația tulceană, să nu vă mai vedem deschizând saloane de turism sau lăudându-vă cu „perla Europei”. Delta nu este moșia voastră de partid și nici a holdingurilor agricole. Este a oamenilor din Mahmudia și a unei țări întregi care s-a săturat să vă vadă cum puneți preț pe ciment și pe porumb acolo unde Dumnezeu a lăsat apă și viață. Opriți pompele, până nu vă seacă și vouă demnitatea de tot!