Directiva (UE) 2024/825 a Parlamentului European și a Consiliului, adoptată la 28 februarie 2024, a fost elaborată în contextul promovării tranziției ecologice și a necesității de a împuternici consumatorii printr-o protecție sporită împotriva practicilor comerciale neloiale și prin furnizarea de informații mai clare.

Contextul adoptării:

- **Tranziția ecologică:** Uniunea Europeană și-a stabilit obiective ambițioase pentru a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Pentru a atinge aceste obiective, este esențial ca consumatorii să fie informați corect și să fie protejați împotriva practicilor de *greenwashing* (ecologizare falsă) și a altor practici înșelătoare.

- **Necesitatea de informare transparentă:** Consumatorii au dreptul de a primi informații clare și veridice despre caracteristicile de durabilitate ale produselor, permițându-le să facă alegeri informate care să sprijine sustenabilitatea.

Obiectivele principale ale directivei:

1. **Îmbunătățirea protecției consumatorilor:** Extinderea listei de practici comerciale considerate neloiale pentru a include afirmațiile ecologice nefondate și etichetele de sustenabilitate necertificate.

2. **Creșterea transparenței:** Obligarea comercianților să furnizeze informații clare despre durabilitatea și reparabilitatea produselor, inclusiv disponibilitatea actualizărilor de software și durata de viață a produselor.

3. **Combaterea *greenwashing-ului*:** Interzicerea afirmațiilor vagi sau generale despre performanța de mediu a unui produs, cum ar fi "eco-friendly" sau "sustenabil", fără dovezi clare și verificabile.

Prin aceste măsuri, Directiva (UE) 2024/825 urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și să contribuie la obiectivele de sustenabilitate ale Uniunii Europene.

Specific, Directiva (UE) 2024/825 stabilește mai multe cerințe clare pentru mediul de afaceri, menite să combată practicile de greenwashing și să ofere consumatorilor informații transparente. Iată câteva dintre cele mai importante obligații pentru companii:

1. Interzicerea afirmațiilor ecologice nefondate

🔹 Exemplu: O firmă care vinde haine nu mai poate eticheta un produs drept „eco-friendly” fără a furniza dovezi concrete despre impactul său asupra mediului.

Noua cerință: Companiile trebuie să ofere dovezi verificabile pentru orice afirmație ecologică, inclusiv studii științifice, certificări oficiale sau metode recunoscute de calcul.

2. Reguli stricte pentru etichetele ecologice

🔹 Exemplu: O companie nu mai poate folosi un simbol „certificat verde” creat intern, fără o validare externă.

Noua cerință: Etichetele de sustenabilitate trebuie să fie bazate pe standarde verificate independent, aprobate de autorități sau organisme de certificare.

3. Interzicerea informațiilor înșelătoare despre durabilitate

🔹 Exemplu: Un producător de electrocasnice nu mai poate afirma că un frigider are „o durată de viață extinsă” fără a preciza exact perioada și condițiile de utilizare.

Noua cerință: Companiile trebuie să ofere date clare și cuantificabile despre durabilitatea produselor, inclusiv garanții reale și piese de schimb disponibile.

4. Transparență privind actualizările de software și impactul acestora

🔹 Exemplu: Un producător de telefoane nu poate forța consumatorii să facă actualizări software care încetinesc intenționat dispozitivul.

Noua cerință: Este obligatoriu să se informeze consumatorii despre impactul actualizărilor de software asupra performanței produselor.

5. Limitarea practicilor de „obsolescență programată”

🔹 Exemplu: O firmă care produce imprimante nu mai poate introduce sisteme ascunse care fac ca dispozitivul să se strice după un anumit număr de utilizări.

Noua cerință: Companiile trebuie să asigure compatibilitatea pieselor de schimb și a consumabilelor pentru o perioadă clar definită.

6. Claritate privind compensarea emisiilor de carbon

🔹 Exemplu: Un producător de cosmetice care afirmă că este „neutru din punct de vedere al carbonului” trebuie să explice clar cum își compensează emisiile (ex. prin proiecte verificate de reîmpădurire).

Noua cerință: Afirmațiile despre neutralitatea climatică trebuie să fie susținute cu date transparente și metode recunoscute.

Concluzie

🔹 Directiva (UE) 2024/825 impune companiilor mai multă responsabilitate și transparență în comunicarea despre sustenabilitate.
🔹 Obiectivul este protejarea consumatorilor și promovarea unui consum informat și sustenabil.
🔹 Încălcarea acestor reguli poate duce la amenzi mari și interdicții pe piață.

PS – Un caz semnificativ referitor la comunicarea amprentei de carbon:

La 20 februarie 2025, Bundesgerichtshof (BGH) a confirmat decizia Umweltbundesamt (UBA) de a interzice unui operator german de autobuze interurbane să promoveze serviciile sale drept cele mai ecologice mijloace de transport, considerând aceste afirmații drept greenwashing. Cazul este o etapa importanta in constructia unei jurisprudente importante in materie de greenwashing.

Contextul cazului:

• O autoritate belgiană a solicitat UBA să intervină împotriva afirmațiilor înșelătoare ale companiei germane, care susținea că autobuzele sale sunt cele mai prietenoase cu mediul.
• În ianuarie 2023, UBA a interzis companiei să utilizeze astfel de afirmații în Belgia, considerându-le înșelătoare.
• Compania a contestat decizia, dar atât instanța regională din Dessau-Roßlau, cât și BGH au menținut interdicția.

Importanța deciziei:

• BGH a clarificat aspecte fundamentale privind protecția consumatorilor în context transfrontalier, consolidând rolul autorităților naționale în combaterea greenwashing-ului.
• Decizia subliniază necesitatea ca afirmațiile de mediu ale companiilor să fie precise și verificabile, prevenind inducerea în eroare a consumatorilor.

Această hotărâre servește drept precedent pentru viitoarele cazuri de publicitate ecologică înșelătoare, evidențiind angajamentul autorităților germane de a asigura transparența și corectitudinea în comunicările comerciale legate de sustenabilitate.