Documentul „Innovative Werkzeuge für das Umwelt- und Nachhaltigkeitsmanagement in der Wertschöpfungskette” (TEXTE 74/2025) sintetizează rezultatele a șapte studii de caz pe industrii-cheie din Germania, vizând riscurile de mediu și drepturile omului în lanțurile internaționale de aprovizionare.

Raportul final și de sinteză rezumă concluziile generale ale unei investigații privind impactul asupra mediului în lanțurile de aprovizionare ale unor sectoare germane selectate: industria auto, ingineria mecanică, industria electronică, industria chimico-farmaceutică, industria de prelucrare a alimentelor, sectorul construcțiilor și industria de producție și prelucrare a metalelor.

Devine clar că impactul negativ asupra mediului apare în mare parte la nivelurile inferioare ale lanțului de aprovizionare. Cu toate acestea, companiile pot valorifica, de asemenea, un potențial semnificativ de îmbunătățire prin intermediul furnizorilor direcți. Raportul se bazează pe șapte studii care oferă informații detaliate despre lanțurile de aprovizionare ale sectoarelor respective și sprijină companiile în identificarea și evaluarea impactului asupra mediului.

Să fie oare acesta începutul unui efort de reorientare a marilor lanțuri de aprovizionare pentru Germania și respectiv Uniunea Europeană, adică un efort de decuplare de exemplu de China susținut pe ușa din dos prin politici de mediu mai aspre?

Studiile sectoriale oferă o imagine de ansamblu asupra riscurilor pentru impacturi negative asupra mediului în etapele individuale ale lanțului valoric internațional din amonte al sectorului german respectiv analizat și descriu exemple de impacturi negative reale. Acestea analizează riscurile impacturilor negative asupra mediului asociate cu anumite materii prime și produse intermediare și utilizează exemple de țări pentru a arăta posibilele legături dintre impacturile (potențiale) negative asupra mediului și asupra drepturilor omului.

Acestea sunt destinate să sprijine companiile în analiza impacturilor asupra mediului de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare și să consolideze luarea în considerare integrativă a riscurilor asupra mediului și a drepturilor omului. Analiza comparativă a celor șapte studii sectoriale arată, printre altele, că impacturile (potențiale) negative asupra mediului sunt de obicei de câteva ori mai mari la nivelurile inferioare ale lanțului de aprovizionare decât la nivelul furnizorilor direcți.

Cu toate acestea, în funcție de aspectul de mediu, impacturi (potențiale) semnificative asupra mediului apar și la nivelul furnizorilor direcți (în special emisii de gaze cu efect de seră și poluanți atmosferici). Raportul de sinteză identifică, de asemenea, puncte comune între sectoarele analizate în ceea ce privește contribuția lor la riscurile legate de deficitul de apă și legăturile dintre impactul negativ asupra mediului și mixul energetic național din țările producătoare importante. De asemenea, descrie paralele între impactul asupra mediului și drepturile omului specifice produselor de bază și potențialul utilizării abordărilor economiei circulare pentru a evita impactul negativ asupra mediului.

Pe baza constatărilor generale, sunt evidențiate opțiunile de acțiune selectate pentru companiile individuale, despre care se așteaptă să aibă un efect de pârghie deosebit de mare. Din cauza obstacolelor practice care pot limita capacitatea companiilor individuale de a acționa, în special la nivelurile inferioare ale lanțului de aprovizionare, raportul formulează, de asemenea, recomandări de acțiune inter-companii. Acestea se adresează, printre altele, asociațiilor industriale, băncilor și companiilor de asigurări, instituțiilor publice și inițiativelor părților interesate.

Iată o sinteză a principalelor studii de caz și concluzii:

🔍 Studii de caz – Sectoare analizate

1. Automobil
2. Mașini și echipamente (Maschinenbau)
3. Electronică
4. Industria chimico-farmaceutică
5. Industria alimentară
6. Construcții (Bausektor)
7. Industria metalelor (producție și prelucrare)

📌 Concluzii generale din sinteză

1. Cele mai mari impacturi de mediu apar în etapele inferioare ale lanțului de aprovizionare

• Deși contribuția economică a acestor etape este scăzută, ele implică:
  • consum ridicat de apă,
  • generare de deșeuri,
  • utilizare intensă de terenuri.

2. Furnizorii direcți (Tier 1) au impact semnificativ asupra emisiilor GES și a poluanților atmosferici

• Emisiile de gaze cu efect de seră pot fi reduse prin:
  • eficiență energetică,
  • surse regenerabile,
  • colaborări între clienți, bănci și autorități.

3. Riscuri legate de apă în regiunile de producție

• Regiuni precum Turcia, China, India – implică riscuri ecologice, economice și umanitare.
• Soluții posibile:
  • inițiative de Water Stewardship,
  • investiții colective în tehnologii eficiente.

4. Eficiență energetică și tranziția energetică pot reduce semnificativ impactul ecologic

• Exemplu: companiile germane influențează semnificativ cererea de electricitate în Polonia și Cehia, unde mixul energetic e dominat de cărbune.
• Trecerea la energie regenerabilă poate reduce:
  • GES,
  • poluarea aerului,
  • consumul de apă,
  • deșeurile miniere.

5. Economia circulară și tehnologiile curate pot reduce impactul metalelor

• Industriile analizate folosesc mult aluminiu, oțel, cupru, zinc.
• Soluții:
  • creșterea utilizării materiilor prime secundare (reciclare),
  • tehnologii de producție cu emisii scăzute,
  • cooperare între industrii și reciclatori.

6. Riscurile specifice ale materiilor prime sunt comune mai multor industrii

• Inclusiv: palmier, cacao, soia, cauciuc natural, fibre naturale – afectează biodiversitatea și clima.
• Măsuri propuse:
  • design de produs orientat pe eficiența materiilor prime,
  • proiecte locale pentru reducerea impactului ecologic și social,
  • colaborări transsectoriale pentru implementarea de standarde și certificări.

7. Legătura între riscurile de mediu și drepturile omului trebuie tratată integrat

• Exemple:
  • Eisenerz în Brazilia – afectează accesul la apă și securitatea alimentară.
  • Cupru în Peru – contaminare cu metale grele, risc pentru sănătatea copiilor.
• Necesitate: utilizarea de instrumente (ex. ENCORE, MVO Risk Check) pentru evaluarea simultană a riscurilor de mediu și sociale.

Iată de exemplu că 🧾 evaluarea industriei auto evidențiază următoarele puncte cheie:

• 🔍 Impactul asupra mediului în lanțurile de aprovizionare: Industria auto se confruntă cu riscuri semnificative de mediu, în special la nivelurile mai profunde ale lanțului de aprovizionare (nivelul 2-n). Acestea includ generarea ridicată de deșeuri, utilizarea terenurilor și consumul de apă. Furnizorii direcți (nivelul 1) contribuie în mod notabil la emisiile de gaze cu efect de seră și la poluanții atmosferici, reprezentând aproximativ un sfert din totalul emisiilor.
• 🌍 Materii prime: Materiile prime cheie, precum aluminiul (din bauxită), oțelul (din minereu de fier) ​​și cuprul, sunt esențiale pentru industrie. Extracția lor este asociată cu poluarea aerului, contaminarea apei și volume mari de deș De exemplu, extracția minereului de fier din Brazilia a dus la deficitul de apă și la degradarea solului, afectând comunitățile locale și drepturile omului.
• ♻️Eficiența energetică: Lanțul de aprovizionare al industriei operează adesea în țări cu o dependență ridicată de cărbune în mixul lor energetic, cum ar fi Polonia și Republica Cehă. Măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice și trecerea la surse de energie regenerabilă pot reduce semnificativ impactul asupra mediului.
• Riscurile legate de deficitul de apă: Consumul de apă în lanțurile de aprovizionare are loc adesea în regiuni cu riscuri ridicate legate de deficitul de apă, cum ar fi Turcia. Inițiativele de colaborare precum Water Stewardship pot ajuta la atenuarea acestor riscuri.
• Economia circulară: Promovarea reciclării și a utilizării materiilor prime secundare poate reduce dependența de resursele primare și poate minimiza impactul asupra mediului.
• Integrarea drepturilor omului: Riscurile de mediu din lanțul de aprovizionare din industria auto sunt strâns legate de problemele legate de drepturile omului, cum ar fi accesul la apă curată și sănătatea. De exemplu, activitățile miniere din Brazilia și Peru au dus la contaminarea apei și la pericole pentru sănătatea populațiilor locale.

Raportul subliniază necesitatea unor abordări integrative, inclusiv colaborarea cu părțile interesate, adoptarea practicilor economiei circulare și măsuri specifice pentru a aborda riscurile legate de mediu și drepturile omului.

Iata de asemenea o evaluare extinsă a industriei alimentare, relevantă și pentru România, așa cum reiese din studiul de sinteză (TEXTE 74/2025), cu accent pe riscurile de mediu în lanțul de aprovizionare, riscuri pentru drepturile omului, materii prime critice și recomandări strategice pentru companii și factori de decizie.

🧾 INDUSTRIA ALIMENTARĂ – Evaluare extinsă

🔍 1. Context general și relevanță economică

• Industria alimentară are o valoare economică ridicată în Germania.
• Este puternic internaționalizată, cu lanțuri de aprovizionare extinse în Africa, Asia și America Latină.
• Lucrează masiv cu materii prime agricole, ceea ce o face expusă atât riscurilor ecologice cât și celor legate de drepturile omului.

♻️ 2. Riscuri și impacturi de mediu în lanțul de aprovizionare

a. Etapele critice ale lanțului

• Impacturile majore se regăsesc în etapele anterioare ale lanțului (tier 2-n), adică la cultivarea și procesarea materiilor prime agricole.
• Furnizorii direcți (tier 1) au rol mai mic în impacturile globale asupra mediului.

b. Principalele riscuri de mediu identificate

c. Țări cu riscuri deosebite

• Brazilia, Indonezia, Ghana, Coasta de Fildeș, India
• Acestea combină riscuri climatice, de biodiversitate și deficiențe de guvernanță.

🌍 3. Riscuri pentru drepturile omului (conexiuni cu probleme de mediu)

⚠️ Exemple specifice: defrișările pentru ulei de palmier în Indonezia afectează comunitățile indigene și biodiversitatea, în timp ce monoculturile de cacao în Africa de Vest sunt asociate cu munca infantilă.

🧪 4. Materii prime cu impact ridicat în industria alimentară

• Cacao – defrișări în Africa de Vest, muncă infantilă, biodiversitate în pericol
• Palmier (ulei de palmier și palmier de sâmburi) – pierderi forestiere, specii amenințate, conflicte sociale
• Soia – utilizare intensivă a terenurilor și apei, legată de hrana animalelor
• Zahăr, cafea, banane – problematici sociale și ecologice recurente

🎯 5. Recomandări strategice pentru reducerea riscurilor

🔧 Pentru companii:

1. Analiză riscuri extinsă până la nivelul materiilor prime, nu doar furnizori direcți.
2. Colaborări locale cu fermieri pentru:
   • reducerea pesticide/pericole ecologice,
   • instruire privind practicile agroecologice.
3. Parteneriate cu inițiative de certificare (ex: RSPO pentru palmier, Rainforest Alliance pentru cacao).
4. Design de produs responsabil – reducerea dependenței de materii prime problematice.

🤝 La nivel colectiv:

• Alianțe intersectoriale pentru cerere comună de materii prime sustenabile.
• Sprijinirea tranziției la agricultură regenerativă în țările de origine.
• Lobby pentru politici comerciale și climatice coerente în UE și la nivel global.

📊 6. Instrumente și inițiative relevante

• Forum Nachhaltiges Palmöl (FONAP) – sustenabilitate în lanțul palmierului
• Roundtable on Sustainable Palm Oil (RSPO)
• ENCORE Tool – pentru analiza riscurilor naturale
• CSR Risk Check – integrare riscuri mediu + drepturi omului

✅ 7. Concluzie

Industria alimentară joacă un rol-cheie în impactul ecologic global al Germaniei, iar lanțurile sale de aprovizionare implică riscuri profunde, sistemice și transfrontaliere. O abordare sistematică, colaborativă și bazată pe dovezi este esențială pentru reducerea acestor riscuri.

🎯 Recomandări-cheie generale

• Firme individuale: să vizeze eficiența energetică, schimbări de design, selectarea responsabilă a furnizorilor.
• La nivel colectiv: alianțe industriale, standarde comune, presiune colectivă asupra lanțurilor inferioare.
• Actorii instituționali (bănci, asigurări, guvern): să creeze stimulente pentru comportament sustenabil în lanțurile de aprovizionare.