Raportul „Unveiling the European plastic value chain” al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene oferă o imagine completă a fluxurilor de materiale plastice din UE-27 în 2022 și a impactului lor asupra mediului. Studiul a combinat analiza fluxurilor de materiale (Material Flow Analysis – MFA) cu evaluarea ciclului de viață (Life Cycle Assessment – LCA) pentru a acoperi întreaga lanț valoric: producție, consum, gestionarea deșeurilor, pierderi în mediu și reciclare.

Rezultate principale:

• Producția internă de materiale plastice a fost de 57,9 milioane tone, din care doar 1,1% au fost bioplastice. Sectorul ambalajelor domină consumul (33,9% din total), urmat de construcții și transport.
• Consumul total a ajuns la 62,8 milioane tone, diferența față de producție provenind din importuri, în special de produse textile și de ambalaj.
• 36,6 milioane tone de deșeuri au fost colectate corespunzător (86% din totalul generat), dar 6,6 milioane tone (11,4% din producție) au fost pierdute sau gestionate necorespunzător, ajungând în mediu sub formă de macro- și microplastice.
• Rata medie de reciclare la sfârșitul ciclului de viață a fost de 19,6%, dominată de reciclarea mecanică; reciclarea chimică a avut un rol marginal. Incinerarea și depozitarea la groapă rămân opțiunile principale de tratare.
• LCA a estimat 252 milioane tone CO₂ echivalent emise pe parcursul ciclului de viață, cu 79% din impactul asupra schimbărilor climatice provenind din etapele de producție și fabricare. Sectorul ambalajelor este responsabil pentru circa 29% din aceste emisii.

Raportul subliniază necesitatea îmbunătățirii colectării și calității datelor, armonizării metodologiilor și creării unor cadre de monitorizare robuste pentru a evalua atingerea țintelor de reciclare ale UE.

Sunt evidențiate potențiale direcții de acțiune: creșterea utilizării de materiale reciclate în produse noi, dezvoltarea infrastructurii pentru colectare separată (inclusiv pentru sectoare subacoperite, ca textilele), extinderea reciclării chimice acolo unde este viabilă și stimularea producției și utilizării bioplasticelor durabile.

Pe baza raportului JRC despre fluxurile de materiale plastice în UE-27 (2022), implicațiile pentru politicile europene sunt multiple și ating atât obiectivele de economie circulară, cât și țintele climatice. Iată o sinteză:

1. Nevoia de accelerare a tranziției către economia circulară

• Rata de reciclare efectivă la nivel UE (19,6%) este mult sub țintele stabilite în Pachetul pentru economia circulară și în Directiva privind deșeurile de ambalaje.
• Politicile trebuie să stimuleze nu doar colectarea, ci și utilizarea materialului reciclat în produse noi, cu ținte obligatorii pe sectoare (similar cerințelor pentru PET reciclat în sticlele de băuturi).
• Este necesară extinderea sistemelor de colectare separată și pentru fluxuri subacoperite (de ex. textile), inclusiv prin aplicarea Directivei privind deșeurile textile din 2025.

2. Combaterea pierderilor și a gestionării defectuoase a deșeurilor

• Pierderile și gestionarea necorespunzătoare (6,6 Mt/an) subminează eforturile de reducere a poluării cu plastic.
• Sunt necesare standarde minime de gestionare a deșeurilor la nivelul întregii UE și controale sporite asupra exporturilor, pentru a evita transferul poluării către țări cu infrastructură insuficientă.
• Politicile europene pot introduce indicatori de performanță privind pierderile pe întreg ciclul de viață, nu doar la sfârșitul acestuia.

3. Integrarea obiectivelor climatice în gestionarea plasticului

• 79% din emisiile aferente plasticului provin din producția și fabricarea polimerilor, ceea ce arată că prevenirea și reutilizarea au un impact climatic mult mai mare decât doar reciclarea.
• Politicile climatice (inclusiv ETS extins la industrie) ar putea include producția de plastic virgin și încuraja tranziția către surse cu emisii reduse.
• Extinderea analizei ciclului de viață în legislație (ex. în achiziții publice verzi) ar permite selecția produselor cu impact total mai mic, nu doar reciclabile.

4. Sprijin pentru bioplastice și reciclarea chimică, dar cu atenție

• Bioplasticele reprezintă doar 1,1% din producția UE – e nevoie de stimulente pentru producție și utilizare, dar și de criterii stricte privind proveniența materiei prime și performanța la sfârșitul vieții (biodegradabilitate reală).
• Reciclarea chimică are un rol marginal azi, dar poate contribui la recuperarea polimerilor dificil de reciclat mecanic. Politicile trebuie să stabilească criterii de eficiență și trasabilitate înainte de a o integra în țintele oficiale de reciclare.

5. Colectare și monitorizare îmbunătățite

• Raportul subliniază lipsa de date armonizate și detaliate pe țări și sectoare, ceea ce îngreunează evaluarea progresului.
• Este necesară o platformă europeană unică de raportare a fluxurilor de plastic (similară EU ETS pentru emisii), cu indicatori pe polimer, sector și tip de produs.