Autovehiculele creează probleme atât prin noxe cât şi prin zgomot

Scris de Infomediu

Maria Constantin
Florin Bărbuţă

Transportul rutier reprezintă mai mult de o cincime din emisiile de gaze cu efect de seră, în ţările membre ale Agenţiei Europene de Mediu. De asemenea, acesta este responsabil de o mare parte a poluării aerului în mediul urban, precum şi de poluarea fonică. Românii sunt mari amatori de maşini poluatoare, majoritatea preferând autovehicule la mâna a doua, produse după anul 2000. Creşterea populaţiei lumii aduce cu ea şi creşterea numărului de autoturisme.

Parcul auto de vehicule se va dubla la 1,7 miliarde de autoturisme în 2035, cele mai multe maşini fiind vândute în ţările din afara Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), până în 2020, potrivit analizei World Energy Outlook 2011. Aceasta arată că, în 2010, în Statele Unite erau 700 de maşini la mia de locuitori, în timp ce în 2035 vor fi aproape 750.

Voluntariatul de mediu şi rădăcinile acestuia

Maria Constantin

Florin Bărbuţă

De-a lungul timpului, voluntariatul în domeniul protecţiei mediului a atras atenţia. Multe ONG-uri au avut iniţiative care s-au făcut cunoscute la nivel internaţional. Mai mult, cunoscute vedete internaţionale s-au implicat şi se implică în diferite astfel de activităţi. Astăzi şi România se poate mândri cu astfel de acţiuni în care sunt implicaţi foarte mulţi iubitori ai mediului, printre care şi persoane publice ce pot fi date ca exemplu.

 

Voluntarii de astăzi îşi au rădăcinile în programele de supraveghere a mediului în care cetăţenii au devenit avocaţi ai propriilor lor ecosisteme. Ideea ca cetăţenii să se unească pentru protecţia mediului poate fi urmărită, cu secole în urmă, în tradiţia engleză de a angaja un paznic la râu, care era însărcinat, de către englezi, să vegheze şi să păzească bunăstarea apei, potrivit datelor Journal of the North American Benthological Society. În Statele Unite, cel mai vechi exemplu de voluntariat în monitorizarea mediului a fost probabil utilizarea de observatori de către Serviciul Naţional de Meteorologie pentru înregistrarea precipitaţiilor la sfârşitul secolului al XIX-lea. Mai târziu, în 1922, un grup de pescari a format Liga Americii Izaak Walton. Primul efort, şi succes totodată, a fost desemnarea Refugiului Peştilor Sălbatici din Mississippi din 1924. Doi ani mai târziu, Liga a avut prima realizare, un studiu în care se indicau problemele de calitate a apei şi de poluare în Statele Unite care a avut un impact pozitiv. La scară naţională, eforturile de monitorizare ale Ligii îşi au originea într-o iniţiativă de voluntariat începută de Malcom King, un membru al boardului. El a vrut să promoveze ideea de predare voluntarilor, în propriile lor comunităţi. Viziunea lui King a devenit realitate şi, în 1969, a fost fondat programul „Salvaţi Izvoarele Noastre”. Scopul a fost ca cetăţenii să adopte bazinele hidrografice din Maryland şi să fie responsabili pentru protejarea şi restaurarea căilor navigabile.

Criza economică - un motiv pentru a renunţa la protecţia mediului?

Scris de Cătălina Dragu

Comenzi tot mai puţine, restructurări masive şi neaşteptate, vânzări de companii negociate pe muchie de cuţit şi prăbuşirile spectaculoase ale unor multinaţionale aparent profitabile sunt doar câteva dintre efectele devastatoare ale recesiunii, la nivel global. La această criză financiară putem adaugă criza politica din multe state ale lumii, precum şi criza de mediu, alarmantă atât pentru agenţi economici importanţi, cât şi pentru generaţiile viitoare.

Efectele industriei atât de devastatoare pentru mediul înconjurător sunt deja pe lista priorităţilor marilor companii din întreaga lume. Aceste companii trebuie să-şi asume şi rolul de a educa societatea şi de a o învăţa că a avea grijă de natură este o reală necesitate în zilele noastre.

Cele mai mari puteri economice ale lumii, printre care SUA şi China, au recunoscut deja faptul că, pe termen mediu şi lung, economiile naţionale trebuie să se orienteze către tehnologii verzi pentru a rămâne competitive. În acest sens, China deja a stabilit un set ambiţios de obiective pentru producerea şi exploatarea surselor de energie eco-friendly, iar SUA investeşte peste 150 de miliarde de dolari în extinderea reţelelor de energie alternativă. Dar state ca Australia, Canada şi Rusia  încă ezită să formuleze un răspuns pozitiv privind noile tendinţe globale.

Criza apei potabile

Scris de Cătălina Dragu

Pe suprafaţa Pământului apa se găseşte în proporţie de 70%, dintre care doar 2,5% apă dulce, restul fiind apă sărată sau de natură oceanică. Pământul are o ofertă limitată de apă dulce, stocată în acvifere, în apele de suprafaţă şi în atmosferă. Uneori, oceanele sunt confundate cu apă disponibilă, dar cantitatea de energie necesară pentru a transforma apa sărată în apă potabilă este prohibitivă în epoca în care trăim, explicând de ce, în intreaga lume, doar o fracţiune foarte mică de alimentare cu apă provine de la desalinizare.

Apa reprezintă 60% din organismul uman şi această configuraţie trebuie menţinută ca atare, pentru sănătatea noastră. Din nefericire aproximativ 1 miliard de persoane nu au acces la apă potabilă, iar 2 miliarde nu au instalaţiile sanitare de bază. Consumul de apă s-a mărit de şase ori în ultimul secol şi se va dubla până în anul 2050. Deja există ţări care şi-au terminat rezervele de apă dulce, iar preţurile pentru un asemenea produs cresc cu repeziciune. În contextul creşterii urbane actuale, până la mijlocul secolului aproximativ 993 de milioane de locuitori de la oraşe vor trăi cu mai puţin de 100 de litri de apă pe zi.

Pădurea - plămânul verde al Pământului

Scris de Catalina Dragu

Pădurile acoperă aproximativ 31 % din suprafaţa Pământului fiind o parte integrantă a dezvoltării durabile la nivel mondial. Mai mult de 1,6 miliarde de oameni depind de păduri pentru mijloacele de subzistenţă, iar 300 de milioane de oameni trăiesc în aceste ecosisteme. Unul dintre cele mai importante „depozite” de diversitate biologică de pe uscat, pădurile găzduiesc mai mult de două treimi din speciile terestre cunoscute, precum şi cele mai multe specii ameninţate de pe planetă. Din suprafaţa totală a pădurilor, Europa şi America de Sud deţin aproximativ 25% în timp ce numai 5% se găsesc în Oceania.

Absorbind 2,4 miliarde de tone de carbon într-un singur an, pădurile au rolul de a încetini procesul de încălzire globală. Din păcate pădurile fac obiectul uneia dintre alegerile majore pe care trebuie să le facă oamenii, şi anume dacă se poate găsi un echilibru între dorinţa de a exploata resursele şi terenul pădurilor şi rolurile importante pe care acestea le joacă în sistemul planetar de menţinere a vieţii.

Certificatele de carbon – tranzacţii pentru un viitor curat

Scris de Cătălina Dragu

Certificatele de carbon, denumire generică a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, sunt instrumente financiare utilizate de către Uniunea Europeană în cadrul politicilor referitoare la schimbările climatice.  Prin parafarea Protocolului de la Kyoto de către 183 de state din lume, printre care şi România, certificatele de carbon au fost puse în circulaţie cu scopul de a preveni şi de a controla emisiile poluante. Un certificat de carbon echivalează cu o tonă de emisii de dioxid de carbon (CO₂). Important este că printre ţările care nu au ratificat acest protocol se află şi Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de seră.

Emisiile de dioxid de carbon (CO₂) au ajuns la un cel mai mare nivel cunoscut vreodată, iar oamenii de ştiinţă estimează că o creştere a temperaturii cu peste două grade Celsius ar reprezenta schimbări climatice ireversibile. AIE (Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică) a avertizat că emisiunile anuale de CO₂ nu ar trebui să depăşească 32 de gigatone în 2020. Conform ultimelor estimări, aceste emisii au fost de 30,6 gigatone în 2010.