Criza economică - un motiv pentru a renunţa la protecţia mediului?

Scris de Cătălina Dragu

Comenzi tot mai puţine, restructurări masive şi neaşteptate, vânzări de companii negociate pe muchie de cuţit şi prăbuşirile spectaculoase ale unor multinaţionale aparent profitabile sunt doar câteva dintre efectele devastatoare ale recesiunii, la nivel global. La această criză financiară putem adaugă criza politica din multe state ale lumii, precum şi criza de mediu, alarmantă atât pentru agenţi economici importanţi, cât şi pentru generaţiile viitoare.

Efectele industriei atât de devastatoare pentru mediul înconjurător sunt deja pe lista priorităţilor marilor companii din întreaga lume. Aceste companii trebuie să-şi asume şi rolul de a educa societatea şi de a o învăţa că a avea grijă de natură este o reală necesitate în zilele noastre.

Cele mai mari puteri economice ale lumii, printre care SUA şi China, au recunoscut deja faptul că, pe termen mediu şi lung, economiile naţionale trebuie să se orienteze către tehnologii verzi pentru a rămâne competitive. În acest sens, China deja a stabilit un set ambiţios de obiective pentru producerea şi exploatarea surselor de energie eco-friendly, iar SUA investeşte peste 150 de miliarde de dolari în extinderea reţelelor de energie alternativă. Dar state ca Australia, Canada şi Rusia  încă ezită să formuleze un răspuns pozitiv privind noile tendinţe globale.

În România există deja companii mari care au făcut paşi rapizi în domeniul managementului mediului. Astfel Petrom, firmă petrolieră care, în fond, este un alimentator activ al poluării, încearcă să reducă efectele produse de arderea combustibililor, iar Orange oferă gratuit biciclete angajaţilor, pentru deplasarea de la şi spre serviciu.

Legătura dintre dezvoltarea economică durabilă şi protecţia mediului evidenţiată încă de la începutul anilor ‘90 este unanim acceptatã la ora actuală prin implementarea sistemului de management al calităţii produselor în corelaţie cu sistemul managementului de mediu de către marile companii comerciale. Cele mai renumite firme internaţionale au promovat proceduri noi, moderne în domeniul atestarii şi verificării gradului de protecţie a mediului prin apelarea la cele mai avansate cunoştinţe tehnico-ştiinţifice.

Cele mai mari firme din lume cauzează daune mediului înconjurător de 2,2 trilioane de dolari. Cele mai dăunatoare sectoare sunt cele furnizoare de utilităţi care genereaza costuri de mediu de 400 de miliarde de dolari. Cantităţile mari de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră, blamate pentru încălzirea globală, deşeurile nucleare, ploile acide şi precursorii de smog, precum şi poluarea cu metale a apelor sunt principalele cauze ce duc la degradarea mediului înconjurător.

După utilităţi, cele două sectoare cu impactul cel mai mare sunt „materiile de bază" (mineritul, industria forestieră şi companiile chimice) şi bunurile de larg consum (automobile, alimente, băuturi, jucării) cu costuri de aproximativ 300 de miliarde de dolari fiecare.

Sectoarele cu cele mai mici costuri de mediu (câte 25 de miliarde de dolari) sunt telecomunicaţiile, sănătatea, serviciile tehnologice şi financiare.

Instrumentele managementului de mediu

Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) a fost adoptată în 1996 şi a trebuit să fie transpusă în legislaţia naţională a statelor membre până la 30 octombrie 1999.

În România cerinţele specifice privind abordarea integrată sunt transpuse în totalitate prin OUG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea nr. 645/2002. Au fost instruiţi 220 de angajaţi ai autorităţilor de mediu şi 200 de  reprezentanţi din partea acţionarilor. Ramboll Romania a implementat proiectul în cooperare cu Ramboll Danmark A/S, ca lider al consorţiului şi cu Project Management Ltd. (Irlanda) şi PM International Services Grup SRL.

Scopul directivei este de a realiza prevenirea şi controlul integrat al poluării provenite dintr-o serie de activităţi industriale şi din agricultură ( producţia de metale, minerale, chimicale, hârtie, textile, piele, produse alimentare, uleiuri). Directiva stabileşte măsuri destinate prevenirii sau reducerii emisiilor în aer, apă sau sol, care provin din activităţile menţionate, inclusiv măsuri referitoare la deşeuri.

Prevenirea şi controlul integrat al poluării are la bază sistemul autorizaţiei pentru instalaţiile noi. Statele membre trebuie să se asigure că autorizaţia include valorile limită de emisie bazate pe cele mai performante tehnici disponibile. Acordarea autorizaţiilor poate ţine cont de caracteristicile tehnice ale instalaţiei, de localizarea geografică şi de condiţiile locale de mediu. În general, obligaţia de a elibera autorizaţii este delegată autorităţilor locale sau regionale.

Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca autorităţile competente să garanteze că instalaţiile sunt exploatate astfel încât:

-să fie luate măsurile adecvate de prevenire a poluării, în special prin punerea în aplicare a celor mai performante tehnici disponibile;
-să nu se provoace un nivel considerabil de poluare;
-dacă se produc deşeuri acestea trebuie recuperate sau dacă acest lucru este imposibil, eliminate;
-energia să fie utilizată eficient;
-să se ia măsurile necesare pentru a preveni accidentele şi pentru a se limita consecinţele acestora;
-să se ia măsurile necesare pentru restabilirea unei condiţii satisfăcătoare a amplasamentului unde a funcţionat instalaţia.

În cazul în care un standard de calitate a mediului implică cerinţe mai stricte decât cele care pot fi îndeplinite prin utilizarea celor mai performante tehnici disponibile, autorizaţia va prevede măsuri suplimentare specifice, fără a se aduce atingere altor măsuri care pot fi luate pentru a se respecta standardele de calitate a mediului.

Statele membre trebuie să revizuiască periodic şi să actualizeze condiţiile de autorizare.

Comisia Europeană a analizat în detaliu calitatea autorizaţiilor emise până în prezent şi a concluzionat că principiile Directivei IPPC, în special abordarea „celei mai performante tehnici disponibile”, rămân ca bază pentru modificările legislative referitoare la emisiile industriale.

Managementul prudent la resurselor naturale şi utilizarea eficientă a energiei sunt două dintre cerinţele majore ale Directivei IPPC. De aceea, eficienţa cu care energia va fi şi poate fi

generată acum are un rol din ce în ce mai important ca indicator al impactului de mediu dat de proces. Eficienţa nu este importantă doar ca indicator al tratării adecvate al resurselor naturale de combustibil, este de asemenea un indicator al emisiilor emanate prin producerea unei unităţi de energie, emisiile precum aşa numitele gaze relevante pentru clima. O cale de atingere a acestui obiectiv este de a optimiza utilizarea energiei şi eficienţa procesului de generare a energiei. Optimizarea eficienţei specifice depinde de o varietate de factori, incluzând natura şi calitatea combustibilului, tipul sistemului de ardere, temperaturie de operare a turbinei pe gaz şi/sau a turbinei pe aburi, condiţiile climatului local, tipul de sistem de răcire utilizat.

Pentru instalaţiile IPPC, un Sistem de Management al Mediului (EMS) este un instrument pe care oparatorii îl pot folosi pentru a aborda rezultatele proiectării, construcţiei, întreţinerii, exploatării şi scoaterii din exploatare pe o cale sistematică şi demonstrabilă.

Totuşi, mai trebuie să se facă progrese şi eforturi pentru a se atinge scopul pe termen lung, acela al sustenabilităţii. Până acum, legislaţia şi controlul efectuat de către autorităţile de mediu s-au concentrat, în special, asupra emisiilor în atmosferă şi în apă.

Nu doar autorităţile, ci şi industriile însele, investitorii, clienţii, publicul general, inclusiv grupurile politice, ONG-urile din sfera protecţiei mediului şi mass-media participă ca factori activi, solicitând ca instalaţiile să-şi reducă impactul asupra mediului înconjurător.

Sukhdev, economist şi consultant special ONU, a avertizat deja că pe la mijlocul acestui secol economia globală va înregistra un declin de 7% dacă nu se stopează degradarea mediului înconjurător.

Demersuri pentru normalizarea unor standarde comerciale cât mai puţin poluante au fost deja făcute şi este de asteptat ca ţările încă reticente să dovedească o atitudine proactivă în vederea îndeplinirii acestor obiective.