Raportul „2025 Country Report – Romania” a fost publicat de Comisia Europeană la data de 4 iunie 2025, ca document de lucru al serviciilor Comisiei (Staff Working Document – SWD(2025) 223 final), însoțind o Recomandare a Consiliului Uniunii Europene privind politicile economice, sociale, de ocupare a forței de muncă, structurale și bugetare ale României.

Reflectăm documentul pentru că acesta reprezintă o poziție a celor care stau în scaunele comode de la Bruxelles și se gândesc la binele României în context european. Nu știu dacă acest raport va avea un efect, dar este clar că nu a stârnit niciun fel de interes la București. Ori este complet inutil, ceea ce mă îndoiesc, pentru că România este analizată din perspectiva politicilor publice bruxelleze, ori decidenții din capitala României au ei soluțiile lor și nu contează ce li se spune de prin alte părți.

🔹 Contextul mai larg al publicării:

1. Semestrul european 2025:
   Raportul face parte din cadrul Semestrului european, mecanismul anual de coordonare a politicilor economice și bugetare ale UE. În acest proces, Comisia evaluează performanțele economice și sociale ale fiecărui stat membru și face recomandări specifice pentru a sprijini convergența și stabilitatea la nivel european.
2. Evaluarea macroeconomică și bugetară a României:
   România se află într-o situație de deficit excesiv, cu un dezechilibru macroeconomic semnificativ (deficit bugetar peste 9% și deficit de cont curent de peste 8% din PIB în 2024). Raportul vine în completarea recomandărilor Consiliului privind măsurile necesare pentru consolidarea fiscală și reforme structurale.
3. Implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR):
   Publicarea raportului are loc într-un moment în care implementarea PNRR-ului românesc este semnificativ întârziată (doar 14% din jaloane și ținte erau îndeplinite la momentul redactării raportului). Raportul subliniază urgența accelerării acestui plan, inclusiv a capitolului REPowerEU, destinat tranziției energetice.
4. Utilizarea fondurilor europene (2021–2027):
   România are acces la peste 90 miliarde EUR din fonduri UE în actualul cadru financiar multianual, însă întârzierile în absorbție și implementare ridică îngrijorări cu privire la capacitatea administrativă și riscul de pierdere a fondurilor.
5. Situația geopolitică regională:
   Raportul reflectă și impactul războiului din Ucraina și al relațiilor cu Republica Moldova, în special în domeniul energetic (România joacă un rol-cheie în securitatea energetică regională și exportă electricitate către țările vecine).

🔹 Scopul raportului:

• Evaluarea stării economice, sociale și de mediu a României;
• Identificarea provocărilor structurale majore;
• Informarea Consiliului UE și a autorităților naționale pentru formularea politicilor publice;
• Ghidarea reformelor și investițiilor din fonduri europene (PNRR și Politica de coeziune

O sinteză generală a acestui raport ne dă o idee despre cum ne poziționăm. Păcat că astfel de documente nu au fost produse mai devreme, eventual în contextul dezbaterilor preelectorale, ca să dea profunzime și structură opțiunilor de politică publică ale românilor.

🔹 Situația economică și provocările-cheie

• Creștere economică slabă: PIB real a crescut cu doar 0,8% în 2024, influențat de consumul intern, dar afectat negativ de exporturi și investiții private scăzute.
• Deficite mari: Deficitul bugetar a atins 9,3% din PIB, iar deficitul de cont curent 8,4%, alimentate de creșteri salariale și investiții publice mari. Acestea afectează încrederea investitorilor și competitivitatea.
• Inflație ridicată: A scăzut de la aproape 10% în 2023 la 5,8% în 2024, dar presiunile inflaționiste persistă.

🔹 Probleme structurale

• Competitivitate scăzută: Costurile unitare cu forța de muncă au crescut semnificativ mai rapid decât productivitatea.
• Piața muncii: Rata de ocupare rămâne scăzută (69,5%), mai ales în rândul tinerilor, femeilor, persoanelor cu dizabilități și a populației Roma. Rata șomajului a crescut la 5,7%.
• Educație și competențe: Niveluri scăzute ale competențelor de bază, digitalizare slabă, participare redusă în educația terțiară (23,2% față de media UE de 44,2%) și învățare pe tot parcursul vieții.

🔹 Infrastructură și investiții

• Transport: Rețea rutieră și feroviară subdezvoltată; progrese lente în implementarea proiectelor TEN-T.
• Digitalizare: Companiile au avansat în digitalizare, dar România rămâne sub media UE. Doar 3% din firme folosesc AI.
• Acces la finanțare: Capitalizarea slabă a pieței, acces dificil la credite externe, dependență mare de finanțare internă.

🔹 Mediu de afaceri și inovație

• Inovație redusă: România este „inovator emergent”, cu performanță la 34% din media UE.
• R&D: Investițiile în cercetare și dezvoltare sunt cele mai mici din UE; lipsă de talente și de parteneriate public-private.
• Imprevizibilitate legislativă: Incertitudinea fiscală și reglementările instabile afectează investițiile.

🔹 Tranziția verde și energetică

• Surse de energie: România depinde încă de combustibili fosili (>60% din mixul energetic); ponderea energiei regenerabile este de 48%.
• Subvenții pentru combustibili fosili: Semnificative (0,47% din PIB) și fără plan de eliminare până în 2030.
• Prețuri mari la energie: Printre cele mai ridicate din UE, afectând competitivitatea industrială.

Capitolului „Decarbonisation, Energy Affordability and Sustainability” din Raportul de țară pentru România – 2025 Îi vom dedica un spațiu aparte ținând cont de specificul acestei publicații.

România a făcut progrese în tranziția verde, însă decarbonizarea economiei sale rămâne un proces lent, marcat de provocări semnificative legate de sustenabilitate, costuri ridicate ale energiei și dependență de combustibili fosili. În 2024, România a înregistrat o creștere considerabilă a capacităților de energie regenerabilă, în special solară, ceea ce a dus la o pondere de 48% a surselor regenerabile în producția de electricitate — puțin peste media Uniunii Europene. Cu toate acestea, mixul energetic național este încă dominat de combustibili fosili: petrolul și gazele naturale reprezentau peste 60% în 2023, în timp ce sursele non-fosile acopereau mai puțin de o treime.

Aici aș comenta că raportul se concentrează aproape exclusiv pe componenta de schimbări climatice în ce privește sustenabilitatea; evident defazajul de priorități între Bruxelles și București a generat această prioritizare care pe meleagurile noastre are cu totul alte percepții asupra urgenței.

Prețurile ridicate la energie continuă să afecteze competitivitatea economică, atât pentru industrie, cât și pentru gospodării. România se numără printre statele membre UE cu cele mai mari prețuri la energie electrică, cu o medie de 103 EUR/MWh în 2024. Deși guvernul a introdus scheme de plafonare a prețurilor pentru protejarea consumatorilor vulnerabili și a instituțiilor publice, aceste măsuri generează distorsiuni de piață și presiuni bugetare, fiind extinse până în 2025 și 2026. Mai mult, întârzierea plăților către furnizori și lipsa unor stimulente clare pentru eficiența energetică sunt semnale de alarmă pentru sustenabilitatea acestor intervenții.

Tranziția către o economie cu emisii reduse este îngreunată și de lipsa de flexibilitate a sistemului energetic. România se confruntă cu provocări precum producție intermitentă de energie regenerabilă, capacități insuficiente de stocare, interconectări limitate și dificultăți în integrarea pe piața regională. În același timp, presiunea de a sprijini exporturile de electricitate către Ucraina și Moldova a amplificat tensiunile pe piața internă. Pentru a evita creșterile bruște ale prețurilor și pentru a valorifica mai bine potențialul energetic verde, România are nevoie de investiții urgente în infrastructură, sisteme de stocare și flexibilitate pe partea de cerere.

Un obstacol major în calea decarbonizării îl reprezintă subvențiile acordate combustibililor fosili, care, în absența unui plan clar de eliminare până în 2030, mențin un model energetic nesustenabil. Aceste subvenții, echivalente cu 0,47% din PIB, ar trebui direcționate spre măsuri care sprijină tranziția verde și protejează consumatorii vulnerabili într-un mod țintit.

Cu toate acestea, România și-a asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) reforme ambițioase pentru a elimina treptat cărbunele până în 2025 și pentru a crește capacitatea instalată de surse regenerabile. Se preconizează simplificarea procedurilor de autorizare pentru proiectele verzi, dar implementarea acestor reforme este întârziată. Problemele birocratice, lipsa unui cadru integrat de avizare și întârzierile în conectarea la rețea frânează avansul investițiilor în regenerabile.

Dezvoltarea unei industrii curate este esențială, însă producția industrială din România este încă dependentă de energie provenită din surse fosile. Mecanismele de sprijin, cum ar fi contractele pentru diferență și acordurile de achiziție de energie verde, sunt în curs de dezvoltare. Totodată, investițiile în tehnologii verzi — precum baterii, hidrogen sau biotehnologii — rămân fragmentate și insuficient susținute de un ecosistem inovator și de forță de muncă calificată.

Nu în ultimul rând, România se confruntă cu vulnerabilități crescânde legate de schimbările climatice, cum ar fi secetele și inundațiile. Infrastructura de apă este învechită, iar gestionarea resurselor de apă este deficitară. Accesul inegal la servicii de apă potabilă și canalizare între mediul urban și cel rural accentuează inegalitățile regionale și sociale. Consolidarea rezilienței hidrice este crucială pentru o dezvoltare durabilă și echitabilă.

În concluzie, România are potențialul de a avansa rapid în tranziția către o economie verde, însă acest proces necesită investiții substanțiale, reforme accelerate și o abordare strategică integrată. Este esențial ca România să valorifice pe deplin fondurile europene disponibile și să elimine barierele structurale care încetinesc această transformare.

🔹 Politici sociale și incluziune

• Sărăcie și excluziune: 27,9% din populație este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială (media UE: 21%).
• Locuire: Supraaglomerare și condiții de locuit precare, mai ales în mediul rural; acces limitat la servicii esențiale.
• Educație inechitabilă: Disparități mari între rural și urban, segregare școlară în rândul copiilor romi.

🔹 Recomandări esențiale

1. Accelerarea implementării PNRR și a politicii de coeziune, inclusiv utilizarea platformei STEP și InvestEU.
2. Consolidarea fiscală prin reforme structurale și controlul cheltuielilor.
3. Creșterea participării pe piața muncii, în special pentru grupurile vulnerabile.
4. Investiții în infrastructură, digitalizare și educație.
5. Sprijinirea tranziției verzi și digitalizării, cu accent pe inovație și eficiență energetică.