Propunerea legislativă de modificare și completare a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje a intrat, la finalul lunii octombrie, în procedura parlamentară, iar primul punct de sprijin—dar și de tensiune—în procesul legislativ a venit odată cu avizul Consiliului Legislativ.

Deși avizul este favorabil, deci proiectul poate continua parcursul în Parlament, documentul ridică o serie importantă de semne de întrebare care arată că tema este departe de a fi matură. Consiliul Legislativ nu respinge inițiativa, dar trimite un mesaj limpede: forma actuală a proiectului necesită clarificări, completări și fundamentare suplimentară pentru a deveni un instrument normativ solid și aplicabil în practică.

Un aviz favorabil, dar cu observații esențiale

Piesa centrală a reacției Consiliului Legislativ este distincția dintre acceptabilitatea formală și justificarea de fond. Avizul confirmă că proiectul poate fi dezbătut, însă atrage atenția că:

• Expunerea de motive este insuficient fundamentată, neacoperind cerințele minimale din Legea nr. 24/2000 privind necesitatea, impactul, consultările și consecințele aplicării.
• Unele articole necesită corecturi de tehnică legislativă, pentru claritatea formulării și coerența juridică.
• Este necesar avizul Ministerului Mediului, instituția responsabilă direct pentru implementarea politicilor de gestionare a deșeurilor de ambalaje.

Mesajul implicit este următorul: intenția de modificare poate fi justificată, dar nu este suficient explicată, iar arhitectura normativă are nevoie de ajustări pentru a evita ambiguitățile ulterioare.

Un proiect care vine într-un moment critic pentru industrie

Reacția Consiliului Legislativ apare într-un context în care industria ambalajelor, producătorii, comercianții și RetuRo se confruntă cu un an 2025 încărcat: extinderea aplicării SGR, creșterea țintelor de reciclare, presiunea de implementare a standardelor europene și costurile operaționale crescute.

În ultimele săptămâni, mediul privat a început să reacționeze discret, prin articole și analize publicate de consultanți și OIREP-uri, care explică dificultățile tehnice ale actualului cadru legislativ și nevoia de predictibilitate. Chiar dacă aceste reacții nu se referă direct la proiectul legislativ aflat în dezbatere, ele arată un lucru clar: ecosistemul ambalajelor caută claritate, stabilitate și reguli pe care operatorii să le poată aplica fără ambiguități.

În acest sens, observațiile Consiliului Legislativ—mai ales cele privind fundamentarea expunerii de motive—devin relevante nu doar juridic, ci și strategic.

Lipsa de consultare, un risc major

Una dintre criticile implicite ale avizului este absența unei fundamentări solide pentru modificări. În domeniul gestionării ambalajelor, orice ajustare legislativă are efecte directe pe:

• costurile producătorilor,
• raportările OIREP-urilor,
• țintele de reciclare asumate la nivel european,
• controalele AFM și sancțiunile aplicabile.

Fără o justificare clară și fără consultări cu actorii impactați, legea riscă să fie aplicată neuniform și să genereze costuri suplimentare fără eficiență reală în domeniul mediului.

Ce urmează: o dezbatere parlamentară care va fi decisivă

Următoarea etapă va avea loc în comisiile de specialitate ale Senatului, acolo unde proiectul trebuie să fie completat cu:

• punctul de vedere al Guvernului,
• avizul Ministerului Mediului,
• eventual propuneri tehnice pentru corecturi,
• și, ideal, cu o formă extinsă a expunerii de motive.

Este probabil ca noi poziționări publice—de la organizațiile de reciclare până la marii retaileri sau producători—să apară abia după aceste etape, pe măsură ce devine clar ce direcție va lua textul legii.

Concluzie: un semnal timpuriu, dar important

Reacția Consiliului Legislativ nu este spectaculoasă, dar este fundamentală: ea arată că proiectul de modificare a Legii nr. 249/2015 are nevoie de mai multă rigoare, argumentare şi coordonare instituțională înainte de a produce schimbări cu impact economic și operațional semnificativ.

Dacă legiuitorii vor trata serios observațiile Consiliului Legislativ, proiectul poate deveni o oportunitate de clarificare și modernizare a cadrului legal. Dacă nu—riscul este apariția unei noi serii de blocaje, interpretări divergente și presiuni suplimentare asupra operatorilor economici.

Ce spun actorii „pe teren”: RetuRO, ECOTECA și Zero Waste România

ECOTECA, care monitorizează legislaţia şi implementarea sistemelor de gestionare a deşeurilor — susţine că actualul sistem de garanţie-returnare (SGR) reprezintă una dintre cele mai funcționale și eficace soluţii pentru ambalajele de băuturi, aducând beneficii concrete pentru mediu și economie circulară.

• Din perspectiva lor, o actualizare a legii (cum ar fi modificările aflate acum în dezbatere) ar trebui să recunoască acest sistem ca bază de referinţă, să integreze principiile SGR (trasabilitate, responsabilitate extinsă, reciclare eficientă) – și astfel să încurajeze nu doar colectarea, ci și reutilizarea și reciclarea materialelor într-un mod coerent și transparent.
• Deci, principal ar fi pentru extinderea GSR.

RetuRO și asociațiile de business se opun – discuțiile sunt premature – și pe bună dreptate. RetuRo are propriile provocări logistice pentru 2026, iar industria, de exemplu Berarii României, văd ca SGR este mai scump decât sistemele tradiționale de gestionare a ambalajelor reutilizabile.

Am adăuga noi, trasabilitatea marilor jucători pe piața berii este riguroasă, deci oportunitățile ar fi pentru o monitorizare mai bună a obligațiilor legale actuale care ar disciplina și pe cei indisciplinați.

Zero Waste România: reutilizare reală și ambiţie spre reducerea deşeurilor

Pe de altă parte, Zero Waste România — ONG-ul independent implicat de mult timp în promovarea economiei circulare și a principiilor „zero waste” — adoptă o poziţie mai critică și mai ambițioasă. Într-un comunicat recent privind SGR la 2 ani se afirmă că întârzierea implementării unor măsuri de reutilizare reprezintă “o pierdere semnificativă de oportunitate”:

„Doi ani și jumătate de întârziere înseamnă milioane de ambalaje care ar fi putut fi reutilizate în loc să fie reciclate.”

Argumentele lor fundamentale sunt:

• Reutilizarea ≫ reciclării: un ambalaj reutilizat de 20–50 de ori economisește mult mai multă energie, apă și emisii de carbon decât același ambalaj reciclat o singură dată.
• De aceea, revizuirea legii 249/2015 ar trebui să pună accent nu doar pe reciclare, ci pe design pentru reutilizare: ambalaje concepute pentru a fi refolosite, sisteme de reîncărcare/reumplere, stimulente legislative sau economice pentru reutilizare, nu doar pentru colectare și reciclare.
• Zero Waste România avertizează că, dacă legea nu este adaptată la noile cerințe de economie circulară (reutilizare, reducerea deșeurilor, minimizarea ambalajelor de unică folosință), riscă să rămânem prizonieri ai unei logici „take–make–dispose” — adică să reciclăm masiv, dar să continuăm să generăm cantități mari de ambalaje, cu impact semnificativ asupra mediului.

Astfel, pentru Zero Waste România, revizuirea Legii 249/2015 și finalizarea implementării SGR reprezintă doar un pas — necesar, dar incomplet dacă nu se merge mai departe spre reutilizare, reducerea consumului de ambalaje şi reducerea deșeurilor.

Poziția Consiliului Legislativ oferă o ieșire elegantă din controversă – mai dezbatem, mai analizăm, eventual stabilim o tranziție adecvată și…nu modificăm ceea ce funcționează deja.