Pentru că dezbaterea asupra viitorului sistemului de garanție-returnare din România a ajuns într-un moment important, cu inițiative legislative semnificative, m-am gândit să analizăm ce opțiuni de viitor iau în considerare alte state care se confruntă cu situații similare. Am identificat în acest sens Canada care, deși a introdus relativ recent un sistem de garanție-returnare este departe de a îndeplini obiectivul de returnare de 90 % propus inițial.

De remarcat, Canada utilizează un sistem de returnare la puncte de colectare independente (return-to-depot) ca parte a sistemelor sale de Garanție-Returnare (DRS) pentru ambalajele de băuturi în multe provincii,  în timp ce în România  și în general în Uniunea Europeană s-a pus accentul pe modelul „return-to-retail”.

Provincii cu sisteme de returnare “return-to-depot”:

• British Columbia: Utilizează un sistem hibrid cu puncte de returnare la depozit, drop-and-go și returnare la magazine.
• Alberta: Sistem bazat în principal pe returnarea la depozit, cu o rețea extinsă de astfel de centre.
• Saskatchewan: SARCAN Recycling administrează depozite pentru returnarea ambalajelor de băuturi.
• Newfoundland și Labrador: Funcționează cu depozite pentru returnarea ambalajelor pe întreg teritoriul provinciei.
• Nova Scotia, Prince Edward Island, Yukon și Northwest Territories: Toate au sisteme de returnare la depozit.

Aceste depozite sunt de obicei facilități unde ambalajele sunt sortate, numărate și pregătite pentru reciclare. În unele provincii, sistemele de returnare “return-to-depot” sunt combinate cu alte metode de colectare, cum ar fi punctele de returnare în magazine, pentru a crește accesibilitatea și confortul consumatorilor.

The Beverage Container Recycling Network of Canada (BCRNC) din Canada au contractat Eunomia pentru a le face o serie de recomandări, având în vedere experiența acestei organizații.

România și Canada se confruntă cu provocări similare în ceea ce privește implementarea și eficiența sistemelor de Garanție-Returnare (DRS) pentru ambalajele de băuturi. Deși există diferențe de context și scară, asemănările subliniază dificultăți comune în atingerea obiectivelor de reciclare și recuperare. Iată o comparație:

1. Lacune legislative și de reglementare

• România: Implementarea unui sistem național DRS a fost întârziată din cauza obstacolelor administrative și a ritmului lent al dezvoltării politicilor. Deși există un cadru legislativ, aplicarea sa rămâne inconstantă.
• Canada: Nu toate provinciile au adoptat DRS pentru ambalajele de băuturi non-alcoolice (ex. Ontario și Manitoba). Lipsa unei legislații naționale uniforme duce la sisteme fragmentate.

Asemănare:

• Ambele țări întâmpină dificultăți în adoptarea uniformă a reglementărilor DRS, ceea ce întârzie implementarea completă și integrarea programelor.

2. Probleme de accesibilitate

• România: Zonele urbane pot beneficia de infrastructură suficientă, dar în zonele rurale accesul la puncte de colectare este limitat. Dificultățile logistice din regiunile slab populate reprezintă un obstacol. Preluarea manuală a ambalajelor este încă un obstacol major in ce privește operaționalizarea SGR/DRS/
• Canada: Probleme similare apar în zonele rurale și izolate, unde accesibilitatea la punctele de returnare nu respectă standardele internaționale (1 punct de colectare la 1.000 de locuitori). Provincii precum Yukon și Teritoriile de Nord-Vest se confruntă cu provocări geografice unice.

Asemănare:

• Ambele țări au dificultăți în asigurarea unui acces echitabil la punctele de returnare, în special în zonele rurale și izolate.

3. Conștientizarea și implicarea publicului

• România: Nivelul de conștientizare publică despre DRS și beneficiile reciclării este scăzut, iar participarea este afectată de lipsa campaniilor de educare.
• Canada: Deși conștientizarea este mai ridicată, înțelegerea mecanismelor specifice DRS și a beneficiilor acestora variază, în special în provinciile fără sisteme bine stabilite.

Asemănare:

• Ambele țări trebuie să îmbunătățească educația consumatorilor și să promoveze importanța participării la DRS pentru a crește ratele de recuperare.

4. Stimulente financiare insuficiente

• România: Stabilirea unei garanții adecvate pentru a motiva returnările este încă în discuție. O garanție prea mică poate fi insuficientă, iar una prea mare poate întâmpina rezistență.
• Canada: Sumele de garanție/depozitul/ variază între 0,05 CAD și 0,10 CAD în multe provincii, ceea ce adesea nu este suficient pentru a stimula ratele optime de returnare. Studiile sugerează că o garanție mărită, de 0,15–0,20 CAD ar îmbunătăți semnificativ performanța.

Asemănare:

• Ambele țări trebuie să găsească un echilibru adecvat al sumelor de garanție pentru a motiva consumatorii fără a genera nemulțumiri economice.

5. Integrarea cu alte sisteme existente

• România: Integrarea DRS cu sistemele de colectare  separată clasice sau alte sisteme de gestionare a deșeurilor rămâne neclară, ceea ce poate duce la ineficiențe și suprapuneri.
• Canada: DRS și sistemele de colectare  separată clasice sunt complementare, dar adesea nu sunt armonizate. De exemplu, Ontario se bazează în principal pe colectarea la bordură, limitând acoperirea DRS.

Asemănare:

• Ambele țări trebuie să abordeze provocările legate de integrarea DRS cu alte sisteme de gestionare a deșeurilor pentru a maximiza eficiența.

6. Sustenabilitatea financiară și operațională

• România: Modelul financiar pentru DRS este încă în curs de dezvoltare, cu dezbateri privind repartizarea echitabilă a poverii costurilor operaționale.
• Canada: Sustenabilitatea financiară variază în funcție de provincie, unele sisteme bazându-se pe fonduri neutilizate sau taxe suplimentare pentru consumatori. Există dezbateri despre modul în care fondurile ar trebui utilizate pentru îmbunătățirea sistemelor.

Asemănare:

• Ambele țări se confruntă cu provocări în stabilirea unor sisteme financiar sustenabile care să fie echitabile pentru toate părțile implicate.

7. Sfera de aplicare

• România: Sfera DRS, inclusiv tipurile de ambalaje incluse, este încă în curs de definire. Sistemele inițiale ar putea exclude anumite tipuri de ambalaje, limitând ratele de recuperare. De asemenea, se pune întrebarea dacă gestionarea ambalajelor reutilizabile ar putea să fie din punct de vedere operațional complementară actualului sistem de garanție returnare.
• Canada: Provinciile au sfere de aplicare diferite; de exemplu, multe exclud ambalajele pentru lapte sau înlocuitori de lactate, lăsând o parte semnificativă a ambalajelor în afara DRS.

Asemănare:

• Ambele țări trebuie să asigure o includere cuprinzătoare a tipurilor de ambalaje pentru a maximiza ratele de recuperare.

În aceste condiții este poate interesant de evaluat ce recomandări au primit canadienii, prin Raportul "Achieving 90% Recovery of Plastic Beverage Containers", unele dintre ele fiind cu siguranță relevante pentru situația din România.

Obiective principale

1. Creșterea ratei de colectare: Obținerea unei rate de colectare de 90% pentru ambalajele rigide din plastic (PET, HDPE, PP, PS) prin analiza sistemelor existente și propunerea unor soluții eficiente.
2. Susținerea reciclării: Promovarea reciclării acestor ambalaje în noi recipiente pentru băuturi, în conformitate cu principiile economiei circulare.

Starea actuală

• În 2022, rata de recuperare a fost de 65% la nivel național.
  • Sistemele de Garanție-Returnare (DRS): 72% rată de recuperare.
  • Programele de colectare la bordură/kerbside/: 53% rată de recuperare.
• Provocări semnificative în Ontario (1% acoperire prin DRS) și Quebec (14% acoperire prin DRS).
• Aproximativ 35% din ambalaje (77.000 tone) nu sunt recuperate, din care 59% provin din Ontario.

Recomandări prioritare ale Eunomia

1. Extinderea acoperirii DRS/SGR/
   • Implementarea DRS pentru ambalajele non-alcoolice în Ontario și Manitoba.
   • Extinderea sferei de aplicare pentru a include mai multe tipuri de ambalaje (ex. ambalaje din HDPE și PET pentru lapte).
2. Creșterea valorii garanției financiare
   • MAJORAREA NIVELULUI GARANȚIEI FINANCIARE la 0,15–0,20 CAD pentru a motiva consumatorii să returneze ambalajele.
3. Îmbunătățirea accesibilității
   • Crearea mai multor puncte de colectare, cu un obiectiv de 1 punct de colectare la 1.000 de locuitori, în special în zonele rurale și izolate.
4. Conștientizarea consumatorilor
   • Creșterea educației publice privind beneficiile și mecanismele sistemelor DRS, prin campanii de informare și promovare.
5. Armonizarea sistemelor existente
   • Integrarea sistemelor DRS cu programele de colectare la bordură pentru a evita suprapunerile și a maximiza eficiența.

Proiecții privind impactul implementării recomandărilor

• Starea actuală: Rată de recuperare de 65%.
• Extinderea DRS în Ontario, Quebec și Manitoba: Rată estimată de 77%.
• Implementarea tuturor recomandărilor: Rată estimată de 93% (cu o garanție de 0,20 CAD).

Prin adoptarea recomandărilor, Canada poate atinge o rată de recuperare de 90% a ambalajelor din plastic, reducând risipa, susținând economia circulară și contribuind la obiectivul "Zero Plastic Waste".

Aceste măsuri sunt relevante și pentru alte țări, precum România, care implementează sisteme similare, având în vedere provocările și soluțiile comune.

Factori care contribuie la performanța ridicată a recuperării ambalajelor, conform Eunomia:

Pentru a evalua modul în care Canada poate atinge o rată de recuperare de 90% a ambalajelor de băuturi din plastic, au fost analizate factorii-cheie ai sistemelor DRS (Garanție-Returnare) care influențează performanța. Acești factori au fost dezvoltați prin ateliere de lucru cu experți și revizuiri împreună cu Beverage Container Recycling Network of Canada (BCRNC).

Factori analizați

1. Nivelul garanției/depozitului

• Garanția financiară (depozitul) servește ca un stimulent pentru consumatori să returneze ambalajele în locațiile de colectare pentru a-și recupera suma.
• Studii multiple demonstrează că nivelul garanției este un factor esențial pentru creșterea ratelor de returnare.
• Recomandare: Nivelul optim al garanției este de 0,15 CAD pentru a stimula comportamentele dorite.

2. Domeniul de aplicare al programului

• Se referă la tipurile de ambalaje și băuturi incluse în sistemul DRS.
• Un program care acoperă mai multe tipuri de ambalaje și băuturi are șanse mai mari să maximizeze recuperarea materialelor.
• Recomandare: Includerea unui spectru divers de tipuri de băuturi, materiale și dimensiuni de ambalaje.

3. Ținte stabilite prin legislație

• Țintele legislative stabilesc obiective clare pentru sistem, cum ar fi ratele de returnare, reciclare și accesibilitate, și promovează îmbunătățiri continue ale programului.
• Recomandare: Stabilirea unor ținte obligatorii în cadrul programului pentru a motiva operatorii să îmbunătățească alte elemente ale sistemului.

4. Educația consumatorilor

• Lipsa de conștientizare sau de înțelegere a sistemului de către consumatori este o barieră majoră pentru performanță.
• Cercetările arată că educarea consumatorilor poate îmbunătăți semnificativ ratele de recuperare.
• Recomandare: Promovarea educației publice, monitorizarea satisfacției consumatorilor și adaptarea continuă a mesajelor de informare.

• Accesibilitatea și tipurile de puncte de returnare

• Numărul, locația și tipul punctelor de returnare sunt factori importanți pentru crearea unei rețele accesibile.
• Este esențial să se țină cont de distanțele de deplasare, accesibilitatea pentru consumatorii cu sau fără mașină, și timpul necesar pentru a returna ambalajele.
• Practică optimă: 1 punct de returnare pentru fiecare 1.000 de consumatori.

5. Confortul la facilitățile de returnare

• Asigurarea unui proces simplu și eficient pentru consumatori este esențială.
• Dincolo de numărul punctelor de returnare, procesul în sine trebuie să fie proiectat pentru a maximiza ușurința utilizării.
• Practică optimă: Stabilirea și respectarea unor standarde minime de colectare pentru a garanta accesibilitatea și confortul consumatorilor.

6. Infrastructură pentru colectarea ambalajelor consumate "în mișcare"/on the go/

• O parte dintre ambalajele de băuturi sunt consumate în afara locuinței. Crearea infrastructurii pentru captarea acestora poate crește ratele de recuperare.
• Practică optimă: Investiții în infrastructura de colectare din spațiile publice.

7. Infrastructură pentru colectarea comercială și instituțională

• Sistemele DRS care oferă puncte dedicate pentru returnarea în vrac, în special pentru sectorul industrial, comercial și instituțional (ICI), sunt esențiale.
• Acestea sunt relevante pentru locații precum restaurante, hoteluri, școli sau spitale, unde consumul are loc la fața locului.
• Practică optimă: Crearea mai multor puncte de returnare pentru sectorul ICI și susținerea cerințelor de preluare de către distribuitori pentru spațiile cu consum pe loc.

8. Opțiuni pentru rambursarea garanției

• Principalul motiv al consumatorilor pentru participarea la DRS este recuperarea garanției.
• Practică optimă: Oferirea mai multor metode de rambursare, precum numerar, transfer online, e-transfer către un cont bancar, donații sau vouchere pentru magazine.

9. Finanțarea sistemului

• Operarea și administrarea unui DRS implică costuri. Modul în care sunt gestionate taxele și veniturile (din vânzarea materialelor și garanțiile nerevendicate) poate influența stimulentele sistemului.
• Practică optimă: Veniturile din garanțiile nerevendicate și din vânzările de materiale trebuie păstrate de operatorul sistemului pentru a finanța îmbunătățirile.

10. Taxe de manipulare variabile

• Majoritatea sistemelor DRS includ o taxă de manipulare, adică o taxă pe unitate plătită retailerilor sau centrelor de colectare pentru costurile operaționale.
• Practică optimă: Stabilirea acestor taxe în funcție de costurile de manipulare pentru diferite materiale, pentru a crea un sistem mai eficient.

11. Proprietatea asupra punctelor de colectare/depot/

• În rețelele de colectare bazate pe puncte de colectare/depot/, acestea pot fi deținute privat sau de organizația responsabilă cu producătorii (PRO).
• Când depozitele sunt deținute privat, PRO poate influența locația și operatorii prin stabilirea unor standarde.
• Practică optimă: Nu a fost identificată o practică optimă specifică pentru acest factor.

12. Forța sistemului de colectare separată clasic/ la bordură – kerbside/

• Sistemele de colectare la bordură și cele DRS sunt programe complementare care, dacă sunt proiectate cu atenție, contribuie la gestionarea durabilă a materialelor.
• Practică optimă: Nu a fost identificată o practică specifică, deoarece acest factor nu este controlat direct de operatorul DRS.

13. Demografia și comportamentul consumatorilor

• Înțelegerea motivațiilor și comportamentelor diferitelor segmente de consumatori (după vârstă, venit sau gen) este esențială pentru a identifica factorii care influențează participarea.
• Practică optimă: Nu a fost identificată o practică specifică, deoarece acest factor nu este direct controlabil de operatorul sistemului.

Implementarea acestor recomandări poate crește semnificativ performanța și eficiența sistemelor DRS, contribuind la atingerea obiectivelor de sustenabilitate.